Omor. Continut constitutiv.

Decizie 178/a din 02.04.2003


Omor. Continut constitutiv.

Faptul ca inculpatul nu s-a folosit în savârsirea infractiunii de un obiect

vulnerant de natura a produce rezultatul letal, nu înlatura vinovatia sa sub

aspectul  comiterii infractiunii de omor.

În continutul constitutiv al infractiunii de omor nu este inclusa cerinta

obiectului vulnerant, iar pentru încadrarea juridica a faptei nu prezinta

relevanta atitudinea (obiectiva sau subiectiva) posterioara comiterii actului

infractional.

(decizia penala nr.178/A/2.04.2003 CAB - Sectia I-a Penala)

Prin sentinta penala nr.122 din 7 noiembrie 2002, pronuntata de

Tribunalul Calarasi, în dosarul nr.349/2002, în baza art.334 C.p.p., s-a dispus

schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecata

inculpatul E.M., din infractiunea prev. de art.174-175 lit.i Cod penal, în

infractiunea prev.de art.183 Cod penal.

În baza art.183 Cod penal a condamnat pe inculpatul E.M. la 5 ani

închisoare.

În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor

prevazute la art.64 Cod penal, începând cu data ramânerii definitive a

hotarârii de condamnare si pâna la terminarea executarii pedepsei.

În baza art.350 C.p.p. s-a mentinut  starea de arest a inculpatului si s-a

dedus din pedeapsa durata preventiei de la 13.04.2002 la zi.

S-a luat act de acoperirea prejudiciului produs partii vatamate D.I.

În baza art.191 C.p.p.  a obligat inculpatul la 2.150.000 lei cheltuieli

judiciare statului, din care 150.000 lei - onorariul aparatorului din oficiu- s-a

dispus a se avansa din fondul Ministerului Justitiei.

Pentru a se pronunta  astfel, tribunalul, în raport de probele

administrate în cauza, a retinut urmatoarea situatie de fapt:

În seara de 12 aprilie 2002, inculpatul E.M., în timp ce se deplasa cu

bicicleta prin sat, a vazut-o pe sosea, pe victima D.M., aflata în stare de

ebrietate si, pe fondul unor nemultumiri anterioare (inculpatul stiind ca victima

i-a furat bani si bunuri în mai multe rânduri) s-a hotarât sa-i aplice o corectie

motiv pentru care, profitând de faptul ca aceasta se dezechilibrase si cazuse 

pe coate si genunchi, i-a aplicat câteva palme. Inculpatul a ridicat victima,

mutând-o pe de sosea pe acostament, miscare destul de violenta (fiind

descrisa ca atare chiar de catre inculpat) si care a presupus ridicarea victimei

la aproximativ un metru înaltime si trântirea acesteia.

Dupa schimbarea pozitiei victimei, inculpatul i-a mai aplicat câteva

lovituri peste fata, cap si corp.

În ceea ce priveste loviturile de picior aplicate, s-a constatat o

nepotrivire între depozitiile martorilor (care au descris victima ca fiind cazuta

pe partea stânga a corpului, iar inculpatul lovind-o în partea stânga) si

concluziile raportului de constatare medico-legala (conform caruia s-au

constatat fracturi costale stânga -lateral).

Cum victima nu reusea sa se redreseze (desi îl stia ca fiind alcoolic),

inculpatul a revenit la locul  unde cazuse victima, încercând sa o faca sa-si

revina (stropind-o cu apa rece).

Inculpatul l-a sesizat pe fratele victimei, însa acesta nu a intervenit,

apreciind ca victima va ajunge acasa  dupa ce îsi va reveni din betie.

În dimineata urmatoare, inculpatul a fost anuntat ca victima este tot pe

drum, cazuta, a plecat împreuna cu nepotul sau  - martorul C.M., pentru a

transporta victima la domiciliu.

În raport de cele expuse, tribunalul a apreciat ca fapta inculpatului E.M.

întruneste elementele constitutive ale altei infractiuni decât cea prevazuta de

art.174-175 lit.i Cod penal.

Referitor la latura subiectiva a infractiunii, s-a precizat ca nu se poate

retine intentia inculpatului (în forma directa sau indirecta) în suprimarea

victimei.

