Anulare titlu de proprietate. Incidenţa art. iii lit. a din Legea 169/1997.

Anulare titlu de proprietate. Incidenţa  art. III lit. a din Legea 169/1997.

Dosar nr. 260/268/2007 – decizia civilă nr. 154/R din 26.02.2009

Cât priveşte prevederile art. 48 din Legea 18/1991 introdus prin Legea 169/1997 privitor la drepturile cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate precum şi a foştilor cetăţeni români care şi-au dobândit cetăţenia română, nu poate fi vorba de o limitare cu privire la persoanele care pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate în sensul că numai titularii ar avea dreptul a solicita reconstituirea şi nu şi moştenitorii lor. Ar fi contrar prevederilor art. 46 din Constituţia României care garantează dreptul la moştenire şi chiar dacă art. 48 din Legea 18/1991 nu prevede expres, prin asimilare cu art. 8 din lege se subînţelege că pot beneficia de acest drept atât titularii cât şi moştenitorii lor.

Raportat considerentelor reţinute se contată că recursul este fondat, titlul de proprietate fiind eliberat unor persoane care nu erau îndreptăţite a primi aceste terenuri, în cauză fiind incidente prevederile art. III lit. a din Legea 169/1997, tribunalul urmând a admite recursul şi în baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, a modifica în tot sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii, a anulării titlului de proprietate pentru terenurile arătate în acţiune şi a dispune rectificările corespunzătoare din cartea funciară.

Prin sentinţa civilă nr. 1693 din 27 noiembrie 2007 pronunţată de Judecătoria Odorheiu-Secuiesc s-a respins acţiunea reclamanţilor TM şi TM în contradictoriu cu DG, BI, AI, AM, DS, SC M SRL, Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Harghita.

S-a respins ca nefondată excepţia calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de pârâţii BI, AI, AM şi DS.

Au fost obligaţi reclamanţii TM şi TM ca în mod solidar să plătească pe seama pârâtelor BI, AI, AM şi DS suma de 400 lei, iar pe seama pârâtei DG suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri pentru care reclamanţii consideră că sunt moştenitorii proprietarului tabular înscris în cartea funciară nu sunt motive care să conducă la anularea titlului de  proprietate emis pe seama pârâţilor persoane fizice.

În probatoriul administrat rezultă că în CF nr.1060 în calitate de proprietar al terenurilor cu nr.top.2465/1, 2465/2 şi 2467/25 – anterior dezmembrării în două parcele cu nr.top.2467/25/1 de 339 mp şi 2467/25/2 de 2959 mp (f.7-9) figurează într-adevăr SO, dreptul său fiind reînscris sub B.10 în anul 1957 în baza sentinţei nr.1388/1957 a Tribunalului Popular Odorhei. Aceste terenuri însă după anul 1940 au ajuns în proprietatea altor persoane, fără ca transmiterea dreptului să fie înscris în cartea funciară astfel: văd.lui DS născ.GG şi MD. La data de 20.02.1949 văd.lui DS din terenul său de 10 feldere vinde pe seama lui AA cota de jumătate parte deci suprafaţa de 5 feldere echivalent a 3.500 mp conform actului sub semnătură privată aflat la dosar în formă dactilografiată la fila 150 şi în fotocopie fila 160 iar MD dă în schimb pentru alte două terenuri lui AA suprafaţa de jumătate jug. deci  2.850 mp (f.151). Ambele terenuri sunt identificate prin actele sub semnătură privată din 20.02.1949 la locul denumit „S”. De la data dobândirii din anul 1949 deci în perioada în care proprietarii tabulari SO respectiv SE erau încă în viaţă terenurile au fost stăpânite de AA, care a şi figurat alături de alte suprafeţe şi cu acestea în registrul agricol (f.148, 185) şi pe baza cererii de adeziune f.149 le-a introdus în cooperativa agricolă de producţie. Terenurile din litigiu la data de 01.01.1990 erau nu numai în patrimoniul dar şi folosinţa CAP-ului astfel cad sub incidenţa Legii 18/1991. Copiii fostului membru cooperator AA prin cererea înregistrată la comisia de aplicare a legii fondului funciar cu nr.1862/13.03.1991 au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Comisia formată în conformitate cu dispoziţiile Legii 18/1991 pe baza evidenţei proprii şi actelor depuse: cerere, registru agricol, acte de stare civilă, a întocmit anexa corespunzătoare, a eliberat adeverinţa şi a procedat la punerea lor în posesie anterior apariţiei Legii 169/1997 pe baza căruia reclamantul a solicitat reconstituirea cu privire la aceleaşi terenuri a dreptului său de proprietate. Potrivit art.II al Legii 169/1997 dispoziţiile modificatoare sau de completare ori de abrogare din cuprinsul său nu aduc atingere în nici un fel titlurilor şi altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, la data întocmirii lor. Drept urmare pe seama moştenitorilor fiind eliberate astfel de acte premergătoare, este adevărat nu titlu încă, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art.III alin.1 lit.”c” conform căruia sunt lovite de nulitate doar acele acte de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor care sunt revendicate de foştii proprietari, cu excepţia celor atribuite conform art.23 din Legea 18/1991.

