Naţionalizare

 Recurentul-pârât a fost obligat tocmai la îndeplinirea sarcinilor care sunt stabilite prin Legea nr. 10/2001 conform art. 29, adică să emită o decizie motivată prin care să facă propunere de acordare de despăgubiri şi să înainteze toată documentaţia Secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor conform Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi nu să stabilească şi să plătească cuantumul acestor despăgubiri.

- Art. 29 din Legea nr. 10/2001, raportat la Titlul VII din Legea nr. 247/2005

Domeniu  naţionalizare

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - Secţia a IV-a Civilă,

decizia civilă nr. 253/R din data de 08 februarie 2012)

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi a criticat hotărârea ca nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi arătând că a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că, în mod greşit a fost obligat Municipiul Bucureşti la emiterea unei dispoziţii de acordare de despăgubiri şi să înainteze toată documentaţia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

 Recurenta a arătat că unitatea deţinătoare sesizată cu soluţionarea notificării nu are obligaţia de a acorda măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri băneşti, nici de a propune o anumită sumă, ci aceste obligaţii se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri conform art. 29 din Legii nr. 10/2001 raportat la dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

 Recurenta a arătat că are obligaţia legală de a propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv şi de a înainta dosarul administrativ instituţiei Prefectului Municipiul Bucureşti, în vederea legalităţii actului emis.

Recurenta a arătat că valoarea echivalentă a imobilului solicitat urmează a fi stabilită de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor căreia i se predau notificările formulate potrivit Legii nr. 10/2001, însoţite de avizul de legalitate al prefectului.

 Analizând hotărârea recurată, Curtea constată că prin dispozitivul sentinţei civile nr. 1140 din 10.06.2011 a Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a Civilă, s-a admis în parte cererea formulată de către intimaţii-reclamanţi constatându-se că acestea sunt persoane îndreptăţite pentru obţinerea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Bucureşti, str. _şi a fost obligat Municipiul Bucureşti, prin Primarul General să emită dispoziţie cu propunere de despăgubiri pentru imobilul în litigiu şi să înainteze documentaţia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

 Dispozitivul acestei sentinţe corespunde criticilor formulate prin motivele de recurs de către Municipiul Bucureşti, prin Primarul General care arată obligaţiile ce sunt stabilite în sarcina sa prin Legea nr. 247/2005, în sensul că aceste obligaţii sunt cele ce s-au stabilit prin dispozitivul sentinţei criticate şi în concordanţă cu acesta.

 Curtea constată că recurentul-pârât a fost obligat tocmai la îndeplinirea sarcinilor care sunt stabilite prin Legea nr. 10/2001 conform art. 29, adică să emită o decizie motivată prin care să facă propunere de acordare de despăgubiri şi să înainteze toată documentaţia Secretariatului Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor conform Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi nu să stabilească şi să plătească cuantumul acestor despăgubiri.

Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare