Plata de daune materiale cu titlu de despăgubiri pentru neemiterea certificatului de urbanism.

Prin sentinţa civilă nr. 1011/30.05.2008 a Tribunalului Constanţa s-a dispus obligarea instituţiei publice abilitate să emită certificatul de urbanism pentru lucrările pe care urmărea recurenta reclamantă să le edifice, sub sancţiunea unei amenzi civile de 20%  din salariul minim brut pe zi de întârziere pentru Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, sentinţă rămasă irevocabilă la data de 10.11.2008.

Suma la care a fost evaluat acest prejudiciu nu are un corespondent real în actele depuse în susţinerea acestei pierderi încercate prin neeliberarea certificatului de urbanism, astfel că nu există o legătură de cauzalitate între fapta omisivă de a nu se conforma unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pentru care nu se solicită executarea silită, şi prejudiciul pretins.

Recurenta reclamantă a pretins că despăgubirile solicitate reprezintă cheltuieli efectuate şi profit nerealizat.

 Ori, în privinţa cheltuielilor efectuate, acestea nu au fost dovedite ca fiind executate strict pentru proiectul ce urma să fie demarat prin certificatul de urbanism solicitat în cuprinsul dosarului nr. 2180/118/2008 al Tribunalului Constanţa.

Art. 24 din Legea nr. 554/2004

Art. 29 din Legea nr. 350/2001

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa - secţia contencios administrative şi fiscal la data de 21.11.2011 sub nr.14654/118/2011 reclamanta SC [...] SRL a chemat in judecată pârâtul PRE?EDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 3.000.000 euro, în echivalent lei la momentul plăţii, reprezentând despăgubiri cauzate prin neemiterea certificatului de urbanism solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 1279/1.02.2008, cu titlu de daune materiale-cheltuieli efectuate şi profit nerealizat, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat ca intenţionează să construiască un parc energetic eolian, in extravilanul comunei Ciocârlia. Întrucât parata nu i-a eliberat în termenul de 30 zile certificatul de urbanism, s-a adresat instanţei. Prin sentinţa civilă nr. 1012/30.05.2008 instanţa a obligat pârâtul ca in 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită actul administrativ solicitat prin cererea nr.1279/1.02.2008, precum si să  plătească o amendă civilă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere. Recursul formulat împotriva acestei sentinţe a fost anulat ca netimbrat.

Având în vedere ca până la momentul introducerii prezentei acţiuni pârâtul nu a emis încă actul administrativ solicitat, apreciază ca este îndreptăţită la despăgubiri.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art.998-999 Cod civil.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.01.2012, dat fiind temeiul de drept al cererii, instanţa a admis excepţia necompetentei funcţionale a secţiei de contencios şi a trimis cauza secţiei a II - a  a Tribunalului Constanţa.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii, excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivată pe considerentul că nu s-a formulat procedura prealabilă conform art.720 ind.1 Cod proc.civila, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive motivată de împrejurarea ca acesta nu poate avea calitate procesuala pasiva decât în anumite situaţii speciale reglementate de Legea nr.50/1991 sau legea 554/2004.

La data de 08.05.2012 reclamanta a formulat precizări la acţiune cu privire la temeiul de drept, arătând că îşi întemeiază acţiunea pe disp. art.24 alin.2 teza a II a si art.25 din legea nr. 554/2004. În temeiul art.16 alin.1 din legea nr.554/2004 a solicitat să se judece în contradictoriu şi cu persoanele fizice [...] şi [...].

La termenul din data de 06.06.2012 pârâtul Pre?edintele Consiliului Jude?ean a formulat o nou întâmpinare prin care a arătat că în raport de temeiul juridic al cererii introductive, competenţa funcţionala aparţine secţiei comerciale, independent de noul temei juridic invocat în precizările formulate, şi ca atare se impune timbrarea cererii la valoare. A invocat totodată excepţia tardivităţii formulării acţiunii în raport de temeiul juridic modificat.

Prin încheierea din data de 06.06.2012 secţia a II-a a admis excepţia  necompetenţei funcţionale şi a trimis cauza la secţia de contencios, înaintând totodată cauza la preşedintele instanţei pentru soluţionarea conflictului.