Din cele precizate mai sus, rezultă clar că, documentaţia care a fost înaintată spre verificare şi validare comisiei judeţene a fost întocmită cu respectarea Legii 18/1991 şi astfel titlul emis cu nr.43092 la data de 07.08.2001 este valabil, impunându-se în consecinţă respingerea acţiunii reclamanţilor.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge şi capătul de cerere privind rectificarea înscrierilor din CF 1060 şi a cererii că pârâţii persoane fizice să remită pe seama reclamanţilor suma de 750.000.000 ROL sumă care reprezintă valoarea la care imobilul teren a fost înstrăinat pe seama pârâtei SC M SRL Odorheiu-Secuiesc.

În ceea ce priveşte excepţia calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată de către pârâţii persoane fizice în sensul că numai foştii proprietari nu şi moştenitorii pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate conform prevederilor art.42 din Legea nr.169/1997 în situaţia în care nu domiciliază în România, dar sunt cetăţeni români, instanţa va respinge această excepţie invocată ca nefondată, întrucât contravine prevederilor Constituţiei în privinţa dreptului de moştenire.

 Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii TM şi TM solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

 Recurenţii invocă următoarele motive de recurs:

În drept acţiunea este întemeiată pe disp. art.III lit.c din Legea nr.169/1997 care sancţionează cu nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localităţilor,  pe terenurile revendicate de foştii proprietari, art.25 alin.1 din Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată. Art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 prevede că nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, procuror şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun, care au plenitudine de jurisdicţie.

Art.III alin.2/4 din Legea nr.169/1997 prevede că „În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren”.

În hotărârea recurată nu au fost analizate aceste dispoziţii legale, astfel nu s-a cercetat relevanţa lor asupra soluţionării cauzei.

Nu s-a luat în considerare că în intravilanul localităţilor nu se putea face constituirea dreptului de proprietate,  că se putea face numai reconstituirea dreptului de proprietate numai asupra terenului care, potrivit probelor legal administrate, era dovedită existenţa dreptului respectiv.

În schimb, s-a considerat fără probe că Comisia de aplicare a Legii fondului funciar nr.18/1991 a procedat la eliberarea adeverinţei şi la punerea în posesie a pârâţilor, anterior apariţiei Legii nr.169/1997, pe baza căreia a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate asupra aceleaşi terenuri.

În baza art.304/1 C.pr.civ. recurentul solicită examinarea cauzei sub aspectul netemeiniciei hotărârii recurate.

Prin cererea înregistrată sub nr.504/31.03.1998 la Primărie a solicitat, în baza Legii nr.169/1997, reconstituirea dreptului său de proprietate asupra terenurilor agricole şi pădurilor moştenite de la bunicul SE (O), respectiv de la mama TE născ. S-S, printre care şi asupra terenului intravilan în suprafaţă de 60.391 mp., cuprins în CF nr.1060, sub nr. top. 341/1, 2342/1, 2465/1, 2465/2, 2467/25, 2467/24, 2467/23 şi 2468.

Prin sentinţa civilă nr.818/07.08.1957 a Tribunalului Popular Odorhei s-a dispus radierea inscripţiunilor făcute sub nr.1516/1942 c.f. şi nr.1818/1942 c.f. asupra imobilelor înscrise în CF nr.1060, sub nr.ord.A+1, 2, 3 şi 4, nr.top. 2341/1, 2342/1, 2465/1, 2465/2, 2467 şi 2468, totodată dispunându-se restabilirea stării funciare de dinaintea acestor două inscripţiuni, „adică restabilirea proprietăţii funciare a lui SO”.

Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus şi ieşirea din indiviziune asupra acestor terenuri, astfel pentru pârâta soţia lui TF născ. S-S i-au fost atribuite corpurile funciare cu nr.top. nou1465/1, 2465/2, 2467/25, 2467/7, 2467/24, 2467/23, 2468, 2341/1 şi 2342/1, în suprafaţă de 10 jugăre şi 1250 st.p,egal cu suprafaţa totală de 62.096 mp.

Prin încheierea c.f. nr.623/10.10.1957 s-a şi operat înscrierea în CF a dreptului de proprietate în favoarea numiţilor de sub pct.1-6 respectiv reintabularea dreptului de proprietate în favoarea lui SO (E), în baza sentinţei civile nr.818/07.10.1967 a Tribunalului Popular Odorhei.

Recurentul TM nu a cerut nimic din terenurile care prin hotărârea judecătorească de ieşire din indiviziune din 07.10.1967 au fost atribuite în mod legal altor persoane, dar a insistat cu terenurile care au constituit proprietatea antecesorilor săi (bunicului, respectiv mamei) să-i fie restituite.

A cerut ca pârâtele să depună la dosarul cauzei actele la care a făcut referire în întâmpinare.

Pârâtele au depus contractul de schimb încheiat între MD şi  AA la 20.02.1949 prin care AA a primit o suprafaţă de cca.jumătate jug. (cca.2850 mp.) din grădina S.

S-a mai depus contractul de vânzare cumpărare provizoriu încheiat la 20.02.1949, prin care AA a cumpărat de la DS o suprafaţă de cca.35 ari din grădina S, stipulându-se că în caz dacă terenul ar fi revendicat de SO sau moştenitorii acestuia, în calitate de proprietari tabulari, atunci vânzătoarea va suporta cheltuielile de judecată şi va restitui cumpărătorului preţul reactualizat.

Din această stipulaţie contractuală rezultă că titlul vânzătoarei nu era considerat opozabil numitului SO sau moştenitorilor acestuia.

Ambele contracte sunt cu mult anterioare procesului de partaj judiciar din 1957, astfel este evident că obiectul lor nu este identic cu corpurile funciare atribuite lui TE.

De altfel grădina S avea o suprafaţă de cca. 11,60 ha, astfel faptul că numitul AA în 01.01.1956 a figurat în registrul agricol cu 2 parcele din S kert nu dovedeşte că a dobândit şi a posedat o parte din terenurile aparţinând mamei sale.

Cert este că numitul Abraham Albert a figurat în anii 1956-1958 în registrul agricol cu o suprafaţă totală de 1,17 ha teren, din care 0,45 ha arabil, 0,68 ha fâneţe şi 0,04 ha curte şi clădiri.

În registrul agricol, la „Identificarea terenurilor pe parcele” se arată că AA la grădina S avea un arabil de 0,45 ha şi una  fâneaţă de 0,25 ha. Numitul a mai figurat cu o fâneaţă de 0,43 ari, fără arătarea denumirii locului de aşezare, precum şi cu 4 ari curte.

În vădită discordanţă cu această situaţie, în cererea de restituire înaintată de DG la 11.03.1991 se cerea restituirea a 2 ha teren, din care 1,35 ha arabil şi 0,65 ha fâneaţă.

Ulterior s-a menţionat că restituirea se cere la grădina S.

Titlul de proprietate nr.43092/07.08.2001 s-a emis pe seama pârâtelor pentru suprafaţa de 8.066 mp. intravilan şi 2.900 mp. arabil în extravilan, toate situate la tarlalele 19 şi 20, deci în grădina S. Suprafaţa arabilului restituit pârâtelor prin parcelele care au constituit proprietatea mamei sale este 8.719 mp., deşi la S kert numitul AA deţinea numai 0,45 ha arabil.

Conform înscrierii existenta în CF nr.1060 imobilele de mai sus până la 05.12.2001 au format proprietatea tabulară a numitului SO (E).

Prin încheierea nr.11080-99 din 05.12.2001 a Biroului de CF Odorheiu-Secuiesc dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr.top.2465/25/2, 2465/1 şi 2465/2 a fost intabulat în favoarea defunctului AA, în baza Titlului de proprietate nr.43092/2001, iar prin încheierea nr.11100-06 din 05.10.2001 în favoarea moştenitorilor defunctului AA.

