Greşită achitare în baza art. 10 lit. a cod pr. penală pentru un act material din componenţa unei infracţiuni.

1.GREŞITĂ ACHITARE ÎN BAZA ART. 10 LIT. A COD PR. PENALĂ PENTRU UN ACT MATERIAL DIN COMPONENŢA UNEI INFRACŢIUNI.

Prin sentinţa penală nr. 2485/2006 pronunţată de Judecătoria Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului B.C.V. la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. e, alin. 2 lit. b cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b cod penal, ( acte materiale din 20 .01.2006, 27.03.2006 şi 28.03.2006 ) la pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art.11 pct.2 lit.a C.pr.penală raportat la art.10 lit.a C.pr.penală,a fost achitat acelaşi inculpat pentru actul material din 14.03.2006 deoarece fapta nu există.

S-au interzis drepturile prevăzute de art.64 lit.a-c  C.penal în condiţiile  şi pe durata art.71 al.2 C.penal.

În temeiul art. 350 C.pr.penală s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

În temeiul art.88 C.penal s-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv de la 29.03.2006 la zi.

În temeiul art.14,36 C.pr.penală, art.998 C.civil s-au admis acţiunile civile formulate în cauză şi a obligat inculpatul la plata despăgubirilor materiale astfel:

a) către Lăcătuşu Costache 1750 RON;

b) către Parânc Eugen 98 RON;

c) către Teodor Neculai 100 RON;

S-a luat act că partea vătămată Isac Gheorghe nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

Conform art.191 C.pr.penală a obligat inculpatul să plătească statului 300 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:

La data de 20.01.2006 în jurul orelor 14,30 inculpatul a acostat partea vătămată Lăcătuşu Costache pe strada Păcii din Bacău.

Inculpatul i-a spus părţii vătămate că fratele său a fost bătut de nişte persoane şi i-a explicat modul în care s-a întâmplat acest lucru.

Astfel inculpatul mima nişte lovituri, fără a lovi partea vătămată însă în scopul distragerii atenţiei acesteia.

În acest mod inculpatul a reuşit să sustragă suma de 1750 RON din buzunarul de la spate al pantalonilor părţii vătămate, suma pentru care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

La data de 27.03.2006 în jurul orelor 11,00 inculpatul a acostat partea vătămată Parânc Eugen pe strada Republicii din Bacău, spunându-i că un frate al său a fost bătut şi tăiat cu cuţitul de nişte persoane. Relatările inculpatului au fost însoţite de gesturi prin care acesta să arate modul în care a fost bătut fratele său. Astfel, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi profitând de surprinderea acesteia i-a sustras dintr-un buzunar portofelul în care se aflau suma de 98 RON şi actele de identitate.

Ulterior inculpatul a aruncat portmoneul cu actele de identitate, acestea fiind recuperate şi restituite părţii vătămate. În cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 98 RON.

În ziua următoare, 28.03.2006, în jurul orelor 0,30 inculpatul a acostat partea vătămată Teodor Neculai pe strada Garofiţei din Bacău. Folosind aceeaşi tehnică de operare inculpatul s-a apropiat de partea vătămată şi i-a sustras dintr-un buzunar al hainei un telefon mobil marca Siemens.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 100 RON reprezentând contravaloarea telefonului sustras şi nerecuperat.

În mod constant inculpatul a negat săvârşirea faptelor arătând că în momentul săvârşirii faptelor se afla la domiciliu. În apărare a propus martori pe fratele său, concubina şi tatăl acesteia care parţial şi mai ales cu privire la acuzaţia de furt din 14.03.2006 au confirmat susţinerile inculpatului. Având în vedere relaţiile dintre inculpat şi aceşti martori, instanţa a apreciat că dispoziţiile acestora sunt subiective fiind primită cu rezervă.

În schimb, s-a apreciat că în cauză există mai multe probe care determină convingerea instanţei cu privire la existenţa faptelor mai sus descrise şi a vinovăţiei inculpatului.

