Schimb de terenuri. legea nr.215/2001.

SCHIMB DE TERENURI. LEGEA NR.215/2001. 

În viziunea Legii nr.215/2001, privind administraţia

publică locală autorităţile administraţiei publice locale nu pot

încheia acte de schimb, pentru bunuri ce aparţin domeniului

public sau privat.

Aşadar, tribunalul numai prin încălcarea legii a obligat

pe pârâţi să încheie un act de schimb de terenuri cu reclamanta.

(Decizia civilă nr.652/R din 15 mai 2005,

pronunţată de Curtea de Apel Piteşti).

Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu oraşul, consiliul local şi

primarul localităţii, atribuirea în schimb a unui teren în suprafaţă de 4.202 mp.

şi încheierea acestei operaţiuni în formă autentică cu privire la două suprafeţe

de teren.

În motivarea acţiunii, s-a susţinut că prin procesul verbal din 4

iunie 1992, reclamanta a cedat din terenul său situat în punctul „La biserică”

suprafaţa de 4.202 mp. în vederea extinderii cimitirului din localitate, pârâţii

promiţându-i atribuirea unui alt teren în schimb. Ulterior schimbul nu a mai

fost concretizat.

Judecătoria Rm.Vâlcea, prin sentinţa civilă nr.2243/6 mai 2004, a

respins acţiunea, reţinând în esenţă că potrivit reglementărilor cuprinse în

Legea administraţiei publice locale nr.69/1991, în vigoare la data de 4 iunie

1992, când s-a încheiat procesul verbal prin care s-a pretins că s-a convenit

asupra schimbului de terenuri, această operaţiune se făcea pe baza unei

expertize însuşită de consiliul local.

Instanţa de fond a constatat că nu a fost realizat raportul de

expertiză în conformitate cu disp.art.84 pct.3 din legea enunţată, încât, nu se

poate reţine existenţa unui schimb de terenuri valabil.

Deosebit, s-a motivat că schimbul de terenuri între autorităţile

administraţiei publice şi persoane fizice nu mai este reglementat prin Legea

nr.215/2001, care a abrogat Legea nr.69/1991, iar art.72 din Legea

nr.18/1991, statuează că schimbul de terenuri între persoanele juridice şi

persoanele fizice se efectuează numai cu avizul Ministerului Agriculturii şi

Administraţiei.

Faţă de cele expuse, prima instanţă a concluzionat că acţiunea

prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la încheierea actului de schimb în

formă autentică nu poate fi primită.

Reclamanta a declarat apel împotriva acestei hotărâri pe care a

criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, instanţa

de fond a greşit întrucât nu a aplicat dispoziţiile de drept comun în materie de

schimb şi nu a observat că terenul ce urma să-i fie predat face parte din

domeniul privat şi nu din domeniul public al localităţii.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.182 pronunţată la data de

28 februarie 2005, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa, iar pe fond a

admis acţiunea cu consecinţa obligării pârâţilor la încheierea cu reclamanta a

contractului de schimb pentru terenul pe raza localităţii cu obţinerea în

prealabil a avizelor şi autorizaţiilor prevăzute de lege.

Motivând decizia, tribunalul a reţinut că prin procesul verbal

evocat, pârâţii au convenit cu reclamanta să efectueze un schimb de terenuri,

prin care aceasta se obliga să dea un teren în suprafaţă de 3.000 mp. în

vederea extinderii cimitirului din oraş, urmând să primească un alt teren în

schimb, aflat în proprietatea oraşului. Cele două terenuri au fost identificate

printr-un raport de expertiză întocmit cu prilejul încheierii convenţiei şi s-a

constatat că reclamanta a predat 4.202 mp. în punctul „La biserică” şi urma să

primească 3.769,53 mp. situat în punctul „Gară”, ce făcea parte din domeniul

privat al oraşului.

Deşi reclamanta s-a achitat de obligaţie, pârâţii nu au mai executat

convenţia, deşi nu era nevoie de avize speciale pentru realizarea schimbului

convenit.

Acţiunea a fost admisă, în temeiul art.969 Cod civil, reţinându-se

că între părţi s-a încheiat o convenţie valabilă, care putea să fie executată cu

bună credinţă, în conformitate cu prevederile art.970 Cod civil.

Această decizie a fost recurată în termen legal de către pârâţii,

recursul fiind întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, invocându-se

greşita aplicare a legii şi încălcarea acesteia cu referire la art.72 din Legea

nr.18/1991, prevederile Legii nr.69/1991 şi Legea nr.215/2001.

Recursul a fost privit ca fondat şi admis ca atare de Curtea de

Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.652/R din 15 mai 2005, modificată decizia

instanţei de apel şi pe fond respinsă acţiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că într-adevăr

între părţi s-a încheiat procesul verbal din data de 4 iunie 1992, iar prin

raportul de expertiză încheiat cu acest prilej, au fost identificate terenurile ce

urmau să facă obiectul schimbului.

Înţelegerea părţilor s-a încheiat sub reglementarea Legii

nr.69/1991 care dispune la art.84 alin.3 că schimburile de terenuri în favoarea

terţelor persoane se fac pe bază de expertiză însuşită de consiliul local.

În cauză însă, o atare condiţie nu a fost îndeplinită, raportul de

expertiză evocat nefiind înregistrat, semnat şi însuşit de consiliul local .

Ulterior, Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, nu a

mai prevăzut schimburi de terenuri, ceea ce nu înseamnă că autorităţile locale

şi persoanele fizice pot conveni în acest sens, sub egida reglementărilor de

drept comun.

Art.72 din Legea nr.18/1991, prevede că schimbul de terenuri

între persoane fizice şi persoane juridice, se face numai cu avizul Ministerului

Agriculturii şi Administraţiei, act care în cauză nu există şi din acest punct de

vedere, motivarea instanţei de apel este contradictorie, întrucât reţine pe de o

parte că schimbul analizat nu are nevoie de nici un fel de avize şi autorizaţii,

iar pe de altă parte, că această operaţiune urmează în prealabil să fie autorizată

şi obţinute avizele corespunzătoare.

S-a concluzionat în sensul că, în viziunea Legii nr.215/2001,

privind administraţia publică locală autorităţile administraţiei publice locale nu

pot încheia acte de schimb, pentru bunuri ce aparţin domeniului public sau

privat.

Aşadar, tribunalul numai prin încălcarea legii a obligat pe pârâţi să

încheie un act de schimb de terenuri cu reclamanta.

Aşa fiind, hotărârea pronunţată fiind nelegală, recursul a fost admis, în modul

arătat mai sus.

Domenii speta

Spete similare