Gradul concret de pericol social al faptei prevăzute de legea penală. Criterii de apreciere

Gradul concret de pericol social al faptei prevăzute de legea penală. Criterii de apreciere

Infracţiuni

D e c i  z i a  nr. 1665 R/23 iunie 2009

Examinând actele şi  lucrările dosarului  de fond se constată  că prin  rechizitoriul dat la data de  14 decembrie 2007 în dosarul nr.  487/P/2007 al Parchetului  de  pe  lângă  Judecătoria Darabani a fost  trimis  în  judecată inculpatul A.M.,  pentru  săvârşirea  infracţiunii  prevăzută  de art.  180  al.  2 Cod  penal, cu  aplicarea art.  41 alin. 2 şi 42 Cod penal, comisă prin  aceea că în  noaptea de 25/26.06.2007 în  două  rânduri dar  în  baza aceleiaşi  rezoluţii infracţionale a  lovit-o  cu pumnii  peste  faţă  pe  partea vătămată-  profesorul C.M. - A., cauzându-i  leziuni traumatice  vindecabile în  5-6 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico legal nr.  629/27.06.2007 întocmit de Serviciul de Medicină  Legală  Botoşani.

Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Darabani,  prin  sentinţa penală nr. 119  din  3  martie 2009 a  condamnat pe  inculpatul  A.M., fiul lui  M. şi  G., născut  la data de  xx.xx.xxxx în  oraşul Darabani, jud.  Botoşani, cu  acelaşi domiciliu, str. X nr.  Y,  student, fără  antecedente penale,  CNP  xxxxxxxxxxxxx, sub  aspectul  săvârşirii  infracţiunii prev. şi ped.  de art.  180  alin.  2  Cod  penal la 500 lei  amendă penală.

S-au  pus  în  vedere  inculpatului dispoziţiile art.  631 Cod  penal  privind condiţiile înlocuirii pedepsei  amenzii  penale  cu  pedeapsa închisorii.

A  obligat inculpatul  să plătească părţii  vătămate C. M. – A. din mun.  Botoşani X nr.  Y,  bl.  Z , sc.  T,  ap. U,  suma de  2500 lei  daune morale.

A  obligat inculpatul  să plătească  statului 500 lei cheltuieli judiciare.

 Pentru  a  hotărî astfel  prima  instanţă  a reţinut că  în  seara zilei  de  25  iunie 2007  atât inculpatul  cât  şi  partea vătămată  se aflau în localul „Amigos”din zona autogării Darabani. În momentul în  care numitul  C. M. – A a  ieşit din local pentru  a discuta cu numita A. I., inculpatul, fără  a  scoate  vreo vorbă  i-a aplicat o  palmă părţii  vătămate în  zona feţei,  conflictul  fiind  aplanat  de către susnumita.

În  jurul orelor 02,00 când  partea vătămată a  ajuns  în  apropierea blocului unde  locuieşte l-a recunoscut  pe  inculpat care a  coborât dintr-un  autoturism şi  s-a  repezit asupra  sa  lovindu-l  în  repetate rânduri cu pumnii şi  picioarele.

Fiind  examinat  medico legal,  Serviciul de Medicină Legală Botoşani  a constatat că  urmare a agresiunii  inculpatului, partea vătămată  a prezentat  leziuni  pentru  a căror  vindecare au  fost  necesare  un nr.  de 5-6 zile  de  îngrijiri medicale. 

 Situaţia de  fapt a fost  dovedită  cu  plângerea  şi  declaraţia părţii  vătămate,  certificatul medico-legal  eliberat de Serviciul de Medicină Legală Botoşani,  declaraţiile martorilor  I. C.,  C. G.C., A. I.,  H. D. D.,  P.  A.,  D.  I.  A.,  coroborate şi  cu  declaraţiile inculpatului  care în  nici în cursul urmăririi penale şi nici în  cursul judecăţii nu  a  recunoscut săvârşirea faptei.

