Contract concesiune teren agricol. Redeventa. Neplata redeventei. Forta majora. Calamitati naturale. Raspundere conform clauzelor contractuale. Art. 1082, 1083 si 1085 Cod civil. Vointa partilor. Neoperare forta majora.
Forta majora este evenimentul imprevizibil si de neînlaturat, care împiedica în mod obiectiv si fara nici o culpa din partea debitorului, executarea obligatiei contractuale a acestuia.
Fenomenul de seceta – care chiar daca este desemnata calamitate, nu este forta majora, deoarece nu este imprevizibila si nici de neînlaturat sau neînvins.
Reclamanta A.D.S. Bucuresti a chemat în judecata la data de 28.01.2003 pe pârâta S.C. „A.M.” S.R.L., solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 97.784.655 lei, din care 66.800.208 lei redeventa neachitata la termenele scadente (ultimul termen fiind de 30.09.2002) si 30.984.447 lei penalitati de întârziere (calculate pâna la 29.08.2002), cât si contravaloarea în lei a 41,155 tone grâu datorata la termenele scadente din 30.09.2002 si 31.12.2002, în baza contractului de concesiune nr. 70/15.12.2000.
S-a mai solicitat si constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 70/15.12.2000, conform pactului comisoriu de grad 3 prevazut la capitolul 5 art. 5.5 din contract, potrivit adresei nr. 44913/8.10.2002.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a încheiat cu pârâta, în calitate de concesionar, contractul de concesiune nr. 70/15.12.2000 pentru o perioada de 49 ani de la data semnarii acestuia, pentru exploatarea terenului agricol în suprafata de 83,65 ha. teren arabil, situat în perimetrul localitatii Sacele, judetul Constanta.
În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca pârâta nu si-a executat obligatia de a plati redeventa la termenele stabilite, astfel încât, pe lânga contravaloarea redeventei datoreaza si penalitatile prevazute în contract si, în aplicarea art. 8.1 lit. „b” din contract, acesta înceteaza.
Prin sentinta civila nr. 6372/13.05.2003 Tribunalul Bucuresti a admis exceptia necompetentei teritoriale în a judeca litigiul dintre parti invocata de pârâta si a declinat competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanta – sectia comerciala, în baza art. 158 raportat la art. 19 Cod procedura civila.
Învestit cu solutionarea cauzei, Tribunalul Constanta a respins ca nefondata cererea reclamantei A.D.S. în contradictoriu cu pârâta S.C. „A.M.” S.R.L.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca partile în contractul de concesiune încheiat, au stabilit neplata redeventei în termen de 30 de zile de la data limita de plata, conduce la rezilierea de drept a contractului, iar nerespectarea de catre partile contractante a obligatiilor cuprinse în contract atrage raspunderea contractuala a partii în culpa, cu exceptia fortei majore.
Cum pârâta a depus la dosar certificatul de forta majora emis de C.C.I.N.A. Constanta, prin care s-a certificat ca în derularea contractului de concesionare nr. 70 din 15.12.2000 având ca obiect exploatarea terenului în suprafata de 83,65 ha. teren arabil în perimetrul localitatii Sacele, a intervenit cazul de forta majora, respectiv seceta pentru recolta de grâu a anului 2002.
S-a mai retinut ca, pentru suprafata concesionata de catre S.C. „A.M.” S.R.L. nu s-a realizat programul de punere în functiune pentru anul 2002, a sistemului de irigatii, conform adresei nr. 3340/29.07.2003 eliberata de S.N.I.F. S.A– Sucursala Constanta, deci pârâta s-a aflat în imposibilitatea de a prevedea declansarea secetei si efectele sale.
Prin urmare, fiind dovedita prin înscrisurile depuse la dosar incidenta fortei majore în derularea contractului de concesiune nr. 70/15.12.2000 ce înlatura raspunderea contractuala a partii în culpa, în cazul interventiei fortei majore si cât timp plata redeventei aferente anului 2002 nu a fost executata datorita fortei majore survenite în legatura cu recolta de grâu cultivata pe suprafata concesionata, instanta a retinut cauza exoneratoare de raspundere ce înlatura raspunderea contractuala privind redeventa datorata pe anul 2002.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A.D.S. Bucuresti.
În motivarea apelului se arata ca gresit prima instanta a respins actiunea sa, retinând calamitatile naturale ca întrunind conditiile fortei majore.
Aceasta, deoarece prin forta majora se întelege evenimentul exceptional, imprevizibil, de nepreîntâmpinat si invincibil, care îl pune pe debitor în imposibilitatea de a-si executa obligatia, astfel cum prevad si dispozitiile art. 1083 Cod civil.
Imposibilitatea trebuie sa fie absoluta, deci sa existe fata de oricine, iar mai mult, forta majora nu poate fi invocata în vederea exonerarii de raspundere când obiectul obligatiilor consta în sume de bani sau în alte bunuri de gen, conform principiului „genera non pereunt”.
Cum obligatia din contract privea plata redeventei sub forma unei sume de bani, cuantumul acesteia nu depindea de productia obtinuta ca urmare a exploatarii terenului, de aceea nu se poate invoca forta majora.
Mai mult, evenimentul care împiedica executarea obligatiei trebuie sa fie exterior persoanei debitorului si sferei sale de activitate si sa nu existe o culpa a debitorului care sa fi contribuit la imposibilitatea executarii obligatiilor asumate prin contract si sa nu poata fi cunoscut la încheierea contractului.
Ori, în Dobrogea seceta este un fenomen frecvent si practic, se produce în fiecare an.
În acest sens, intimata nu a facut dovada îndeplinirii obligatiei asumate prin art. 7.21 din contract (garantarea anuala a redeventei) si nici pe aceea prevazuta în art. 7.12 referitor la realizarea unui program de irigare a culturilor si stabilirea unui program de udari specifice fiecarei culturi amenajate de irigatii, tinând cont si de împrejurarea ca daca sistemul de irigatii nu functiona, concesionarul avea obligatia repararii acestuia (art. 7.13.2.4 din contract).
Din dispozitiile art. 12.2.2, 5.2 si 5.3 din contract rezulta ca pentru existenta unor motive întemeiate (calamitati naturale) concesionarul (intimata) ar fi putut beneficia (cu acordul concedentului) de o perioada de gratie la plata redeventei si nu de scutirea de plata acesteia, existenta motivelor trebuind a fi notificata concedentului în termen de 15 zile de la data sesizarii acestora de catre concesionar, obligatie neîndeplinita.
Se mai arata ca în ce priveste actele de calamitate, rezulta ca productia de grâu pentru anul 2001 a fost nerealizata în proportie de 34% (pct. 3 din Ordinul nr. 233 din 10.05.1990 pentru aprobarea Normelor metodologice privind factorii de risc si modul de constituire a fondului special de asigurare si acoperire a pagubelor provocate culturilor agricole si animelelor, de actiunea negativa a factorilor naturali, prevede ca se considera pierderi din calamitati, productii compromise în proportie de peste 40% din productia planificata pe sole).
Apelul s-a apreciat a fi fondat, de curte .
Din continutul contractului încheiat între parti, rezulta fara nici o alta posibilitate de interpretare ca prin clauze, astfel cum au fost formulate, s-a avut în vedere imposibilitatea executarii obligatiilor de catre parti, atât din cauze de „forta majora” (art. 9.1 din contractul de concesiune nr. 70/15.12.2000), care, conform conventiei partilor – art. 12.1 – este cea prevazuta si definita în Codul civil), cât si din „motive întemeiate” – art. 5.2 si 5.3. – prevazute si definite în art. 12.3 din contract – „calamitati naturale” (fila 9 verso din dosarul Tribunalului Bucuresti).
Potrivit reglementarilor din Codul civil, „forta majora” este acel eveniment (împrejurare de fapt), imprevizibil si de neînlaturat, care împiedica în mod obiectiv si fara nici o culpa din partea debitorului, executarea obligatiei contractuale a acestuia.
Din interpretarea dispozitiilor art. 1082, 1083 si 1085 Cod civil rezulta ca evenimentul trebuie sa aiba o origine exterioara, sa provina din afara persoanei sau sferei de activitate a debitorului si sa fi fost imprevizibil în momentul încheierii contractului, ca si de neînlaturat sau de neînvins (cutremur, inundatie), cât mai ales, neimputabil.
Acestea se raporteaza la posibilitatile de prevedere si de actiune ale unei persoane care manifesta toata grija, diligenta în împlinirea obligatiilor sale (1080 Cod civil), iar imposibilitatea trebuie sa fie absoluta, deci sa existe fata de orice alta persoana care s-ar fi aflat în locul debitorului, simpla sporire a dificultatilor sau a costului executarii neputând conduce la considerarea ca îndeplinite a conditiilor producerii evenimentului de forta majora.
Partile prevazând în contract în art. 9.1 (fila 9 din dosarul Tribunalului Municipiului Bucuresti) expres ca „nerespectarea de catre partile contractante a obligatiilor cuprinse în prezentul contract de concesionare atrage raspunderea contractuala a partii în culpa, cu exceptia fortei majore” si în cauza, pentru considerentele sus expuse, se constata ca în ceea ce priveste pe debitorul concesionar nu s-a produs forta majora (seceta în vara nefiind acel eveniment viitor, imprevizibil si de neînlaturat), raspunderea contractuala a acestuia urmând a fi antrenata.
Ca este asa, rezulta din chiar vointa partilor, care au reglementat în capitolul 12, „Definitii contractuale” – pag. 9 verso din dosarul Tribunalului Bucuresti – calamitatea naturala (definita asa în clauza 12.3) ca „motive întemeiate” pentru care distinct, conform art. 5.2 din contract (fila 6 din dosarul Tribunalului Bucuresti) „partea beneficia de o perioada de gratie la plata redeventei cu acordul concedentului”.
Din cele de mai sus, retine instanta de control, rezulta ca partile au avut în vedere, în ce priveste raspunderea, atât „forta majora” – definita de Codul civil, cât si „motive întemeiate – calamitatile naturale”, prevazute distinct si deosebit, dupa cum s-a aratat, ceea ce demonstreaza ca seceta vara – chiar daca este desemnata „calamitate naturala”, nu este forta majora pentru a duce la exonerarea de raspundere.
În consecinta, „Certificatul de forta majora” eliberat de C.C.I.N.A. Constanta sub nr. 17120/3.10.2002 nu are relevanta în cauza, partilor fiindu-le aplicabile conform vointei acestora si art. 969 Cod civil, clauzele contractuale care impun interpretarea legala a evenimentelor.
Prin urmare între parti, fiind aplicabile dispozitiile contractului de concesiune nr. 70/2000, în temeiul art. 969, 970 si 1073 Cod civil, ca si a clauzelor 9.1 si 5.5, precum si a art. 296 Cod procedura civila, apelul a fost admis si schimbata în tot hotarârea apelata, în sensul admiterii actiunii reclamantei, astfel cum a fost formulata.
Decizia civila nr. 280/COM/11.10.2004
Curtea de Apel Galați
Conflict negativ de competenţă. Acţiune în pretenţii derivată din executarea unui contract de concesiune încheiat între un cabinet veterinar şi o autoritate publică
Curtea de Apel Brașov
Drept de concesiune. Radiere din cartea funciară. Inadmisibilitatea cererii de radiere pe baza unui act administrativ.
Judecătoria Pitești
Pentru a consulta jurisprudenţa instanţei, accesaţi site-ul http://www.justitie-ag.ro/jud%5Fpit/practica_instanta.asp
Judecătoria Târgu Bujor
Oobligarea, cu caracter provizoriu, la respectarea concesiunii reclamantului
Tribunalul Neamț
Calitate procesuala pasiva în actiunile privind anularea actelor fiscale. - Obligatii fiscale stabilite în sarcina concesionarului