Prin încheierea din 27 iulie 2012 s-a stabilit competen?a funcţională în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

La termenul din data de 13.09.2012 reclamanta şi-a mărit câtimea obiectului cererii, arătând ca înţelege să solicite despăgubiri în cuantum de 101.530.168 lei, echivalentul a 22.662.984 euro, reprezentând profit nerealizat ca urmare a neexecutării în termen a dispoziţiilor instanţei şi a neemiterii certificatului solicitat. La această sumă se adaugă sumele calculate de la înregistrarea acţiunii, estimate la 6.113.448 euro sau 27.388.247 lei.

In motivare a arătat că, având în  vedere ca Parcul eolian ce urma sa fie edificat cuprindea 14 generatoare eoliene de 2,3 MW, va avea o producţie anuala de 536.666 euro/an/centrala. Pentru parcul întreg producţia va fi de 7.513.324 euro.

La termenul din data de 24.01.2013 reclamanta a înştiinţat instant că drepturile şi obligaţiile procesuale privind litigiile pendinte au fost transferate către SC [...] SRL societate înfiinţată ca urmare a procesului de divizare, astfel cum reiese din pct.VIII al proiectului de divizare al societăţii SC [...] SRL din data de 26.03.2012.

Instanţa a luat act de precizările formulate şi a dispus citarea în cauză a SC [...] SRL.

Prin încheierea de şedinţă din data de 21.03.2013 instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Preşedintele Consiliului Judeţean Constanta, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia tardivităţii formulării acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr.437 din 31 octombrie 2013, Tribunalul Constanţa, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată cererea modificată şi precizată formulată de reclamanta SC [...] SRL, în contradictoriu cu pârâţii PREŞEDINTELE CONSILIULUI JUDEŢEAN CONSTANŢA, şi [...].

Pentru a pronunţa în acest sens prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.1012 din 30.05.2008 pronunţată de Tribunalul Constanta a fost admisa acţiunea formulată de SC [...] SRL si SC [...] SRL în contradictoriu cu Preşedintele Consiliului Judeţean Constan?a şi a fost obligat pârâtul la emiterea certificatului de urbanism solicitat prin cererea nr.1279/1.02.2008. Sentinţa a rămas irevocabilă la data de 16.01.2009 prin anularea recursului ca netimbrat.

Conform  art. 24 din Legea nr.554/2004 - forma în vigoare la data formulării acţiunii - (1) Dacă in urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut in cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Constată instanţa că pârâtul Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, prin sentinţa civilă invocată a fost obligat la emiterea unui certificat de urbanism.

Potrivit art. 29. alin. (1) din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismului „Certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii.

 Alin.(4) al aceluiaşi articol prevede că „Certificatul de urbanism nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, amenajare sau plantare.”

Faţă de prevederile legale privitoare la natura certificatului de urbanism şi faptul ca acesta nu conferă dreptul de executare a lucrărilor de construire, instanţa apreciază ca acordarea unor despăgubiri constând în profitul nerealizat din neexecutarea unui Parc eolian este neîntemeiata.

Şi în condiţiile în care pârâtul ar fi emis certificatul de urbanism, faţă de natura acestuia de act de informare, reclamantul nu avea certitudinea ca s-ar fi emis şi autorizaţia de construire a parcului eolian, pentru a invoca despăgubiri rezultate din exploatarea Parcului eolian prin profitul nerealizat.

Prejudiciul invocat de reclamant în susţinerea cererii, are caracter pur ipotetic, câta vreme în cauza nu a fost emisa o autorizaţie de construire.

Între lipsa certificatului de urbanism şi profitul nerealizat din neexecutarea unui Parc eolian nu există o legătură de cauzalitate directă, aceasta fiind dată doar de existen?a autorizaţiei de construire.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta  SC [...] SRL criticând-o în temeiul art.304 pct. 9, art.304 indice 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:

Certificatul de urbanism solicitat nu a fost emis în termenul legal de 30 de zile astfel, cum  acesta  este impus de art.2 lit. h din Legea  nr. 554/2004 şi de art.6 alin.2 din Legea  nr.50/1991.

Prin sentinţa civilă nr.1011/30.05.2008 Tribunalul Constanţa, a  obligat  pârâtul ca în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a sentinţei să emită actul administrativ obligând-o şi la plata amenzii civile de 20% din salariul minim brut pe economie/zi întârziere. Sentinţa a rămas irevocabilă încă din data de 10.11.2008, prin anularea recursului formulat de Preşedintele Consiliului  Judeţena Constanţa, cu toate că i s-a aplicat amenda civilă, pârâtul nu a înţeles să se conformeze  celor impuse de instanţa de judecată şi de dispoziţiile legii, cu rea credinţă refuzând îndeplinirea obligaţiilor sale legale.