În  ceea ce priveşte latura civilă  s-a avut  în  vedere că  partea vătămată s-a  constituit  parte  civilă  în  cauză  cu  suma de 5000 lei  daune morale.

În urma probelor administrate instanţa a admis  în  parte acţiunea civilă  formulată  de  partea civilă  având  în  vedere gravitatea leziunilor  şi  a zilelor de îngrijiri medicale  care au  fost necesare pentru  vindecare,  precum  şi prejudiciului moral suferit de către aceasta.  Partea vătămată este  o  persoană  cu  notorietate în  oraşul  Darabani, profesor  de filozofie contemporană la Grupul Şcolar Darabani  şi  a  fost lovit  în  faţa  numitei A. I.,  care la  data săvârşirii  faptei  era  domnişoară.  De asemenea fapta s-a petrecut într-un loc  public,  pe trotuarul din  faţa  Cafe-Barului Disco Amigo.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs inculpatul A.M., solicitând desfiinţarea acesteia pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului inculpatul arată că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă se întemeiază doar pe declaraţia martorei A. I. dată la 3 iulie 2007 în faza actelor premergătoare, ceea ce contravine prevederilor art. 2 Cod procedură penală. Nefiind dată în cursul procesului penal această declaraţie nu poate constitui probă în sensul art. 78 – 865 Cod procedură penală. Mai arată inculpatul că această declaraţie a fost influenţată de calitatea de elevă a părţii vătămate.

Susţine inculpatul că în mod greşit prima instanţă a înlăturat celelalte probe legal administrate, fără a preciza motivele care au stat la baza unei asemenea aprecieri. Solicită să se constate că concluziile certificatului medico-legal nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă, deoarece partea vătămată arată că i s-a aplicat o lovitură cu palma, iar leziunile traumatice descrise în certificat sunt consecinţa lovirii cu corpuri dure.

Mai arată inculpatul că declaraţiile martorilor C. şi P. nu prezintă relevanţă în stabilirea situaţiei de fapt, aceştia nerelatând aspecte percepute personal.

Faţă de aceste aspecte inculpatul solicită  reţinerea nevinovăţiei sale şi, pe cale de consecinţă, să se dispună achitarea în temeiul art. 10 lit. c Cod procedură penală.

Referitor la latura civilă, se arată că obligarea inculpatului la plata unor daune morale  a fost motivată avându-se în vedere notorietatea părţii vătămate în oraşul Darabani, fără  a se specifica felul acestei notorietăţi. Dimpotrivă, în seara de 25 iunie 2007 partea vătămată se afla în stare de ebrietate, a frecventat cel puţin două localuri şi se afla în compania minorei A. I., eleva sa la acel moment. Prima instanţă nu a motivat în ce constă prejudiciul moral suferit de partea vătămată şi nici aceasta nu a solicitat probe în acest sens.

În consecinţă, inculpatul solicită respingerea ca nedovedite a pretenţiilor civile formulate.

Recursul este fondat.

Probatoriul administrat în cauză confirmă săvârşirea de către inculpatul A.M. a faptei de lovire asupra părţii vătămate C. M. A.. Esenţiale din acest punct de vedere sunt declaraţia martorei A. I. (care  a fost de faţă la săvârşirea faptei) şi concluziile certificatului medico-legal, care atestă că partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce pot data din 25 iunie 2007, produse prin loviri cu corpuri dure. Nu pot fi avute în vedere decât leziunile cuprinse la primul alineat al părţii descriptive a certificatului, şi anume cele din partea stângă a feţei, deoarece atât partea vătămată cât şi martora se referă la o lovitură cu palma aplicată în partea stângă a feţei. Cum nu s-a putut stabili vreo legătură de cauzalitate între celelalte leziuni descrise şi fapta comisă de inculpat, acestea nu vor fi luate în considerare.