Prin încheierea nr.11107-08 din 05.12.2001 dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr.top.2465/1, 2465/2 şi 2465/25/2 a fost transcris în baza contractului autentic nr.2606/2001 în favoarea SC M SRL. Prin acest contract pârâtele DG, BI, AI, AM şi DS au vândut cumpărătorului SC M SRL proprietatea terenului de 3.653 mp., cuprins în CF nr.1060, de sub nr.top.2465/1, 2465/2 şi 2465/25/2, pentru preţul de 750.000.000 lei.

Pârâta SC M SRL nu poate fi considerată dobânditor de bună credinţă din moment ce în dimineaţa zilei transcrierilor succesive a dreptului de proprietate, proprietarul tabular al corpurilor funciare cu nr.top.2465/1, 2465/2 şi 2465/25/2 încă era SO, care nu şi-a dat acordul cerut de art.17 din Decr.Lege nr.115/1938.

În caz dacă s-ar constata buna credinţă a terţului dobânditor, atunci pârâtele vânzătoare urmează să fie obligate să-i remită preţul obţinut, cu dobânzile legale.

Intimata SC M SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, arătând că este cumpărător de bună credinţă având în vedere că a cumpărat terenul de la proprietarii tabulari şi că a majorat cu acest imobil capitalul societăţii SC M SA, deci acest imobil nu se mai află în proprietatea societăţii intimate.

Intimatele DG, BI, AI, AM, DSau formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală.

Arată că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept din cauza judecată.

Astfel, referitor la disp. art.III alin.1 lit.c din Legea nr.169/1997 instanţa a concluzionat că aceste prevederi în raport de disp. art.II din acelaşi act normativ nu sunt incidente în cauză. Într-adevăr comisia formată în conformitate cu dispoziţiile Legii 18/1991 pe baza evidenţei proprii şi a actelor depuse: cerere, registru agricol, acte de stare civilă, a întocmit anexa corespunzătoare, mai mult a procedat la punerea lor în posesie anterior apariţiei Legii 169/1997 pe baza căruia recurenţii au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe seama lor.

Cu privire la art.25 alin.1 din Legea nr.18/1991 instanţa a reţinut în mod corect că, la data de 01.01.1990 terenurile din litigiu erau nu numai în patrimoniul dar şi folosinţa CAP-ului, deci nu au fost atribuite ca loturi în folosinţa lor sau antecesorilor lor.

Printre altele şi prev. art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 au determinat instanţa de fond să respingă excepţia ridicată de ele privind lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor, incluzându-le în categoria acelor persoane care justificând un interes, sunt îndreptăţite a introduce cerere în constatarea nulităţii absolute a unui titlu de proprietate.

Referitor  la disp. art.III alin.2 ind.4 din Legea nr.169/1997 instanţa constatând că titlul de proprietate pe seama moştenitorilor lui Abraham Albert a fost eliberat cu respectarea prev. Legii nr.18/1991 a respins acţiunea introductivă. Deci titlul fiind valabil, persoana care a dispus de teren a făcut acest lucru în mod legal şi nu poate fi obligat la remiterea preţului pe seama celui care doar se consideră îndreptăţit a reprimi acelaşi teren.

Prin titlul atacat dreptul de proprietate pe seama lor a fost reconstituit iar nu constituit astfel cum susţin recurenţii, ei reprimind acele suprafeţe cu care antecesorii lor au intrat la înfiinţare în CAP.

Cu terenul pentru care dreptul de proprietate a fost reconstituit pe seama moştenitorilor, a intrat în CAP AA. Acest lucru este dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei: registrul agricol, cerere de adeziune (f.107), contract de vânzare cumpărare încheiat cu văduva lui DS născ. GG, contract de schimb încheiat cu MD (f.151).

Că suprafeţele indicate drept arător sau fâneaţă în registrul agricol nu corespund întru-totul cu cele  evidenţiate în cererea de adeziune respectiv apoi în cea făcută pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991 şi în fine cu cele din titlul de proprietate atacat şi identificat în CF.1060 îşi găseşte explicaţia în faptul că pe parcursul anilor cu începere din anii 1956-1960 şi până după anul 1990 terenurile agricole au fost folosite în special în perioada colectivizării cu destinaţii care s-au schimbat de la an la an, conform planului de cultură primit.

Cert este faptul că AA la locul denumit „Grădina S” a avut în proprietate cel puţin 2.850 (jumătate jugăre) + 3.500 (suprafaţa de 5 feldere) = 6.350 mp. teren – arător şi fâneaţă – la care se mai adaugă restul cu care a intrat în CAP. Astfel suprafaţa de 3.653 mp. identificat în CF.1060 şi transcris de acolo în CF.1663 cu nr.top.2467/25/2, 2465/1 şi 2465/2 a fost retrocedat pe seama moştenitorilor lui AA în mod temeinic.

