Anulare proces verbal de contravenţie

Decizie 1201 din 17.12.2008


Cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Vatra Dornei sub nr. …./334 din 28.07.2008, iar prin sentinta civila nr.1406 din 28.10.2008 a fost respinsa, ca neîntemeiata, plângerea formulata de petenta, retinând urmatoarele:

Procesul verbal de constatare a contraventiei beneficiaza de forta probanta proprie în ceea ce priveste constatarile personale ale agentului constatator, care sunt prezumate a fi reale cât timp procesul verbal atacat a fost întocmit cu respectarea conditiilor de forma impuse de prevederile art. 16 si 17 din O.G. nr. 2/2001 iar petentul nu face dovada existentei unei alte situatii de fapt decât cea retinuta prin procesul verbal atacat.

Cât priveste mentiunile referitoare la aspectele ce nu au fost constatate personal de catre agentul constatator, procesul verbal se bucura de forta probanta numai daca a fost întocmit cu respectarea cerintelor legale referitoare la forma si daca este sustinut de probe din care sa rezulte savârsirea faptei contraventionale retinute în sarcina petentului. Si în aceasta situatie, petentului i se recunoaste dreptul de a dovedi, prin probe administrate în fata instantei, o alta situatie de fapt decât cea retinuta de catre agentul constatator pe baza probelor administrate de acesta.

Cât priveste motivele de nelegalitate a actului atacat invocate de petenta, instanta le-a apreciat ca neîntemeiate, întrucât petenta nu a dovedit producerea unei vatamari ce nu ar putea fi înlaturata decât prin anularea procesului verbal atacat.

Totodata, instanta a apreciat ca neîntemeiat motivul de nelegalitate a procesului verbal atacat decurgând din nerespectarea prevederilor art. 15 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, în sensul ca lipseste numele agentului constatator ca urmare a faptului ca persoana care a constatat depasirea  limitei legale de viteza nu este aceeasi care a întocmit procesul verbal, instanta apreciind ca nefondata o asemenea sustinere.

În ceea ce priveste netemeinicia procesului verbal atacat, instanta a apreciat ca nefondate motivele invocate de petenta, iar cât priveste starea de necesitate invocata de petenta, a retinut ca aceasta este prevazuta de catre legiuitor în art. 11 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, printre cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei.

Împrejurarea ca agentul constatator nu a tinut seama de starea de necesitate invocata nu este de natura a produce nici un prejudiciu petentei, din moment ce însusi legiuitorul a stabilit ca toate cauzele care înlatura caracterul contraventional al faptei se constata numai de catre instanta, conform art. 11 al. 5 din O.G. nr. 2/2001.

Pentru a fi incidente aceste prevederi, era necesar ca petenta sa probeze cumulativ faptul ca în momentul depasirii vitezei legale în localitate cu peste 50 km/h exista o stare de pericol care sa fi pus în pericol persoana surorii sale, ca aceasta stare de pericol era iminenta si nu putea fi evitata decât prin comiterea faptei retinute în sarcina sa, ca starea de pericol nu a fost produsa de catre petenta si ca exista o proportionalitate între depasirea vitezei legale în localitate si aceasta stare de pericol.

Astfel, instanta a constatat ca petenta nu a facut dovada, potrivit art. 1169 Cod civil, a unei cauze care sa înlature caracterul contraventional al faptei, respectiv raspunderea contraventionala.

Apararea petentei cu privire la nevalabilitatea verificarii metrologice a cinemometrului cu care a fost înregistrata depasirea vitezei legale nu a putut fi primita de instanta întrucât acesta avea o verificare metrologica valabila efectuata la data de  14.09.2006, aceasta fiind valabila un an de zile, fapta contraventionala fiind constatata înainte de expirarea acestui termen, data de 22.03.2007 privind instalatia etalon pentru verificarea pe teren a cinemometrelor.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs petenta, invocând prevederile art. 304 pct. 5, 9 si art. 304 ind. 1 C.pr.civila.

A aratat ca instanta de fond a încalcat formele de procedura prev. de art. 105 al. 2 C.pr.civila întrucât nu a aratat motivul pentru care a respins solicitarea de anulare a procesului verbal deoarece lipseste numele agentului constatator si nu s-a pronuntat asupra motivului de nulitate invocat, referitor la functia de autotestare a autovehiculului.

De asemenea, nu s-a pronuntat asupra motivului de netemeinicie cu privire la marja de eroare a cinemometrului ce profita contravenientei care, daca era calculata corect, ar fi indicat viteza de 94 km/h, în acest mod fiind încalcate normele de baza ale hotarârii judecatoresti.

