Actiune in constatare. Efectele caracterului echivoc al posesiei in dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.

Actiune in constatare. Efectele caracterului echivoc al posesiei in dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani.

C. civ.: art. 1847, art. 1860, art. 1890.

Atâta timp cât,  moştenitorii au înţeles să stăpânească imobilul în indiviziune, comportându-se toţi ca proprietari şi fără a-şi contesta dreptul de proprietate  comună asupra imobilului, dispoziţiile art. 1890 Cod civil sunt aplicabile.

Nu există o dispoziţie în Codul civil care să acorde un regim preferential  proprietăţii individuale  în raport cu  proprietatea comuna, in devalmasie sau pe cote parti.

Atâta timp cât Codul civil nu prevede caracterul neechivoc al posesiei drept conditie necesara pentru a prescrie ( 1847 Cod civil), practica judecătorească si doctrina nu pot împiedica unul sau mai multi mostenitori ,  să-şi consolideze dreptul de proprietate prin constatarea indeplinirii conditiilor uzucapiunii  de 30  ani .

( Decizia civila nr. 15 R din 9 ianuarie 2009 , sectia civila )

Prin acţiunea  înregistrată la Judecătoria Alexandria  reclamanţii K.M. şi C. N. , au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1269 m.p. teren  intravilan. În motivarea acţiunii  reclamanţii arată că bunica respectiv străbunica lor a decedat lăsând un imobil casă de locuit şi teren aferent de 800 mp situate în Alexandria, str. fraţii Goleşti, nr.14, imobil dobândit de defunctă de la părinţii săi decedaţi de peste 30 de ani.

Reclamanţii arată că împreună cu părinţii apoi singuri au stăpânit continuu şi netulburaţi suprafaţa de 1269 m.p. situaţie confirmată şi de istoricul de rol şi solicită să se constate că prin uzucapiune au dobândit dreptul asupra suprafeţei de 1269 m.p.

În drept acţiunea este întemeiată pe prevederile art.  1890 Cod civil şi art. 23 din Legea 18/1991, art.111 Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 1962 din 8 octombrie 2008, Judecătoria  Alexandria a respins ca nefondată acţiunea civilă pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune formulată de reclamanţii K. M. şi C. N.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanţii în calitate de moştenitori ai autorilor C. S. şi C. P. au solicitat să se constate că au dobândit prin uzucapiunea de 30 ani  dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 1269 m.p. teren  intravilan situat în Alexandria, str. fraţii Goleşti, nr.14.

Din modul de redactare al acţiunii precizate reiese că reclamanţii au calculat termenul de prescripţie prevăzut de art.  1890 Cod civil unind posesia autorilor lor(părinţi) cu posesia exercitată de ei însăşi.

Stăpânirea de către unul dintre moştenitori a bunului succesoral poate duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune in situaţia în care  a intervenit o manifestare de voinţă din partea acestuia care să demonstreze că a înţeles să transforme posesia din comună în exclusivă, posesie care exercitată astfel de către unul dintre moştenitori poate fi unită cu aceia a autorului său.

Nu se poate uni însă posesia exercitată de către cei doi moştenitori reclamanţi cu posesia exercitată de  părinţii unuia dintre ei(autorul reclamantului C. N. fiind predecedat).

În cauză reclamanţii se află în indiviziune asupra imobilului transmis prin moşteniri succesive şi care face  ca autorii lor să fie  diferiţi.

Aceasta nu poate împiedica instanţa să analizeze perioada în care autorul reclamantei K. M. – C. P. -  a exercitat posesia aflându-se în indiviziune cu reclamantul C. N. şi ceilalţi moştenitori şi care exercitată în aceste condiţii nu poate fi unită cu posesia  moştenitorilor lor pentru motivul că, pentru această perioadă nu a existat o posesie exclusivă şi eventual o intervertire a posesiei din comună în exclusivă.

Nici starea  de indiviziune în care se află reclamanţii nu-i îndreptăţeşte să solicite dobândirea dreptului de proprietate  asupra terenului prin joncţiunea posesiilor exercitate de ei cu posesia exercitată de autorii aflaţi la rândul lor în indiviziune.

Proba testimonială nu relevă aspecte care să conducă la concluzia că posesia exercitată de reclamanţi poate fi unită cu a autorilor lor şi că ar avea caracter neechivoc în condiţiile stării de indiviziune.