Recurenţii reclamanţi au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor astfel cum acest lucru a fost reţinut şi de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din jud. Harghita în întâmpinare (f.106-108) cu depăşirea termenului prevăzut în Legea nr.169/1997, la 31.03.1998, TM reuşind să facă dovada redobândirii cetăţeniei române doar cu data de 25.03.1998. Ca atare cererea lui s-a luat în considerare în baza Legii nr.jumătate000 deşi nu există vreo dovadă că a depus la organele competente act prin care să solicite reconstituirea dreptului de proprietate după apariţia acestui din urmă act normativ. Cu toate acestea  pe seama recurenţilor reclamanţi a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere specificate în titlurile de proprietate nr.54590/2002, 88342/2005 pentru diferenţă ei urmând să primească despăgubiri, iar TM cu ocazia întocmirii proceselor verbale şi a fişelor de punere în posesie (f.,42-44) prin semnătura sa a confirmat că nu mai are alte suprafeţe de reprimit.

În baza art.42 din Legea nr.169/1997 TM şi TM nu sunt îndreptăţiţi a reprimi terenuri în România încât ei personal nu au fost proprietari de suprafeţe agricole sau forestiere. Textul de lege – care nu a fost modificat ulterior - este clar, când arată „Cetăţenii români cu domiciliul în străinătate precum şi foştii cetăţeni români care şi-au redobândit cetăţenia română, indiferent dacă şi-au  stabilit sau nu domiciliul în ţară pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestieră, prevăzute la art.41, care le-au aparţinut în proprietate”. Legiuitorul a avut în vedere pe acei cetăţeni români cu domiciliul în ţară sau străinătate care au avut ei personal terenuri şi nu pe moştenitorii lor.

Intimatele comisia locală şi judeţeană au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, hotărârea instanţei de fond fiind temeinică şi legală, susţinând în apărare punctele de vedere pe care le-au invocat şi la instanţa de fond.

 Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi sub toate aspectele, tribunalul reţine următoarele:

 În titlul de proprietate nr. 43092/2001 emis de Comisia judeţeană pentru  stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Harghita pe numele lui AI, DG şi AA (ai cărui moştenitori sunt AI, AM şi DS), moştenitorii defunctului AA, sunt cuprinse terenuri care au fost intabulate în CF 1060, nr. top. 2341/1, 2342/1, 2465/1, 2465/25/2.

Acest aspect nu l-a contestat nici o parte.

Titlu de proprietate este contestat de TM şi TM care au arătat că sunt moştenitorii proprietarilor tabulari şi că aceste terenuri nu au fost înstrăinate înainte de colectivizare de către proprietari.

Din analiza cărţii funciare 1060 se constată că terenurile sus-amintite au aparţinut lui SO (E), bunicul reclamanţilor recurenţi şi că acestea au fost expropriate, împreună cu alte terenuri, în anul 1921, în favoarea Statului Român, în baza unei ordonanţe judecătoreşti.

În anul 1957, în baza sentinţei nr. 1388/1957 a Tribunalului Popular Odorhei, se reintabulează dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, cu restabilirea stării anterioare, în favoarea lui SO.

Tot în anul 1957, în baza sentinţei civile nr. 818/1957 a Tribunalului Popular Odorhei, în urma unui partaj din urma decesului lui SO, aceste terenuri au fost atribuite lui TE (născută S-S), mama reclamanţilor-recurenţi.

 Analizând cauzele în urma cărora aceste terenuri au fost cuprinse în titlul de proprietate a pârâţilor-intimaţi, moştenitorii lui AA, se constată următoarele:

 În anul 1949, 20 februarie, într-un contract de schimb sub semnătură privată se arată că AA primeşte în schimbul a 200 mp de la numitul MD imobilul acestuia de cca. jumătate jugăr situat în hotarul satului, în grădina S.

Tot la data de 20 februarie 1949, tot printr-un contract sub semnătură privată, de data aceasta de vânzare-cumpărare, AA şi soţia sa PG cumpără de la văduva lui DS, născută GG, jumătate parte din teren de circa 10 feldere situat în hotarul comunei, în grădina S, stipulându-se în contract că vânzătorul se obligă, pentru situaţia în care proprietarul tabular SO sau moştenitorii acestuia ar ataca imobilul prin proces cu scopul de a-l prelua în posesie, să suporte cheltuielile de judecată şi să restituie preţul vânzării.

Aceste două acte nu pot fi opozabile proprietarului tabular sau moştenitorilor acestora, cei care au făcut schimbul sau vânzarea nefiind proprietarii terenului schimbat sau vândut, nereieşind din acte în ce mod aceste terenuri au intrat în posesia lor iar unul din cei care au înstrăinat terenul  chiar recunoscând că SO este proprietarul acestuia. De altfel în anul 1949 terenul se afla încă în proprietatea statului, în anul 1957, aşa cum s-a arătat mai sus, fiind reînscris pe numele lui SO, prin restabilirea stării anterioare.

 Nici înainte de 1957 şi nici după acest an, când a fost reînscrisă proprietatea, nu s-a dovedit că SO sau TE ar fi înstrăinat terenurile care face obiectul prezentului dosar.

Faptul că la reconstituirea dreptului de proprietate pe numele moştenitorilor lui AA s-au luat în considerare, aşa cum susţin comisiile, înscrierile din registrul agricol pe numele acestuia, în baza contractelor sus-amintite, a suprafeţelor de 0,45 ha arabil şi 0,25 fâneţe din grădina S care au fost mai apoi trecute şi la CAP nu este un argument predominant faţă de înscrierile din cartea funciară. Prin compararea celorlalte dovezi cu înscrierilor din cartea funciară, fără nici o îndoială au prioritate înscrierile din cartea funciară care face dovada deplină a dreptului de proprietate conform Decretului 115/1938, mai ales că aceste înscrieri datează din 1957, an apropriat deposedării de terenuri prin colectivizări sau naţionalizări.

Nici argumentul înscrierii în registrul agricol a 0,70 ha din grădina S n-ar justifica de ce întreaga suprafaţa din titlu de proprietate de 1,966 ha aflate în tarlalele 19 şi 20 s-a restituit din grădina S.

Titlul de proprietate a fost eliberat în anul 2001, după data depunerii de către reclamanţii-recurenţi a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 169/1997 care datează din 31.03.1998, perioadă în care comisia locală şi cea judeţeană aveau posibilitatea să analizeze şi să confrunte dovezile depuse de titularii cererilor de reconstituire şi apoi să recurgă la eliberarea titlului. Nu pot fi invocate în acest caz prevederile art. 2 alin 2 din Legea jumătate000 sau art. 2 din Legea 169/1997, în cauză, moştenitorii lui AA nefăcând dovada că sunt îndreptăţiţi a li se atribui terenuri care au aparţinut lui SO şi apoi lui TE.

Cât priveşte prevederile art. 48 din Legea 18/1991 introdus prin Legea 169/1997 privitor la drepturile cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate precum şi a foştilor cetăţeni români care şi-au dobândit cetăţenia română, nu poate fi vorba de o limitare cu privire la persoanele care pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate în sensul că numai titularii ar avea dreptul a solicita reconstituirea şi nu şi moştenitorii lor. Ar fi contrar prevederilor art. 46 din Constituţia României care garantează dreptul la moştenire şi chiar dacă art. 48 din Legea 18/1991 nu prevede expres, prin asimilare cu art. 8 din lege se subînţelege că pot beneficia de acest drept atât titularii cât şi moştenitorii lor.

Raportat considerentelor reţinute se contată că recursul este fondat, titlul de proprietate fiind eliberat unor persoane care nu erau îndreptăţite a primi aceste terenuri, în cauză fiind incidente prevederile art. III lit. a din Legea 169/1997, tribunalul urmând a admite recursul şi în baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, a modifica în tot sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii, a anulării titlului de proprietate pentru terenurile arătate în acţiune şi a dispune rectificările corespunzătoare din cartea funciară.

Se va respinge capătul de cerere cu privire la  remiterea sumei de  750.000.000 lei vechi (ROL) având în vedere  că reclamanţii nu sunt încă posesorii titlului de proprietate pe numele lor şi că acţiunea s-a admis pentru toate terenurile arătate aşa încât nu pot primi şi banii şi terenurile.

Probleme cu privire la contractul de vânzare cumpărare către SC M SRL şi cu restituirea preţului pot face obiectul unor înţelegeri sau litigii viitoare.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimaţii care au căzut în pretenţii, mai puţin SC M SRL, vor fi obligaţii în solidar la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanţi în recurs.

Domenii speta

Spete similare