Astfel, faptele au fost săvârşite prin modalităţi identice, la intervale scurte de timp şi asupra unor persoane în vârstă, împrejurări care duc la concluzia că aparţin aceluiaşi autor.

Toate cele trei părţi vătămate au recunoscut fără dubii dintr-un grup de persoane şi din fotografii pe inculpat ca fiind cel care le-a sustras bunurile.

Recunoaşterile din grup s-au făcut de către părţile vătămate în mod separat, acestea descriind amănunţit şi în declaraţiile anterioare pe inculpat, aspecte care exclud existenţa unor coincidenţe şi care probează sinceritatea părţilor vătămate.

În privinţa existenţei prejudiciilor se observă că partea vătămată Teodor Neculai a depus la dosar(f.57 ds.u.p.) factura fiscală din care rezultă că era posesorul telefonului mobil, că portmoneul şi actele de identitate ale părţii vătămate Parând Eugen au fost recuperate.

Din aceste împrejurări rezultă că părţile vătămate au făcut declaraţii reale cu privire la bunurile sustrase de inculpat.

Inculpatul a mai fost trimis în judecată şi sub acuzaţia că la data de 14.03.2006, în jurul orelor 17,50 pe str.Republicii din Bacău a sustras prin procedee similare cu celelalte fapte, suma de 6.960 ron de la partea vătămată Isac Gheorghe.

Iniţial şi această parte vătămată l-a recunoscut din grup pe inculpat însă în faţa instanţei a revenit arătând că are dubii în privinţa identităţii autorului sustragerii.

Având în vedere că partea vătămată a reclamat sustragerea unei sume de bani care nu este purtată în mod obişnuit pe stradă şi despre care partea vătămată a afirmat că reprezintă încasările firmei la care este administrator, S.C. GILP COM  S.R.L. Bălcescu i s-a pus în vedere să prezinte instanţei documentaţia contabilă din care să reiasă existenţa acestor încasări.

Deşi s-a prezentat în faţa instanţei partea vătămată Isac Gheorghe nu a prezentat înscrisurile solicitate, a precizat că nu se constituie parte civilă în nume propriu şi nici ca administrator al S.C. GILP COM şi că această societate nu participă în proces ca parte vătămată.

S-a reţinut că această schimbare de atitudine a părţii vătămate are rolul de a crea dubii serioase cu privire la existenţa faptei şi a prejudiciului reclamat iar drept consecinţă instanţa nu a reţinut existenţa acestei fapte  întrucât nu sunt probe în acest sens.

La reţinerea situaţiei de fapt s-au avut în vedere plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate, procese verbale de recunoaştere a inculpatului după  planşele fotografice şi din grup de persoane de către părţile vătămate, declaraţii de martori, adresă de la S.C.”Gilp Com” S.R.L. Nicolae Bălcescu şi din declaraţiile inculpatului.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului Bichineţ Cătălin Virgil din datele de 20.01.2006 şi 28.03.2006 constituie infracţiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.e şi al.2 lit.b Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal şi art.37 lit.b Cod penal.

Cu privire la acuzaţia de furt din 14.03.2006, faţă de aspectele mai sus reţinute, s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.a Cod procedură penală, deoarece fapta nu există.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpatul şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.

Inculpatul a criticat sentinţa primei instanţe sub aspectul netemeiniciei, solicitând achitarea sa pentru toate faptele supuse judecăţii, întrucât este nevinovat iar achitarea pronunţată în cauză confirmă acest aspect.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a criticat soluţia primei instanţe sub aspectul netemeiniciei, considerând că în mod greşit instanţa a dispus achitarea inculpatului pentru actul material din 14.03.2006, întrucât fapta nu există, actele dosarului confirmând faptul că şi pentru infracţiunea din această dată, inculpatul a folosit acelaşi mod de apărare ca şi pentru celelalte acte.

Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate precum şi din oficiu a apreciat că fondat este doar apelul inculpatului Bichineţ Cătălin Virgil şi acesta în ceea ce priveşte prevederile interzicerii tuturor drepturilor prev. de art.64 Cod penal.

Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, criticând-o pentru netemeinicie, critică formulată şi cu privire la sentinţă.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susţinut că din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă fără dubiu că inculpatul Bichineţ Cătălin Virgil a comis şi această faptă. În acest sens, s-a invocat declaraţia părţii vătămate Isac Gheorghe, care se coroborează cu procesul verbal de recunoaştere din grup şi declaraţiile martorilor ce au asistat la recunoaşterea din grup, dar şi împrejurarea că modul de operare în cazul actului material din 14.03.2006 este acelaşi ca şi la celelalte acte.

Verificând hotărârile pe baza motivelor invocate, a lucrărilor dosarului, dar şi din oficiu în limitele prev. de art. 385/9 al.3 C.pr.penală instanţa de control judiciar a constatat că recursul este fondat pentru următoarele considerente.

Atât prima instanţă cât şi cea de apel au dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză şi au reţinut situaţia de fapt în conformitate cu acestea.

În cazul actului material din 14.03.2006 singurele probe care atestă în mod direct că inculpatul este autor al furtului sunt declaraţiile părţii vătămate Isac Gheorghe, în cuprinsul celor date în timpul urmăririi penale, partea vătămată relatând împrejurările şi modul de comitere a faptei în dauna sa, dar totodată indicând şi semnalmentele autorului.

La recunoaşterea după fotografii partea vătămată l-a indicat pe inculpatul Bichineţ Cătălin Virgil ca fiind cel care i-a sustras banii.

De altfel, în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată a afirmat că nu e sigură de identitatea autorului, precizând că la recunoaşterea din grup a menţionat organului de urmărire penală că are dubii dacă inculpatul este sau nu autorul furtului, spre deosebire de celelalte trei părţi vătămate care au declarat în mod constant că inculpatul a comis furturile în dauna lor.

În aceste împrejurări, în mod corect atât prima instanţă cât şi cea de apel au apreciat că nu există probe certe că inculpatul a comis şi furtul din  14.03.2006.

Cele două hotărâri sunt însă nelegale, deoarece prima instanţă a dispus achitarea inculpatului pentru actul material din 14.03.2006, iar tribunalul a menţinut această soluţie.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni de furt calificat, comisă în forma continuată. Existenţa a patru acte materiale în componenţa infracţiunii, nu afectează unitatea acesteia, deoarece potrivit art.41 C.penal, infracţiunea continuată constituie o formă a unităţii legale de infracţiune.

Dispunând-se achitarea pentru un act material şi condamnarea pentru celelalte trei acte materiale, s-au pronunţat două soluţii pentru o singură infracţiune. Or, din dispoziţiile art.345 al.1 C.pr.penală rezultă că pentru o infracţiune instanţa nu poate pronunţa decât una din soluţiile menţionate în acest text.

În consecinţă, constatând că nu sunt probe că inculpatul a comis acest act material cele două instanţe urmau să nu-l reţină în componenţa infracţiunii continuate, nu să dispună achitarea.

Această soluţie s-ar fi putut pronunţa numai dacă s-ar fi apreciat că la baza furtului din  14.03.2006 a stat o rezoluţie infracţională distinctă şi s-ar fi dispus schimbarea încadrării juridice dintr-o infracţiune continuată într-un concurs de infracţiuni.

Din considerentele arătate, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.penală s-a admis recursul declarat, s-au casat decizia şi sentinţa numai sub aspectul menţionat şi reţinând cauza spre rejudecare, instanţa de control judiciar a înlăturat din cuprinsul sentinţei dispoziţia privind achitarea inculpatului.

Decizia penală 211 din 15.03.2007

Domenii speta

Spete similare