De altfel nimic nu-i împiedică pe reclamanţi să procedeze la ieşirea din indiviziune în condiţiile art. 728 Cod civil.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii K. M. şi C. N., considerându-o nelegală şi netemeinică din următoarele motive:

În mod greşit prima instanţă a reţinut  că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1847, 1890 Cod civil, deoarece conform acestor texte de lege,  ca să se poate prescrie se cere o posesie continuă şi neântreruptă, netulbutară, publică şi sub nume de proprietar timp de 30 de ani,  perioadă ce poate fi împlinită  prin joncţiunea posesiei celui ce invocă uzucapiunea,  cu posesia autorului său(art.1860 Cod civil).

Apreciază că, posesia reclamanţilor este continuă; din declaraţia martorului nu a rezultat că ar fi existat intermitente anormale privind posesia acestora, fiind îndeplinită condiţia prevăzută de art. 1847 Cod civil.

De asemenea posesia reclamanţilor este şi neântreruptă natural sau civil, fiind şi netulburată.

Examinând recursul  declarat prin prisma  motivului invocat şi încadrat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi  întregului material probator administrat în cauză, tribunalul reţine că acesta este fondat din următoarele considerente.

Recurenţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.  1890 şi urm. Cod civil referitoare la prescripţia achizitivă(uzucapiunea ) de 30 de ani.

Pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani, posesorul trebuie să îndeplinească două condiţii:

-să posede bunul în tot timpul  prevăzut de lege, adică 30 ani;

-posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu (art.1847 C.c.) .

Din probele administrate în cauză rezultă că autorii  recurenţilor reclamanţi şi aceştia au posedat această suprafaţă de teren 1269 m.p. din 1958 şi până în prezent, comportându-se ca  adevăraţi proprietari.

Instanţa de fond a respins acţiunea în constatare a reclamanţilor cu motivarea că moştenitorii defunctei C. S. fiind în stare de indiviziune, au stăpânit bunurile succesorale unii pentru alţii,  motiv pentru care posesia lor având un caracter  echivoc nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Susţinerile instanţei de fond sunt în concordanţă cu o decizie a fostului Tribunalului Suprem nr. 769/21.04.1979, prin care s-a statuat că posesia moştenitorilor aflaţi in indiviziune este echivocă şi nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate, prin uzucapiune.

În codul civil roman nu este reglementat un alt viciu al posesiei în afară de cele care  rezultă din art. 1847 Cod civil şi anume discontinuitatea, violenţa, clandestinitatea şi precaritatea.

Viciul echivocitatii posesiei nu este reglementat de Codul civil, fiind rezultatul practicii si doctrinei judiciare  anterioare anilor 1990.

În spiritul jurisprudenţei C.E.D.O., tribunalul apreciază că nu există nici un  motiv rezonabil care să determine un efect diferit al posesiei, în raport de numărul moştenitorilor, cu consecinţa dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Atâta timp cât,  moştenitorii au înţeles să stăpânească imobilul în indiviziune, comportându-se toţi ca proprietari şi fără a-şi contesta dreptul de proprietate  comună asupra imobilului, dispoziţiile art. 1890 Cod civil sunt aplicabile.

Nu există o dispoziţie în Codul civil care să acorde un regim preferential  proprietăţii individuale  în raport cu  proprietatea comuna, in devalmasie sau pe cote parti.

Atâta timp cât codul civil nu prevede caracterul neechivoc al posesiei drept conditie necesara pentru a prescrie ( 1847 Cod civil) , practica judecătorească si doctrina nu pot împiedica unul sau mai multi mostenitori ,  să-şi consolideze dreptul de proprietate prin constatarea indeplinirii conditiilor uzucapiunii  de 30  ani .

Ca atare, tribunalul reţine că recurenţii au făcut dovada posesiei  utile pentru o perioadă mai mare  de 30 ani, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1859 şi 1860 Cod civil, privind joncţiunea posesiilor.

În consecinţă, în temeiul art. 312  alin. 1si 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamanţii K. M. şi C. N. împotriva sentinţei civile nr.  1962 din 8 octombrie 2008 a  Judecătoriei  Alexandria, se va modifica sentinţa atacată în sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 1269 m.p. teren  amplasat în Alexandria, str. fraţii Goleşti, nr.14, judeţ Teleorman, prin uzucapiunea de 30 de ani.

Domenii speta

Spete similare