Conflict de asigurări sociale. rectificare decizie de pensionare. condiţii.

Decizie 24/R – CA din 06.04.2000


CONFLICT DE ASIGURĂRI SOCIALE. RECTIFICARE

DECIZIE DE PENSIONARE. CONDIŢII.

În situaţia în care prin decizia emisă s-a calculat greşit

pensia, luându-se în consideraţie o vechime mai mică, se impune

obligarea la rectificarea acesteia prin luarea în consideraţie a

vechimii reale.

Chiar dacă cealaltă pârâtă din proces, respectiv M.J. nu

are obligaţii directe în legătură cu emiterea deciziei de pensionare,

calitatea sa procesuală se menţine pentru faptul că are atribuţii

în legătură cu stabilirea pensiei de serviciu, în acest fel hotărârea

devenindu-i opozabilă.

(Decizia civilă nr.24/R – CA din 06 aprilie

2000 a Curţii de Apel Piteşti).

Contestatorul a solicitat în contradictoriu cu cele două pârâte

rectificarea deciziilor de pensionare, în sensul ca vechimea pentru pensia de

serviciu să fie de 42 ani, 3 luni şi 15 zile, cu emiterea unei noi decizii în acest

sens.

Totodată, s-a solicitat obligarea la plata diferenţei pentru pensia

primită şi cea la care era îndreptăţit, urmare a noii vechimi în muncă.

Contestaţia a fost admisă de către tribunal, cu consecinţa

dispunerii rectificării deciziilor nr.152381 din 12 mai 2003  şi respectiv,

nr.152381 din 29 iulie 2003, în sensul că vechimea pentru pensia de serviciu la

care era îndreptăţit contestatorul este cea de 42 ani, 3 luni şi 15 zile şi a

emiterii unei noi decizii în raport de această perioadă.

Casa Judeţeană de Pensii a fost obligată să plătească

contestatorului suma de 96.940.960 lei diferenţă pensie aferentă perioadei 01

ianuarie 2001-31 decembrie 2003, luându-se act că nu au fost solicitate

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că la

calculul pensiei de serviciu s-a avut în vedere o vechime în  serviciu mai mică, 

vechimea  reală a contestatorului fiind de 42 de ani, 3 luni şi 15 zile, aşa cum

reiese din actele dosarului. În acelaşi timp este  datorată şi  pensia restantă,

calculată potrivit expertizei contabile efectuate în cauză.

Sentinţa a fost recurată de cele două intimate, ambele recursuri

fiind întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recurenta-intimată Casa Judeţeană de Pensii, în dezvoltarea

criticii, a arătat că a stabilit pentru contestator vechimea totală în magistratură,

fără însă a stabili cuantumul pensiei acestuia, în timp ce intimatul M.J. a

susţinut lipsa calităţii sale procesuale pasive, întrucât îi revine numai obligaţia

de diligenţă privind comunicarea tabelului cuprinzând actualizarea pensiilor

de serviciu pentru magistraţii pensionari, fără a avea atribuţii în privinţa

emiterii deciziei de pensionare sau rectificare.

Recursurile au fost respinse ca nefondate.

Atâta timp cât prin dispozitivul sentinţei recurate s-a dispus

rectificarea celor două decizii, în sensul recalculării vechimii pentru pensia de

serviciu la care era îndreptăţit contestatorul, chiar recurentei-intimate Casa

Judeţeană de Pensii îi revine sarcina de a stabili noul cuantum al pensiei de

serviciu, prin emiterea unei noi decizii, în raport de noua perioadă de 42 ani, 3

luni şi 15 zile.

După emiterea unei noi decizii de pensionare, în condiţiile mai sus

arătate, contestatorul are posibilitatea, în baza art.155 alin.1 lit.f din Legea

nr.19/2000  privind sistemul public de pensii şi alte drepturi sociale, să

conteste modul de stabilire şi de plată a pensiei sale. Este de observat că

această recurentă nu a criticat sentinţa în privinţa vechimii pentru pensie de

serviciu la care este îndreptăţit contestatorul, la stabilirea acesteia fiind avută

în vedere şi sentinţa civilă nr.740 din 03 februarie 2000 ale aceleiaşi instanţe

de fond, prin care recurenta a fost obligată să rectifice în favoarea aceluiaşi

contestator eroarea constând în calificarea eronată ca „instructor”, cea corectă

fiind de „consilier juridic principal” în perioada 01 august 1977-14 martie

1988, hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 Cod

procedură civilă, recursul Casei Judeţene de Pensii a fost respins ca nefondat.

Excepţia invocată de recurentul M.J. privind lipsa calităţii

procesuale pasive este de asemenea neîntemeiată, întrucât hotărârea

pronunţată trebuie să-i fie opozabilă acestui recurent-intimat, de vreme ce în

motivarea recursului său acesta arată că îi revine obligaţia de diligenţă privind

comunicarea tabelului cuprinzând actualizarea pensiilor de serviciu pentru

magistraţii pensionari.

Chiar dacă acest recurent nu are atribuţii de emitere a deciziei de pensionare

sau rectificare a acesteia, se justifică pronunţarea hotărârii în contradictoriu cu

acesta, fiind angrenat în activitatea generică şi premergătoare a actualizării

pensiei de serviciu pentru contestator. Cum aceasta este singura critică

invocată de recurent, pentru cele ce preced, şi acest recurs este nefondat şi a

fost respins ca atare.