Necomunicarea încheierii de carte funciară în termenul prevăzut de art. 50 din Legea nr. 7/1996. Natura juridică a acestui termen. Inaplicabilitatea sancţiunii nulităţii încheierii.

Necomunicarea încheierii de carte funciară în termenul prevăzut de art. 50 din Legea  nr. 7/1996. Natura juridică a acestui termen. Inaplicabilitatea sancţiunii nulităţii încheierii.

Legea nr. 47/1996 republicată – art. 50 alin. 1

Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 „încheierea se comunică celui în care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum şi a celorlalte persoane interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la prezentarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii”.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, decizia  nr. 1053 din 3 mai  2006

Prin decizia civilă nr. 127 din 13 februarie 2006 a fost respins apelul petenţilor R.I. şi R.F., în contradictoriu cu intimaţii D.T. şi S.C. „A. 2001” S.R.L. T., fiind menţinută sentinţa civilă nr. 9005 din 13 octombrie 2005 a Judecătoriei Timişoara, prin care a fost respinsă plângerea formulată de petenţi, având ca obiect anularea încheierii de carte funciară pentru necomunicarea ei în termenul prevăzut de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 republicată.

Pentru a pronunţa aceste hotărâri, ambele instanţe au reţinut că termenul prevăzut de art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 este un termen de recomandare iar nu un termen imperativ, care să producă consecinţa desfiinţării încheierii.

Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs reclamanţii, care, în temeiul art. 304 pct. 5, 8 şi 9, au solicitat, în principal, casarea deciziei, iar în subsidiar modificarea ei, susţinând nesoluţionarea fondului cauzei şi interpretarea greşită a termenului de comunicare a încheierii de carte funciară, a cărei nerespectare atrage nulitatea încheierii.

Prin decizia civilă nr. 1053 din 3 mai 2006, Curtea de Apel Timişoara a respins recursurile reclamanţilor, cu motivarea că termenul în discuţie nu este unul de recomandare, atâta timp sunt prevăzute o limită minimă şi o limită maximă, a căror nerespectare nu poate avea în nici un caz drept consecinţă sancţionarea încheierii cu nulitatea absolută, apreciind că instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 50 alin. 1 din Legea nr. 7/1996.

Domenii speta

Spete similare