Nici până în prezent intimaţii nu au emis actul administrativ solicitat. deşi pentru alte societăţi solicitate s-au emis acte administrative similare.

Mai mult, intimaţii nu au comunicat vreun refuz de emitere a actului administrativ sau vreo neconformare a reclamantei faţă de solicitarea de emitere a certificatului de urbanism, sens în care în mod evident suntem în faţa unui abuz al autorităţii publice, abuz ce trebuia sancţionat nu numai prin aplicarea unuei amenzi civile, care în concret nu îl determina să execute obligaţia sa, ci prin obligarea la plata unor despăgubiri.

Ceea ce nu s-a analizat pe fondul cauzei sunt natura despăgubirilor solicitate.

Astfel, prin cererea introductivă reclamanta a învederat natura acestor despăgubiri ca reprezentând cheltuieli efectuate şi profit nerealizat.

Pentru elucidarea aspectelor referitoare la profitul nerealizat menţionează reclamanta că procedura de  obţinere a profitului în ceea ce priveşte activitatea cu energie regenerabilă se poate realiza în trei moduri.

Un prim mod este reprezentat de vânzarea proiectului de realizare a parcului eolian, preţul vânzării proiectului fiind stabilit în funcţie de capacitatea de producţie a parcului eolian.

Un al doilea mod este reprezentant de procedura efectivă a energiei regenerabile, la momentul când parcul eolian este finalizat.

Cea de-a treia situaţie este o combinaţie a celor două în care profitul este dat de preţul de vânzare a proiectului pentru constituirea parcului eolian, preţ de vânzare care este reprezentat printr-o sumă fixă şi din cota parte a producţiei de energie regenerabilă.

Prejudiciul reclamantei a fost reprezentat de imposibilitatea de înstrăinare a proiectului parcului eolian, ca urmare a neemiterii certificatului de urbanism.

Susţine recurenta acest prejudiciu şi prin prisma faptului că societatea, ca şi alte societăţi din grup a efectuat înstrăinări de proiecte similare în alte localităţi, ocazie cu care a încasat  preţul vânzării acestor proiecte.

În urma emiterii certificatului de urbanism, societatea recurentă urma să realizeze  proiectul  ca atare al parcului eolian, având o promisiune  fermă din partea contractului că va achiziţiona proiectul eolian odată acesta fiind  finalizat.

Lipsa nejustificată a certificatului de urbanism a dus în mod evident la  pierderea oportunităţii de a obţine preţul vânzării proiectului, situaţie care în mod evident a atras prejudicierea societăţii reclamante.

În atare situaţie, neemiterea certificatului de urbanism a fost prejudiciantă pentru societatea reclamantă, independent  calitatea acestuia de a fi doar un act de informare.

Pe de altă parte admiterea  cererii reclamantei va constitui un nod legal şi eficace de constrângere a autorităţii publice să îşi execute obligaţiile legale şi în viitor şi va reprezenta un nod legal de a o obliga pe acesta să se conformeze legii.

Consideră recurenta că numai obligarea acesteia la plata unei despăgubiri va reprezenta rezultatul unui demers judiciar corect finalizat.

Pe de altă parte, despăgubirile solicitate nu reprezintă, în opinia recurentei doar un mijloc concret de constrângere, cu şi un mijloc de acoperire a prejudiciului încercat de societatea reclamantă, prin refuzul eliberării actului administrativ.

Astfel, prejudiciul încercat de societatea recurentă se încadrează în cheltuielile efectuate cu proiectarea în vederea realizării parcului eolian dar şi în beneficiul nerealizat ca urmare a imposibilităţii dezvoltării proiectului propus.

Prejudiciul încercat este cert şi determinabil, cunoscut fiind şi faptul că societatea recurentă a realizat proiecte de asemenea natură sens în care exista indicii de referinţă corecţii pentru stabilirea valorii prejudiciului.

Dispoziţiile art.24 din Legea nr.554/2005 în redactarea de la data introducerii acţiunii sunt în sensul: „în cazul în care terenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de  20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru  întârziere”.

Redactarea textului vizează în mod evident despăgubirile ce se acordă reclamantului pentru acoperirea prejudiciului încercat pentru neexecutarea în termen a obligaţiei legale de emitere a actului administrativ, redactarea vizând în mod evident acoperirea prejudiciului pentru beneficiul nerealizat.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului cu consecinţa modificării în tot a sentinţei recurate, în sensul obligării intimaţilor la acoperirea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate, constând în neemiterea certificatului de urbanism solicitat.

Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor art. 3041 VCPC, reţine caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:

 Cererea de chemare în judecată formulată de recurenta reclamantă a vizat obligarea intimatului pârât Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa la plata unei sume de bani cu titlul de despăgubiri pentru neemiterea certificatului de urbanism solicitat prin cererea nr. 1279/01.02.2008, reprezentând daune materiale (cheltuieli efectuate şi profit nerealizat).

 Respingând cererea de chemare în judecată ca nefondată, prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, precum şi a prevederilor art. 29 din Legea nr. 350/2001.

Despăgubirile solicitate pentru întârzierea în executarea unei hotărâri definitive şi irevocabile în materia contenciosului administrativ pot fi acordate în condiţiile în care acestea sunt dovedite, ceea ce presupune probarea unei legături de cauzalitate între prejudiciul reclamat şi fapta de natură omisivă de a nu aduce la îndeplinire cuprinsul hotărârii judecătoreşti în termenul stabilit sau, în lipsa unui termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Prin sentinţa civilă nr. 1011/30.05.2008 a Tribunalului Constanţa s-a dispus obligarea instituţiei publice abilitate să emită certificatul de urbanism pentru lucrările pe care urmărea recurenta reclamantă să le edifice, sub sancţiunea unei amenzi civile de 20%  din salariul minim brut pe zi de întârziere pentru Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, sentinţă rămasă irevocabilă la data de 10.11.2008.

Curtea reţine că demersurile efectuate de SC [...] SRL (ca persoană îndreptăţită, anterior constatării transmiterii calităţii procesuale active către SC [...] SRL, prin încheierea de şedinţă din 21.03.2013 a Tribunalului Constanţa), nu privesc punerea în executare a titlului executoriu din 2008, ci alte hotărâri judecătoreşti ulterioare acestui moment.

 Fără a dovedi stăruinţă în punerea în executare a acestei hotărâri judecătoreşti, recurenta reclamantă nu poate pretinde că i s-a cauzat un prejudiciu care derivă doar din pasivitatea instituţiei publice obligate la emiterea actului premergător obţinerii autorizaţiei de construire.

 Totodată, se constată că suma la care a fost evaluat acest prejudiciu nu are un corespondent real în actele depuse în susţinerea acestei pierderi încercate prin neeliberarea certificatului de urbanism, astfel că nu există o legătură de cauzalitate între fapta omisivă de a nu se conforma unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pentru care nu se solicită executarea silită, şi prejudiciul pretins.

Recurenta reclamantă a pretins că despăgubirile solicitate reprezintă cheltuieli efectuate şi profit nerealizat.

 Ori, în privinţa cheltuielilor efectuate, acestea nu au fost dovedite ca fiind executate strict pentru proiectul ce urma să fie demarat prin certificatul de urbanism solicitat în cuprinsul dosarului nr. 2180/118/2008 al Tribunalului Constanţa.

 Profitul nerealizat a fost explicat de recurenta reclamantă prin imposibilitatea sa de înstrăinare a parcului eolian, ca urmare a neemiterii certificatului de urbanism.

 Ori, din examinarea contractului de achiziţie depus la dosar, Curtea observă că obiectul acestei înţelegeri îl constituie vânzarea unor părţi sociale, al căror transfer nu este condiţionat de emiterea certificatului de urbanism pentru care SC [...] SRL a obţinut concursul forţei coercitive a instanţei de contencios administrativ.

Prin urmare, solicitarea recurentei reclamante de despăgubiri, în cadrul prezentei acţiuni, pentru repararea unui prejudiciu care se fundamentează pe beneficii viitoare şi  incerte, fără a dovedi existenţa neîndoielnică a sumelor pretinse, este nefondată, soluţie pe care, în mod temeinic şi legal, a pronunţat-o şi judecătorul fondului.

 În raport de aceste considerente, constatând că în calea de control judiciar nu s-au depus înscrisuri care să releve o altă situaţie de fapt decât cea avută în vedere de prima instanţă, Curtea, în raport de dispoziţiile art. 3041 VCPC, coroborate cu cele ale art. 312, alin.(1) VCPC, va respinge recursul declarat de reclamanta SC [...] SRL împotriva sentinţei civile nr. 437/31.10.2013 a Tribunalului Constanţa ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare