Divorţ. Bunuri comune. Unicitatea cotelor de contribuţie a soţilor asupra universalităţii de bunuri

Prin sentinţa civilă nr. 1023/2002 a Judecătoriei Panciu a fost anulată acţiunea ca urmare a netimbrării. Prin decizia civilă nr. 134/A/2003 a Tribunalului Vrancea s-a anulat sentinţa civilă nr. 1023/2002, s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuţie de 60 % reclamantul şi 40 % pârâta o serie de bunuri mobile, s-a constatat că la imobilul casă de locuit proprietatea pârâtei părţile au adus o serie de  îmbunătăţiri  cu o contribuţie egală.

Reclamantul a atacat decizia tribunalului nefiind mulţumit de cota reţinută. Prin decizia civilă nr. 835/2005 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul, s-a modificat decizia civilă nr. 134/2003 a Tribunalului Vrancea în sensul că reclamantul are o contribuţie de 70 % iar pârâta de 30 % la dobândirea bunurilor mobile şi la efectuarea îmbunătăţirilor la casa pârâtei.

Instanţa de recurs a reţinut că din probele dosarului rezultă că recurentul a muncit pe perioada căsătoriei pe când intimata sporadic „cu ziua”.  Dreptul de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparţine nefracţionat titularilor codevălmăşiei, iar la încetarea stării de comunitate împărţeala se va face tot prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soţ, în raport de contribuţia reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor şi nu prin stabilirea mai multor cote în raport cu fiecare bun în parte.

Domenii speta

Spete similare