Ordonanţă preşedenţială

DECIZIA CIVILA  NR. 321 R – ordonanţă preşedinţială

Deliberând, constată următoarele;

Prin sentinţa civilă nr. 600 din 27 martie 2009, Judecătoria V  a respins cererea de ordonanţă preşedinţială având ca obiect ½ordonanţă preşedinţială – înapoiere minori½ formulată de reclamanta S N N,  împotriva pârâţilor S G şi S M, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei G,  ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond, în esenţă am reţinut că reclamanta s-a căsătorit cu numitul  S I la data de 01.05.1999, căsătorie înregistrată în registrul de stare civilă al Primăriei G, sub nr. 2 din aceeaşi dată ( certificat de căsătorie – fila 9),încetând prin decesul soţului, intervenit la data de 31.08.2008 (act de deces – fila 10). Din relaţia de căsătorie au rezultat trei  minori: C I, născut la data de 22.05.1999, A G, născut la data de 19.02.2001 şi M. V., născut la data de 07.05.2007, conform actelor de filiaţie (filele 6 – 8 din dosar).

La momentul promovării prezentei plângeri, minorul M. V. se află în  grija şi întreţinerea mamei sale, iar minorii C. I. şi A. G. în  grija bunicilor paterni situaţie de fapt ce a fost confirmată de părţi.

Conform art. 581 Cod procedură civilă: ½instanţa va putea să ordine  măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea  repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări½.

Constată că nu sunt întrunite, cumulativ, condiţiile impuse de art. 581 Cod procedură civilă: urgenţa, măsura ordonată de instanţă să fie vremelnică şi nerezolvarea fondului cauzei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta S. N. N., considerând-o nelegală  şi netemeinică pentru următoarele considerente:

Caracterul urgent al cererii formulate derivă din situaţia gravă în care se află cei doi minori, obligaţi de către pârâţi să trăiască departe de propria lor  mamă.

Procedurile legate de exercitarea autorităţii părinteşti necesită  urgenţa deoarece trecerea timpului poate avea consecinţe ireparabile asupra relaţiilor dintre copii şi părintele care nu locuieşte cu ei. Or, esenţa unei asemenea acţiuni pe cale de ordonanţă preşedinţială este tocmai de a apăra minorii împotriva oricărui prejudiciu ce ar putea rezulta din simpla scurgere a timpului. (Cauza Ignaccolo – Zenide vs. România).

Ameninţaţi de bunici, aduşi în faţa instanţei de către organele de poliţie, copiii nu au avut posibilitatea să-şi îmbrăţişeze mama, ei au avut doar ½obligaţia½ (impusă de către pârâţi) să spună printre lacrimi că nu vor să trăiască  alături de mama lor.

Audierea celor doi minori de către instanţă a fost o măsură neadecvată în  contextul relaţiilor tensionate dintre mine şi pârâţi, care le-au interzis copiilor să-şi vadă mama şi le-au insuflat sentimente negative faţă de mine. Intoleranţa, intransigenţa şi aversiunea pârâţilor demonstrează cu claritate faptul că  presiunile acestora şi mediul în care trăiesc minorii de şase luni au fost de natură să le afecteze discernământul. Mai mult decât atât, aceştia nu aveau vârsta de 10 ani, iar instabilitatea afectivă şi emoţională a celor doi minori, pe fondul unei imaturităţi psihice îi privează de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul lor interes. Tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut că ascultarea minorilor este obligatorie dacă au împlinit vârsta de 10 ani.

Dreptul minorilor a fost încălcat şi prin eludarea de către instanţă a unor norme procedurale:

- Au fost viciate regulile cu privire la procedura de citare. Deşi nu au fost citaţi,pârâţii au fost prezenţi şi li s-au luat declaraţii care au stat la baza motivării sentinţei.

- Reprezentanţii autorităţii tutelare au întocmit un referat de anchetă socială  numai la domiciliul pârâţilor, care a constituit o probă în favoarea acestora. În lipsa referatului de anchetă socială şi la domiciliul meu, mi s-a încălcat dreptul de a dovedi că-mi pot creşte şi educa minorii şi dreptul  la un proces echitabil.

În speţa dedusă judecăţii, instanţa şi autoritatea publică locală au încălcat drepturile părinteşti ale mamei, drepturile minorilor de a trăi alături de persoana care le-a dat viaţă şi, per a contrario, au încurajat pârâţii să-i deţină fără drept pe minori. Atâta timp cât pârâţii nu au drepturi părinteşti asupra minorilor, pe care îi deţin fără drept, asupra acestora se exercita grave abuzuri de natură psihică şi emoţională asupra minorilor, prin  înlocuirea, cu rea-credinţă, a ideii că eu aş fi contribuit la decesul soţului meu.

La  termenul de soluţionare a cauzei, intimaţii – pârâţi S.G. şi S. M. au învederat instanţei că în prezent minorii S. C. I. şi S. A. G. se află la mama lor, recurenta reclamantă S. N.

Această situaţie de fapt nu a fost infirmată de către recurentă, care a fost prezentă  la termenul de judecată.

Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul  declarat împotriva sentinţei civile nr. 600/2009 a Judecătoriei V., va modifica , în tot , sentinţa atacată  în sensul respingerii ca ramasa fără obiect a acţiunii formulate de reclamanta S.N. N.

Domenii speta

Spete similare