Revizuire penală. Cazuri. Împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Revizuire penală. Cazuri. Împrejurări necunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei

Revizuire

Decizia nr. 149 A/30 iunie 2009

La data de 01.11.2007 s-a înregistrat cererea de revizuire a  sentinţei penale  nr.  2812/15.12.2006 a Judecătoriei Botoşani formulată de revizuientul  V..

După efectuarea  actelor  de cercetare  conform  art. 399 din Codul de procedură penală,  procurorul a  formulat concluzii de respingere  a cererii  deoarece  nu sunt date  cazurile  de revizuire prevăzute  de art.  394 lit. a,  b  din Codul de procedură penală. Motivele  invocate  de revizuient (instanţa  nu a  cunoscut  că  probele  depuse la dosar – buletinul de analiză toxicologică, cererea  de analiză, proces-verbal  de prelevare  a  probelor biologice şi buletinul de examinare clinică, procesul  verbal  de constatare  a infracţiunii flagrante nu puteau  fi luate  în considerare deoarece Normele  metodologice privind  prelevarea probelor  biologice în vederea  stabilirii  intoxicaţiei  etilice au intrat în vigoare abia  la data de  26.04.2006, medicul care  a supravegheat recoltarea  probelor  de sânge este medic primar endocrinolog, supraspecialist în sexologie  şi nu i-a cerut  consimţământul revizuientului, aparatul Alcooltest 7410 Plus nu este  omologat şi verificat  de către  Biroul Român de Metrologie  Legală) au în vedere  mijloace  de probă existente  la dosarul  cauzei  care  au fost  avute în vedere  de instanţa  de judecată atât  la soluţionarea cauzei  în primă instanţă, cât  şi la  soluţionarea  căilor  de atac, iar împrejurarea  că martorii au  dat  declaraţii mincinoase nu este  dovedită prin  hotărâre judecătorească sau ordonanţă  a procurorului.

În faţa  instanţei, revizuientul,  prin apărătorul ales S.M.  din  cadrul Baroului Bucureşti,  a insistat doar pe motivul că probele  cu privire la stabilirea alcoolemiei au fost obţinute ilegal deoarece  la recoltarea  probelor biologice s-a  folosit o trusă standard distribuită experimental birourilor de poliţie rutieră,  înainte de  intrarea  în vigoare a Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii  intoxicaţiei etilice. În acest sens , s-au solicitat  relaţii de  la Spitalul  Judeţean de Urgenţă „Mavromati” Botoşani, de la  I.P.J. Botoşani -  Serviciul  Poliţiei Rutiere şi de la  Inspectoratul General  al Poliţiei  Române – Direcţia  Poliţiei Rutiere cu privire  la trusa utilizată în cazul  revizuientului, la  distribuirea, deţinerea şi utilizarea unor  astfel  de truse  înainte  de data  de 26.04. 2006, data publicării  Ordinului  nr. 376/10.04.2006 al Ministerului  Sănătăţii.

Apărătorul revizuientului a  depus la dosar  Norma metodologică privind  prelevarea probelor  biologice în vederea  stabilirii intoxicaţiei  etilice  şi a stării  de  influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a  medicamentelor  cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi  tramvaie, rezoluţia nr. 795/P/2007 din 20.08.2007 emisă de  Parchetul  de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, adresa nr.  A 8/12742-12743 din  5.11.2008 emisă de  I.N.M.L. –Mina Minovici Bucureşti şi adresa nr.  44287/13.11.2008 a  I.G.P.R.  – Direcţia  Poliţiei Rutiere.

Prin sentinţa penală nr. 894/27.03.2009 Judecătoria Botoşani a respins cererea de revizuire, formulată de revizuientul F.G., fiul lui V. şi M., născut la data de  xx.xx.xxxx în com. Corni, jud. Botoşani,  cu domiciliul în municipiul Botoşani,  Al. X nr. Y, sc. Z, ap. T, judeţul Botoşani, CNP xxxxxxxxxxxxx, posesor  al C.I. seria  xx nr. xxxxxx eliberat de Poliţia Botoşani.

A fost obligat revizuientul să plătească statului suma de 60 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a admis cererea  formulată de  av. S.M.  în sensul  că a redus  amenda judiciară aplicată prin încheierea din data de  4.03.2009 de la 5000 lei la 2000 lei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa  penală nr.  2812/15.12.2006 a Judecătoriei Botoşani inculpatul F.G. a fost condamnat  la pedeapsa  de  3 luni  închisoare, cu aplicarea  art. 81, 82 din Codul penal, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere  pe drumurile  publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge  o îmbibaţie  alcoolică  peste limita  legală  prevăzută şi pedepsită  de art. 87  alin. 1 din O.U.G.  nr.  195/2002, cu reţinerea  circumstanţelor  atenuante prevăzute  de art. 74 alin. 1 lit. a, c din Codul penal.

În fapt, s-a reţinut  în sarcina inculpatului  că în noaptea  de 18/19.02.2006, în jurul orei  1,40, a  condus un autovehicul pe drumurile  publice  din municipiul Botoşani, având în sânge  o îmbibaţie  alcoolică  peste limita  legală. Potrivit  buletinului  de analiză  toxicologică alcoolemie  nr. xxx, xxx/22.02.2006 eliberat  de Serviciul  de Medicină Legală Botoşani, inculpatul  prezenta o alcoolemie  în sânge  de 1,7 gr %o la ora 2,00 şi de  1,55 gr %o la ora 3,00.

În cursul  urmăririi penale,  la cererea învinuitului, s-a  dispus  efectuarea  unei expertize  medico-legale  de calcul  retroactiv al alcoolemiei în două  variante, în funcţie  de declaraţiile  făcute de învinuit  cu privire  la consumul  de alcool.  Astfel,  iniţial,  învinuitul  a  declarat  că a  consumat  300 ml vin  în seara  de 18.02.2006, în intervalul  orar 20,00 – 20,30, iar ulterior  a arătat  că a consumat  200 ml  sake la ora 1,20, cu puţin timp înainte  de a  fi  surprins  în trafic.

Potrivit  raportului  de expertiză medico_legală  nr. 249/A din  29.05.2006 întocmit  de Institutul de Medicină Legală  Iaşi,  conducătorul  auto ar  fi avut  o alcoolemie  de circa  0,50 – 0,55 gr %o în cazul în care  ar fi consumat 200 ml sake la  ora 1,20 în noaptea  de 18/19.02.2006 şi nu ar fi avut  deloc alcoolemie  în sânge  dacă ar fi  consumat  300 ml vin  între  orele  20 – 20,30 în seara  de 18.02.2006.

Având în vedere  diferenţa  dintre  aceste  valori şi cele  reţinute în buletinul  de analiză toxicologică alcoolemie, s-a  cerut avizul Comisiei  pentru  avizare şi control a alcoolemiei din cadrul  I.M.L. Iaşi. Răspunsul  a  fost că  nu există  contradicţii  între  cele  două  acte  medico-legale, contradicţii existând  doar între  dozarea  biochimică a alcoolemiei şi declaraţiile  învinuitului care sunt  subiective, iar calculul retroactiv devine caduc prin  invocarea  ireală  a cantităţii  de alcool  consumate.

Inculpatul a declarat  apel împotriva  sentinţei  de  condamnare, solicitând  instanţei  de apel ca,  printr-o  largă aplicare a  dispoziţiilor  art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d şi art. 76 pct. 3 din Codul penal privitoare la reţinerea  circumstanţelor atenuante, să i se  aplice  o sancţiune  administrativă întrucât fapta  nu prezintă gradul  de pericol social  al unei  infracţiuni.

Tribunalul Botoşani, prin decizia  nr. 63 A din 22.03.2007, a respins ca  nefondat  apelul declarat.

De asemenea,  Curtea  de Apel Suceava a respins  ca nefondat  recursul declarat  de inculpat  împotriva  deciziei  susmenţionate (decizia  nr. 266/28.05.2007).

La data de  20.08.2007 condamnatul  formulează  cerere  de  revizuire  a  sentinţei penale nr. 2812 din 15.12.2006 a Judecătoriei Botoşani,  arătând că,  la momentul  pronunţării hotărârii, instanţa  nu cunoştea că probele  depuse  la dosar  (buletinul  de analiză  toxicologică alcoolemie, cererea  de analiză, procesul-verbal  de prelevare a probelor biologice şi buletinul  de examinare  clinică) nu puteau  fi luate  în  considerare pentru motivul că la data  săvârşirii  faptei, 19.02.2006, era  cu neputinţă să se încheie astfel de documente  pentru că  Normele  metodologice privind  prelevarea  probelor  biologice  în vederea stabilirii  intoxicaţiei  etilice şi a stării  de  influenţă a produselor ori substanţelor stupefiante sau a  medicamentelor  cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule şi  tramvaie au intrat în vigoare  la data de  26.04.2006, astfel  încât aceste „probe”  trebuiau înlăturate de procurorul care a instrumentat  cauza  pentru a nu putea  conduce la  o condamnare  pe nedrept.

Revizuientul  a  mai  relevat  că medicul  care a supravegheat recoltarea probelor  de  sânge este  specialist doar  în  endocrinologie şi sexologie şi nu i-a  solicitat  consimţământul aşa  cum prevăd  dispoziţiile  art. 18 din Legea  nr. 46/2003.

O altă  împrejurare  necunoscută de  instanţă este aceea  că  aparatul  Alcooltest 7410 Plus nu este omologat de către  Biroul  Român  de  Metrologie  Legală, aşa încât  procesul-verbal  de constatare  a infracţiunii  flagrante, întocmit  de organele  de poliţie  la data de 19.02.2006, a  avut  la  bază o probă  care nu este  recunoscută de Codul  de procedură  penală,  respectiv  rezultatul  alcooltestului.

Revizuientul şi-a exprimat  îndoiala  şi cu privire  la  sinceritatea  martorilor care,  deşi au pregătiri diferite, au dat declaraţii identice.

În  faţa instanţei,  revizuientul  şi-a susţinut  cererea de revizuire  doar cu privire  la motivul  că probele  în baza  cărora  s-a pronunţat  condamnarea  nu sunt  valabile  deoarece  recoltarea  probelor  biologice  s-a făcut  cu o trusă  standard înainte de intrarea  în  vigoare a Normelor  metodologice privind  prelevarea probelor  biologice  în vederea  stabilirii  intoxicaţiei  etilice.

Analizând actele  şi lucrările  dosarului,  instanţa  apreciază  că nu  sunt  date cazurile  de revizuire  prevăzute  de art.  394 lit. a  şi b  din Codul de procedură penală.

În primul rând, împrejurările  invocate  nu sunt  împrejurări  ce nu au fost  cunoscute  de instanţă la soluţionarea cauzei  deoarece  Normele metodologice  privind prelevarea  probelor biologice  în vederea stabilirii  intoxicaţiei  etilice şi a stării  de  influenţă  a  produselor  ori substanţelor  stupefiante sau a medicamentelor  cu efecte  similare acestora asupra comportamentului  conducătorilor  de autovehicule şi tramvaie au fost  publicate  în M.O. nr. 363/26.04.2006, iar sentinţa penală  nr.  2812 a  fost  pronunţată la data de  15.12.2006,  iar revizuientul  ar fi avut  posibilitatea  să invoce  nelegalitatea probelor  chiar  în faţa  primei  instanţe. La momentul  respectiv,  revizuientul  a  recunoscut  şi regretat  săvârşirea faptei, iar  în căile  de  atac  a solicitat  achitarea  bazându-se  pe concluziile  raportului  de expertiză medico-legală întocmit  de I.M.L.  Iaşi,  cu susţinerea  că valorile  alcoolemiei menţionate  în buletinul  de analiză toxicologică alcoolemiei sunt  eronate din cauza  modului greşit în care  au fost prelevate  probele  biologice, respectiv  prin „folosirea  de vată îmbibată în spirt”. Prin urmare, revizuientul  nu a  invocat  alte nereguli cu privire  la modul  de prelevare a probelor  biologice  care  să atragă  ilegalitatea  mijloacelor  de probă obţinute, în condiţiile  în care normele  metodologice  despre care s-a făcut  vorbire  fuseseră  publicate.

De  altfel,  instanţa, care avea  cunoştinţă de aceste  norme, dacă ar  fi ajuns la concluzia  că mijloacele  de probă din cursul  urmăririi  penale erau  obţinute  în mod  ilegal, ar fi  invocat  din oficiu  aceste  aspecte şi ar  fi pronunţat  soluţia  care  se impunea.

Prelevarea  probelor  de  sânge  s-a efectuat  cu  respectarea  instrucţiunilor  emise  de I.M.L.  „Mina Minovici” Bucureşti în anul 1999, iar  trusa  standard folosită făcea  parte  din categoria  celor comercializate  de S.C. M. G. S.R.L. Bucureşti, a  căror  utilizare  a  fost  avizată  prin avizul  nr. C 1/877 din 29.01.2004 al  Consiliului  Superior  de Medicină  Legală  Bucureşti. Fiecare trusă  era însoţită  de cererea de analiză în trei exemplare; buletinul de  examinare clinică în două exemplare şi instrucţiunile  de folosire (filele  98 – 107 ds.). Prin urmare, nu era  ilegală utilizarea truselor standard înainte  de intrarea  în vigoare a Ordinului ministrului sănătăţii nr. 376/2006 prin care s-a dispus  înlocuirea metodei clasice de prelevare a probelor de sânge în vederea  stabilirii alcoolemiei  cu  folosirea  truselor standard.

În speţă,  alcoolemia  a  fost  determinată în  laboratorul Serviciului  de Medicină legală Botoşani, aşa cum  se prevedea la pct. 9 din  Decizia  nr. 48/1311 din 4.02.1999 emisă  de I.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti (fila 93 ds.). Obligativitatea  de determinare a alcoolemiei  numai  în laboratoarele  de toxicologie medico-legală de pe lângă instituţiile  de medicină legală este prevăzută atât în decizia  menţionată cât şi în Ordinul nr. 376/2006 şi numai  folosirea  altei  metode de laborator atrage anularea valorii probatorii în justiţie a rezultatelor. Cu alte cuvinte,  nu  metoda  de  prelevare a  probelor  biologice este  sancţionată cu  anularea valorii probatorii a rezultatelor, ci metoda  de determinare a alcoolemiei în alte laboratoare clinice decât  cele prevăzute  în  dispoziţiile  menţionate.

Din aceste  considerente,  rezoluţia depusă la dosar  de apărătorul  revizuientului nu are nicio  relevanţă în cauză.

În  ceea  ce priveşte  aspectul că  aparatul  alcooltest folosit de poliţist nu era  omologat, instanţa apreciază că  rezultatul prezentat  de acesta  a constituit doar  indiciu că revizuientul  consumase  alcool, vinovăţia  acestuia  reţinându-se  în principal pe valorile  alcoolemiei  menţionate  în buletinul de analiză toxicologică – alcoolemie.

Normele  privind  prelevarea  probelor biologice  nu prevăd ca medicul care  efectuează examinarea clinică să aibă o anumită specializare, aşa  încât aceasta nu afectează cu  nimic  valoarea probantă a buletinului de examinare clinică.

Prima instanţa a constatat astfel că  nu este  dat nici  cazul de revizuire prevăzut de art.  394 lit. b din Codul  de procedură penală deoarece  nu există hotărâri judecătoreşti de condamnare a martorilor  pentru săvârşirea  infracţiunii  de  mărturie mincinoasă.

Comportamentul apărătorului  ales  a  contribuit la  tergiversarea soluţionării cererii. Astfel, acesta a  formulat 13  cereri  de acordare a unui alt termen de judecată pe diverse motive (medicale,  plecată din ţară), dar cele  mai multe pentru imposibilitate de prezentare deoarece  avea cauze la alte instanţe. În unele  cereri  de acordare  a  unui nou termen  de judecată, apărătorul  solicita  şi efectuarea unor adrese  către diverse instituţii. După obţinerea tuturor  informaţiilor  necesare, apărătorul a continuat să  lipsească pentru  aceleaşi motive că asigură asistenţă juridică altor persoane, aşa încât, instanţa  a apreciat că acesta  avea  obligaţia să asigure  substituirea, aplicându-i amendă judiciară în sumă de 5.000 lei conform art.  198  alin. 3 din Codul de procedură penală.

În ceea  ce priveşte  cererea de scutire de la plata amenzii  formulată de apărătorul  revizuientului, prima instanţa  a apreciat că apărătorul nu şi-a îndeplinit obligaţia  de a  asigura  substituirea la mai multe termene  de judecată, reducând  amenda judiciară aplicată la 2000 lei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au formulat apel revizuientul V. şi  avocat S.M.. Cererile de apel nu au fost motivate.

Verificând sentinţa atacată se constată că ambele apeluri sunt nefondate.

În mod corect prima instanţă a reţinut că împrejurările invocate de revizuient nu se încadrează în cazurile de revizuire arătate la art. 394 Cod procedură penală. Astfel, intrarea în vigoare a unor Norme metodologice nu constituie o împrejurare necunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei, cu atât mai mult cu cât respectivele Norme nu se aflau în vigoare la data comiterii faptei. După cum amănunţit  a expus prima instanţă, procedura de recoltare a probelor biologice  a fost respectată întocmai, iar aspectul omologării sau neomologării aparatului alcooltest nu prezintă relevanţă în cauză, în condiţiile în care alcoolemia revizuientului nu a fost stabilită pe baza acestei constatări.

Revizuientul a invocat şi faptul că martorii audiaţi de Parchet au declarat identic, folosind acelaşi limbaj, deşi au pregătire diferită (unul este taximetrist, iar celălalt profesor). Concordanţa între declaraţiile unor martori nu constituie o împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a Cod procedură penală, după cum nu se încadrează nici în prevederile cuprinse la lit. b, neexistând vreo hotărâre definitivă de condamnare a celor doi martori pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În ce priveşte apelul declarat de avocat S.M., este de observat că apărătorul revizuientului a lipsit nejustificat la mai multe termene de judecată, fără a asigura substituirea, astfel încât în mod just a fost sancţionat conform art. 198 alin. 3 Cod procedură penală. Faptul că apărătorul era chemat să participe în cauze aflate pe rolul altor instanţe nu constituie o justificare a lipsei sale, din moment ce a cunoscut termenele acordate tocmai ca urmare a acestei împrejurări, iar anterior a solicitat urgentarea efectuării actelor de cercetare de către procuror invocând drepturile de care ar fi privat revizuientul ca urmare a condamnării pe nedrept. 

Pentru aceste considerente apelurile vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, menţinându-se hotărârea atacată.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,

Domenii speta

Spete similare