Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.102/11.01.2006 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal a admis actiunea formulata de reclamantul Grigorescu Mihai Mircea în contradictoriu cu pârâta Directia de Munca si Solidaritate Sociala si Familiei a Municipiului Bucuresti si a anulat decizia nr.3872 din 06.01.2005.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut ca prin decizia nr.3872/2005 , pârâta a anulat decizia nr.256/2529/29.04.1998 prin care s-au acordat reclamantului drepturile prevazute de Decretul Lege nr.118/1990 retinându-se ca în perioada 02.03.1949 - 16.10.1956 a fost stramutat împreuna cu familia , potrivit adresei nr.G 118/09.04.1998 eliberata de Ministerul Justitiei - Directia Instantelor Militare,
Instanta de fond mai retine ca, simpla presupunere ca înscrisul G 118/1998 este fals, desi nu a fost declarat fals de o instanta judecatoreasca nu justifica anularea primei decizii prin care reclamantul a câstigat drepturile în temeiul Decretului Lege nr.118/1990.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta criticând-o ca nelegala si netemeinica.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta pârâta arata ca instanta de fond nu a retinut ca în speta nu este vorba de un drept de proprietate care sa intre în circuitul civil ci este vorba despre un act administrativ care nu are caracter definitiv si irevocabil.
Recurenta pârâta sustine ca actele administrative pot fi revizuite sau anulate din oficiu de autoritatea care le-a emis , sau la cerere, când se constata ca au fost emise pe baza unor acte nelegale.
Directia de Munca si Solidaritate Sociala si Familie a Municipiului Bucuresti critica sentinta instantei de fond pe motiv ca în speta nu opereaza principiul irevocabilitatii actelor administrative deoarece intimatul reclamant a obtinut actul pe baza unor documente nelegale.
Sustine ca intimatul reclamant nu a facut dovada în speta ca ar fi avut calitatea de stramutat prin alte dovezi decât adeverinta ilegala.
Alta critica adusa sentintei recurate se refera la faptul ca decizia atacata nu este guvernata de prevederile art.13 din Decretul lege nr.118/1990 declarat neconstitutional cum gresit a retinut instanta de fond , si arata ca nu se refera la revizuirea deciziilor emise dupa data de 31.07.1997.
Solicita ca instanta de recurs sa tina cont de adresa nr.193/21.01.2005 a Ministerului Muncii - Directia de Politici Asigurari Sociale depusa chiar de intimatul reclamant la dosar.
Recursul este nefondat.
În mod corect instanta de fond a retinut ca prin actul administrativ contestat sunt vatamate drepturile câstigate de reclamant prin decizia anterioara, recurenta pârâta nu poate pe baza unor presupuneri cu privire la înscrisul care a stat la baza acordarii drepturilor în temeiul Decretului Lege nr.118/1990, sa anuleze prima decizie.
Sustinerea recurentei pârâte în sensul ca în speta nu este vorba despre un drept de proprietate ci despre un act administrativ care nu are caracter definitiv si irevocabil si ca poate fi revizuit ori anulat oricând nu are nici o fundamentare legala.
Orice act administrativ este executoriu de drept. Actul administrativ care a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice nu mai poate fi revocat de autoritatea care l-a emis fara încalcarea principiului sigurantei (securitatii, stabilitatii) raporturilor juridice .
Noua lege a contenciosului administrativ 554/2004 a consacrat expres la art.1 alin.6 posibilitatea autoritatii publice de a cere instantei sa anuleze actul nelegal tocmai pentru a proteja drepturile nascute din acel act printr-o cenzura de legalitate exterioara si independenta de autoritatea publica emitenta.
În speta, adeverinta care a stat la baza primei decizii nu a fost declarata falsa, conform legii penale.
Având în vedere faptul ca acesta a fost singurul aspect care a determinat pe recurenta pârâta sa emita cea de-a doua decizie , prin care a anulat-o pe prima, se constata ca autoritatea publica prin actul contestat a vatamat pe recurentul reclamant într-un drept al sau prevazut de lege, iar instanta de fond a retinut corect ca actul este nelegal.
Sustinerile recurentei în sensul ca intimatul nu a facut dovada ca ar fi avut calitatea de stramutat nu au relevanta în speta.
Actul administrativ suspus cenzurii este cea de a doua decizie emisa de recurenta si nu prima decizie. Drepturile în temeiul Decretului Lege nr.118/1990 au fost stabilite prin prima decizie. Aceasta nu a facut obiectul analizei de legalitate.
Sub acest aspect nu are relevanta nici adresa nr.193/2005 invocata în recurs de recurenta.
Celelalte critici aduse sentintei recurate ce vizeaza art.13 din Decretul lege nr.118/1990 privind revizuirea deciziilor , sunt neîntemeiate, în raport de cele retinute anterior, în sensul ca anularea actelor administrative intrate în circuitul civil si care au produs efecte juridice poate fi dispusa numai de instanta de judecata, si nu de catre emitentul actului.
Astfel fiind, Curtea constatând ca nu exista motive de casare ori modificare analizate si din oficiu în baza art.3041 Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Directia de Munca si Solidaritate Sociala si Familie a Municipiului Bucuresti, împotriva sentintei civile nr.102/11.01.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII - a Conflicte de Munca, Asigurari Sociale, Contencios Administrativ si Fiscal, în dosarul nr.46429/3/2005, în contradictoriu cu intimatul reclamant Grigorescu Mihai Mircea.
Irevocabila.
Pronuntata în sedinta publica azi, 29.06.2006.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
Visan Liliana Apostol Filofteia Cosma Carmen Valeria
Curtea de Apel Oradea
Recurs. Anulare hotărâre de consiliu local
Judecătoria Bacău
Acţiune în constatare
Curtea de Apel Craiova
Certificat de moştenitor. Nulitate. Condiţii
Curtea de Apel Craiova
Acţiune în anulare act.
Judecătoria Câmpulung Moldovenesc
Civil – Partaj bunuri comune. –Contract credit