Cu privire la ultima forma a intentiei (indirecta), a apreciat ca si aceasta

lipseste, în raport de împrejurarile concrete ale cauzei si anume:

-nu s-a folosit un obiect vulnerant, de natura a produce rezultatul letal;

-loviturile aplicate si intensitatea lor nu au fost de natura (numai ele) a

suprima viata victimei. Astfel, concluziile raportului de constatare medico-

legala a stabilit ca factorul traumatic este numai unul dintre o multitudine de

factori, care au dus la moartea victimei (ceilalti fiind starea patologica

preexistenta, etilism acut si refrigerare);

-conduita inculpatului dupa savârsirea faptei (a revenit lânga victima, el

fiind cel care a transportat victima acasa, dupa ce a vazut ca fratele victimei -

cu care aceasta locuia - l-a lasat peste noapte pe strada.

S-a retinut ca nu este de ignorat nici faptul ca  victima era cunoscuta ca

un consumator înrait de alcool, atât rudele cât si consatenii apreciind ca

starea de betie a fost cauza pentru care  acesta a ramas la pamânt, dupa

aplicarea loviturilor.

Cum în speta nu s-a putut stabili cu certitudine intentia inculpatului de a

ucide, tribunalul a apreciat ca fapta inculpatului întruneste elementele

constitutive ale infractiunii prev.de art.183 Cod penal, în aplicarea principiului

ca îndoiala profita faptuitorului.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de pe lânga

Tribunalul Calarasi si inculpatul E.M.

În apelul Parchetului s-a criticat sentinta  pentru nelegalitate si

netemeinicie sustinându-se în esenta, ca în mod gresit tribunalul a dispus

schimbarea încadrarii juridice a faptei si a aplicat o pedeapsa insuficienta sa

satisfaca scopul preventiv- educativ.

Inculpatul a solicitat retinerea circumstantei atenuante a provocarii si

reducerea pedepsei.

Verificând hotarârea atacata, pe baza lucrarilor si materialului din

dosarul cauzei, în raport de temeiurile invocate precum si din oficiu, sub toate

aspectele de fapt si de drept, Curtea a apreciat ca fondat apelul Parchetului

de pe lânga tribunalul Calarasi si ca nefondat apelul inculpatului, pentru

urmatoarele considerente:

Pe baza materialului probator administrat în ambele faze procesuale

(respectiv procesul -verbal de cercetare la fata locului,planse foto, raport de

constatare medico-legala- autopsie, declaratiile partii civile D.D., declaratiile

martorilor  C.I., D.I., R.D., I.M., B.GH., G.E.,I.S., M.D., si C.M., coroborate cu

declaratiile inculpatului) instanta de fond a stabilit corect situatia de fapt, cu

exceptia faptului ca nu a retinut ca inculpatul a ridicat victima si a lasat-o sa

cada "în graba" (dupa cum a declarat martora M.D., aspect sustinut si de

martora G.E.) si care explica luxatiile produse coloanei vertebrale cervicale.

Sub aspectul laturii subiective este gresita aprecierea ca fapta  a fost

comisa cu praeterintentie si nu cu intentie indirecta.

Argumentele potrivit carora  "nu s-a folosit de un obiect vulnerant, de

natura a produce rezultatul letal" (invocate de tribunal) nu sustin o atare

apreciere, întrucât, pe de o parte, în continutul constitutiv al infractiunii de

omor nu este inclusa  cerinta "obiectului vulnerant", iar pe de alta parte,

pentru încadrarea juridica a  faptei nu prezinta relevanta  atitudinea 

(obiectiva si subiectiva) posterioara comiterii actului infractional.

Împrejurarea ca moartea victimei s-a datorat "insuficientei cardio-

respiratorii acute consecutiva unor factori de ordin traumatic patologic

preexistent, intoxicatiei acute etilice, precum si refrigerarii" (conform raportului

medico-legal) nu sustine, de asemenea, concluzia ca inculpatul a actionat

doar cu  intentia de a lovi victima, iar decesul s-a produs din culpa.

În realitate, multitudinea si intensitatea loviturilor, zonele în care

acestea au fost aplicate, urmarile produse (excoriatii, echimoze, infiltrate

sanguine, fracturi costale cu leziuni ale maduvei, hematoame, luxatii ale

coloanei vertebrale cu leziuni medulare), precum si împrejurarea ca inculpatul

este o persoana instruita (studii superioare) si cunostea starea victimei

(subsecventa consumului de alcool, cu dezechilibru comportamental) au

condus la concluzia  ca fapta a fost comisa cu intentie indirecta (infractorul

prevazând  rezultatul faptei sale, rezultat pe care, desi nu l-a urmarit, a

acceptat totusi producerea lui.

 

Hotarârea a ramas definitiva conform deciziei penale

nr.4049/26.09.2003 a CSJ, prin respingerea recursurilor.

 

 

 

 

2