Susţinerile inculpatului privind valoarea probatorie a declaraţiei martorei A. şi a concluziilor certificatului medico-legal sunt nefondate. Astfel, declaraţia martorei, chiar luată înainte de începerea urmăririi penale, respectă dispoziţiile procedurale privind audierea martorilor şi se coroborează cu restul probatoriului. Imposibilitatea unei noi audieri a martorei a fost una obiectivă, iar inculpatul nu a fost lipsit de dreptul de a-şi propune probe în apărare. Concluziile actului medico-legal se referă la leziuni produse prin lovire cu corpuri dure. Palma poate fi un asemenea corp dur, leziunile produse nedepinzând doar de corpul vulnerant, ci şi de intensitatea şi modul de aplicare a loviturii. În speţă partea vătămată a suferit doar o excoriaţie superficială, ce a necesitat pentru vindecare un număr redus de zile de îngrijiri medicale, aspecte care susţin situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.

Prin urmare, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea faptei de lovire. Având însă în vedere leziunile produse, modalitatea de săvârşire a faptei şi persoana inculpatului (persoană fără antecedente penale, în vârstă de 24 ani şi care urmează studii universitare), nu se poate susţine că această faptă ar prezenta gradul de pericol social al unei infracţiuni, fiind incidente prevederile art. 181 Cod penal şi art. 10 lit. b1 Cod procedură penală. Lipsa gradului de pericol social specific unei infracţiuni nu exclude însă sancţionarea administrativă a inculpatului. Din acest punct de vedere tribunalul apreciază că aplicarea sancţiunii amenzii administrative în cuantumul maxim prevăzut de art. 91 Cod penal este pe deplin justificată şi va constitui un serios avertisment pentru inculpat.

Inculpatul a fost obligat prin hotărârea atacată la plata unor daune morale în cuantum de 2.500 lei, motivându-se că a cauzat suferinţe fizice părţii, dar şi un prejudiciu moral părţii vătămate, care este persoană cu notorietate în oraşul Darabani (profesor de filozofie contemporană la Grupul Şcolar Darabani) şi a fost lovit într-un loc public, în faţa unei domnişoare (numita A.).

Este de observat că nu orice suferinţe fizice justifică acordarea de daune morale, ci doar acele suferinţe deosebit de puternice, care depăşesc intensitatea specifică oricărei acţiuni de lovire. În speţă partea vătămată a primit o singură lovitura cu palma, iar leziunile produse exclud existenţa acelei suferinţe deosebite arătate mai sus.

Obligarea inculpatului la plata daunelor morale este motivată şi de notorietatea părţii vătămate şi de împrejurările săvârşirii faptei.  Acceptând că partea vătămată este o persoană de notorietate în oraşul Darabani (ceea ce ar însemna că toate cadrele didactice din oraş s-ar bucura de aceeaşi notorietate), subliniem că, pentru a justifica acordarea de daune morale, notorietatea trebuie însoţită de un ecou deosebit în comunitate al faptei săvârşite. Faptul că partea vătămată a fost lovită într-un loc public nu prezintă relevanţă în soluţionarea laturii civile, în măsura în care fapta a fost comisă foarte rapid, pe timpul nopţii şi nu a fost observată decât de martora A.. Este greu de precizat cu ce anume a contribuit la producerea vreunui prejudiciu moral calitatea de domnişoară a martorei.

Faţă de aceste împrejurări tribunalul consideră că nu se justifica obligarea inculpatului la plata unor daune morale, sancţionarea administrativă a acestuia constituind o suficientă reparaţie morală pentru partea vătămată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de inculpat, casată sentinţa şi achitat inculpatul în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală. Se va aplica inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii de 1.000 lei. Va fi respinsă ca nefondată acţiunea civilă.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală (cu precizarea că cheltuielile judiciare din prima instanţă nu pot fi imputate părţii vătămate deoarece s-a confirmat existenţa faptei reclamate),

Domenii speta

Spete similare