Accesiunea imobiliară invocată de proprietarului terenului restituit în baza Legii nr. 10/2001 nu poate fi considerată prematură pe motiv că nu s-a întabulat dispoziţia de restituire în natură a imobilului preluat abuziv de stat .

Decizie 180/Ap din 19.10.2010


Accesiunea imobiliară invocată de proprietarului terenului restituit în baza

Legii nr. 10/2001 nu poate fi considerată prematură pe motiv că  nu s-a

întabulat dispoziţia de restituire în natură a  imobilului preluat abuziv de stat .

Dosar nr. 5553/296/2009

Decizia civilă nr 180/Ap/19.10.2010

Prin Sentinţa civilă nr. 3002/05.05.2010 pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar

nr. unic de mai sus,  a fost respinsă ca prematur introdusă acţiunea civilă formulată de

reclamanta K. E. în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL SATU MARE prin Primar. Fără

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit extrasului CF

5775 Satu Mare, reclamanta a dobândit în anul 1948 dreptul de proprietate asupra imobilului

înscris sub nr. top 841 şi 842/1.

Reclamanta nu şi-a intabulat dispoziţia şi nici nu intenţiona să o facă, apreciind că a

fost întotdeauna proprietar.

Reclamanta nu mai este proprietar prin cumpărare, ci în temeiul legii reparatorii, deci

fără respectarea dispoziţiilor acestora nu se poate declara proprietar şi nici nu se poate prevala

de dispoziţia de restituire ca şi titlu executoriu. Excepţia invocată de pârât este deci pe deplin

întemeiată.

Împotriva sentinţei reclamanta a declarat apel.

Apelul este fondat.

Reclamanta a redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren, în suprafaţă de

94 mp, înscris în CF 5775 Satu Mare nr.top.841, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin dispoziţia

emisă de Primarul municipiului Satu Mare, persoană căreia, în aceeaşi calitate – reprezentant

al unităţii administrativ teritoriale - i se solicită în procesul pendinte ridicarea construcţiei de

pe teren. În aceste circumstanţe, pârâtul nu se poate prevala de neefectuarea formelor de

publicitate imobiliară în recunoaşterea dreptului real al reclamantei, iar faptul că aceasta nu a

fost pusă în posesie nu este de natură a paraliza acţiunea întemeiată pe prevederile art.494

Cod civil, fiind de necontestat calitatea sa de proprietară asupra terenului.

În consecinţă, dat fiind că accesiunea nu se confundă cu niciuna dintre prerogativele

care intră în conţinutul juridic al dreptului de proprietate, instanţa apreciază că nu este fondată

excepţia prematurităţii acţiunii şi o va respinge, cu consecinţa desfiinţării sentinţei şi trimiterii

cauzei spre rejudecare în fond, la aceeaşi instanţă, conform art.297 C.proc.civ.