A mai aratat ca prima instanta a considerat în mod gresit ca petenta nu a facut dovada unei vatamari care sa nu poata fi înlaturata altfel decât prin anularea procesului verbal atacat. Totodata, a apreciat în mod gresit probatoriul administrat în cauza, pronuntând o hotarâre nelegala si netemeinica.

Fapta contraventionala a fost constatata la data de 05.08.2007 cu ajutorul unui aparat a carei verificare metrologica expirase la data de 23.03.2007.

Analizând recursul formulat, tribunalul îl apreciaza ca fondat, pentru urmatoarele considerente:

Petenta a fost sanctionata contraventional în baza art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, republicata, retinându-se ca, la data de 05.08.2007, pe DN17, în localitatea Poiana Stampei ar fi condus autovehiculul cu numarul de înmatriculare SV – 06 - DEG cu o viteza de 104 km/h.

În art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 se prevede ca se poate face constatarea contraventiilor si cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate sau cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal, fara a fi necesara confirmarea faptelor de catre martori.

În conditiile în care aceasta norma consacra dispensa privitoare la confirmarea unor  împrejurari de catre martori, este evident ca aceasta reglementare are un caracter special, ce  obliga organul ce face constatarea de a insera  în cuprinsul procesului verbal date despre mijlocul tehnic  ce a facut constatarea contraventiei.

Potrivit prevederilor pct. 4.2 din Norma  de metrologie legala 021-05 NML, aprobata prin  Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legala nr. 153/2007, cinemometrele  trebuie sa fie utilizate numai de operatori calificati, iar în pct. 4.3 se prevede ca acestea vor putea fi utilizate numai  daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate în conformitate cu prevederile acestei norme si sunt însotite de buletin de verificare.

Toate aceste cerinte sunt prevazute pentru valabilitatea în instanta a probelor administrate pe aceasta cale.

În speta, organul constatator  nu a înscris în cuprinsul procesului verbal contestat mijlocul tehnic cu ajutorul caruia s-a facut înregistrarea imaginilor transpuse în plansa foto, limitându-se a depune  în fata instantei buletin de verificare metrologica a unui cinemometru, precum si atestatul operatorului radar, agent sef adjunct R. A..

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în cauza Ozturk contra Germaniei, prin hotarârea din 21.02.1984 ca: „distinctia dintre  contraventii si infractiuni existenta în legislatia interna a unora dintre statele semnatare ale  conventiei, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garantiilor oferite de  art. 6 din Conventie, a acuzatiilor în materie penala”, iar în cauza Anghel contra României s-a retinut ca:”acuzatia adusa petentului este o acuzatie penala în sensul conventiei, iar aceasta beneficiaza  si în procedura contraventionala de prezumtia  de nevinovatie, care  a fost instituita cu scopul de a  proteja indivizii fata de posibilele abuzuri din partea autoritatilor motiv pentru care sarcina probei în procedura contraventionala desfasurata în fata instantei de judecata revine în primul rând organului constatator si nu petentului”.

Totusi, în aceeasi cauza (Anghel contra României) s-a recunoscut dreptul oricarui sistem juridic de a cunoaste prezumtii de fapt si de drept, însa în materie penala, acestea nu pot sa depaseasca limite rezonabile.

În mod constant, jurisprudenta nationala a creat o prezumtie relativa de veridicitate a mentiunilor cuprinse în procesul verbal de contraventie întocmit  cu respectarea  cerintelor de forma prevazute de  OG nr. 2/2001 si alte acte normative speciale  (în speta art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002).

În cauza dedusa judecatii organul constatator a depus la dosar o plansa foto reprezentând autovehiculul condus de petenta, un buletin de verificare metrologica si un atestat  de operator radar, însa aceste probe nu pot fi coroborate cu cele înscrise în procesul verbal contestat, nascându-se o îndoiala cu privire la faptul ca s-a facut constatarea cu cinemometrul  verificat metrologic si de catre persoana atestata în acest sens.

Aceste împrejurari, sunt apreciate de instanta ca dincolo de limitele rezonabile ale  prezumtiilor de fapt recunoscute  chiar de jurisprudenta româneasca în materie si de care face  vorbire CEDO în cauza Anghel contra României si, facând aplicare principiilor „in dubio pro reo” (dubiul profita învinuitului) si „in dubio quod minimum in dubio quod mitrius” (în caz de îndoiala se ia în considerare ceea ce este mai putin împovarator), tribunalul conchide ca organul constatator  nu a probat, fara dubiu, savârsirea  contraventiei de catre petenta.

Fata de cele ce preced, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1,2,3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, va admite recursul, va modifica sentinta civila atacata, în sensul admiterii plângerii si anularii procesului verbal de contraventie.