Pretenţii

Decizie 4C din 08.01.2010


Tribunalul ,deliberând asupra recursului de faţă constată:

Prin acţiunea comercială înregistrată la Judecătoria Mediaş sub dosar nr.574/257/2009 reclamanta a solicitat în contradictoriu  cu pârâta obligarea  pârâtei la plata sumei de 1093,78 lei reprezentând  contravaloarea facturii neachitate, a sumei de 168,27 lei reprezentând dobânda legală până la 10.02.2009, obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând  dobânda legală până la achitarea integrală a sumei datorate, cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria Mediaş în dosar nr. 574/257/2009, prin sentinţa civilă nr.999 din 24.04.2009 a respins acţiunea reclamantei pe temeiul art.1091 CC.

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de fond  a reţinut că reclamanta  nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi nu şi-a prezentat cuantumul dobânzii cerute şi întrucât petenta a plătit o taxă de timbru insuficientă nu s-s putut pronunţa  pe sancţiunea  anulării cererii ca netimbrată.

Împotriva acestei hotărâri în termenul legal prevăzut de art.301 C.p.c.  a declarat recurs reclamanta  solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate  şi trimiterea  cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului  recurenta reclamantă susţine că instanţa avea toate datele pentru a calcula  în mod corect taxa de timbru, a soluţionat cauza pe fond  şi nu a motivat în nici un fel de ce nu a acordat dobânda legală solicitată.

Examinând recursul reclamantei prin prisma criticilor invocate, precum şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3041C.p.c. constată recursul fondat pentru considerentele ce vor urma:

Instanţa  are obligaţia de ase pronunţa  asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Dacă formulările reclamantei sunt confuze, instanţa are îndatorirea  respectând regula dezbaterilor contradictorii, să ceară precizările necesare cu finalitatea de a evita ,în favoarea respectării principiului disponibilităţii ultra sau minus petita.

Obligaţia instanţei de a se pronunţa asupra obiectului cererii deduse judecăţii constituie  o garanţie a aplicării dispoziţiilor art.129 alin 6 C.p.c.

Menţionarea în cererea  de chemare în judecată a valorii obiectului acesteia are consecinţe juridice atât asupra calculării taxei de timbru cât şi asupra stabilirii competenţei materiale  a instanţelor judecătoreşti.

Or în speţă, obiectul şi valoarea lui circumscriu în mod echivoc temeiului invocat.

Aşa fiind se reţine că instanţa a ignorat completamente disp.art.112 C.p.c., impunându-se pentru respectarea limitelor investirii, în temeiul art.312 alin 5 C.p.c., admiterea recursului şi casarea hotărârii recurate, cu trimiterea acesteia la prima instanţă pentru o nouă judecată.

Cu ocazia rejudecării instanţa  de fond va pune în discuţia părţilor întreg fondul procesului şi în prealabil obiectul cererii şi valoarea lui pentru ca instanţa să poată hotărâ numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, respectând principiul disponibilităţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

 

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta împotriva sentinţei civile nr. 999/24.04.2009 pronunţată de Judecătoria Mediaş în dosar nr.574/257/2009 pe care o casează şi trimite cauza  spre rejudecare  aceleaşi instanţe .

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică,azi  8 ianuarie 2010.