Pretenţii. aplicabilitatea regulamentului nr. 261/11.02.2004 al parlamentului european şi al consiliului uniunii europene

Prin cererea înregistrată sub nr.11490/299/23.05.2007 la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, reclamanta A.A. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei SC B.A.T.A. SRL la plata sumei de 2.805 lei (850 EURO), dintre care 1.155 lei (350 EURO), prejudiciu material, iar 1.650 lei (500 EURO), prejudiciu moral, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în data de 25.03.2007, a încheiat cu pârâta un contract de transport aerian de persoane, dus-întors, cu destinaţia Bucureşti-Istanbul. Preţul biletului, de 625 lei, a fost achitat prin virament bancar, în data de 28.03.2007, conform biletelor electronice nr. JOR 2101/04.04.2007 şi JOR 2102/09.04.2007.

În data de 09.04.2007, s-a prezentat la Aeroportul Internaţional Mustafa Kemal Atatürk din Istanbul şi a aflat că zborul a fost anulat din cauza sărbătorilor pascale, agenţia comunicând că nu are alte detalii, iar acest incident trebuie rezolvat în Bucureşti, la compania care a vândut biletele de avion.

Deoarece nu i s-au asigurat asistenţă pentru rezervare de urgenţă a altui bilet de întoarcere şi nici cazare, reclamanta a reuşit să procure un bilet de întoarcere doar pentru a doua zi, fiind nevoită să-şi procure hrana, să se cazeze şi să achite un alt bilet de avion, la un preţ dublu faţă de cel pe care îl rezervase de la compania pârâtă.

De asemenea, anularea zborului i-a provocat şi probleme profesionale, întrucât nu s-a putut prezenta la serviciu în ziua următoare celei anulării zborului, iar lipsa sa putea fi apreciată ca rea-credinţă, cu consecinţa încetării colaborării profesionale, dat fiind că se afla într-o perioadă de probă.

În data de 12.04.2007, a depus la biroul pârâtei de la Aeroportul Băneasa o reclamaţie-sugestie, însoţită de documente justificative ale cheltuielilor suplimentare suportate, reprezentanţii pârâtei comunicându-i, telefonic, că poate fi despăgubită doar parţial şi numai după îndeplinirea unei proceduri de aprobare a respectivelor plăţi din partea conducerii, procedură care ar fi presupus costuri şi deplasări suplimentare, pe care pârâta refuza, în mod expres, să le deconteze.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.969 C. civ., Convenţia de la Montreal din 1999.

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 231 lei, taxă judiciară de timbru şi 3,3 lei, timbru judiciar.

La termenul din data de 07.11.2007, reclamanta şi-a precizat, în drept, temeiul juridic al cererii, indicând şi Regulamentul nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European şi al Consiliului U.E.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, invocând excepţia prematurităţii, datorită neparcurgerii procedurii concilierii directe, prevăzută de art.7201 şi urm. C. proc. civ., excepţie respinsă de instanţă, ca neîntemeiată, prin încheierea din data de 26.09.2007.

În ceea ce priveşte fondul pretenţiilor reclamantei, pârâta a arătat că acestea sunt nejustificat de mari faţă de prejudiciul real suferit. În plus, ca urmare a anulării cursei din data de 09.04.2007, la cererea operatorului de turism care a contractat cursa charter pe ruta Istanbul - Bucureşti, pârâta a asigurat tuturor pasagerilor care urmau să efectueze zborul transportul cu o altă aeronavă, aparţinând companiei Tarom.

În acest scop, toţi pasagerii au fost contactaţi telefonic în timp util, folosindu-se datele de contact furnizate la momentul achiziţionării biletului, inclusiv reclamanta, cu care nu s-a putut stabili contactul.

În ceea ce priveşte daunele materiale, ca urmare a reclamaţiei depuse de către reclamantă la data de 12.04.2007, pârâta, prin email-ul din data de 16.05.2007, i-a comunicat că a fost aprobată cererea de rambursare a contravalorii biletului de avion Tarom, în valoare de 160 EURO, precum şi a cheltuielilor suplimentare, în cuantum de 23 EURO, pentru recuperarea acestor sume fiind necesar ca reclamanta să se prezinte, după o programare prealabilă, la contabilitatea pârâtei.

Referitor la daunele morale, acestea nu sunt determinate concret de către reclamantă, în sensul de a preciza în ce au constat acestea şi care au fost criteriile de determinare a sumei solicitate cu acest titlu. În lipsa unei reglementări exprese a răspunderii contractuale pentru prejudicii de natură nepatrimonială, sunt aplicabile dispoziţiile Codului civil referitoare la răspunderea contractuală pentru prejudicii patrimoniale.

În dovedirea pretenţiilor sale, reclamanta a solicitat, iar instanţa i-a încuviinţat, administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar următoarele: rezervare bilet avion, ordin de încasare din 28.03.2007, bilet cursă charter, copii bilete electronice, copii chitanţe şi bonuri fiscale, listinguri corespondenţă email, invitaţie la conciliere directă, răspuns din partea pârâtei, Regulamentul nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European şi al Consiliului U.E.

În apărare, pârâta a solicitat, iar instanţa i-a încuviinţat, administrarea probei cu înscrisuri, depunând la dosar corespondenţa purtată cu reclamanta.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 25.03.2007, reclamanta a rezervat un bilet de avion dus-întors, pentru ruta Bucureşti-Istanbul, transportul său urmând a se face printr-o cursă charter a pârâtei, în schimbul sumei de 625 lei, sumă pe care reclamanta a achitat-o prin virament bancar, conform dovezii de la fila 5. O dată cu achiziţionarea biletului de călătorie, în cuprinsul căruia erau cuprinse şi condiţiile şi regulamentul de zbor, între părţi s-a încheiat o convenţie de transport, obligaţiile reciproce ale părţilor fiind acelea de asigurare a transportului, în ceea ce o priveşte pe pârâtă, respectiv de plată a cval serviciilor de transport, din partea reclamantei, ambele obligaţii fiind guvernate de regulile speciale în materie, conţinute de Convenţia de la Montreal din 1999 şi de Regulamentul nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European şi al Consiliului U.E.

În data de 09.04.2007, reclamanta s-a prezentat la Aeroportul Internaţional Mustafa Kemal Atatürk din Istanbul şi a aflat că zborul spre Bucureşti a fost anulat, datorită sărbătorilor pascale.

Reclamanta şi-a procurat un bilet de întoarcere, pentru a doua zi, prin intermediul unei curse Tarom, la preţul de 160 EURO.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea, în speţă, a Regulamentului nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European şi al Consiliului U.E., instanţa constată următoarele:

Potrivit art.249 al Tratatului privind Comunităţile Europene, Regulamentul reprezintă o normă de aplicabilitate generală, având caracter obligatoriu în toate elementele sale componente şi fiind direct aplicabil în toate statele membre. Datorită acestei trăsături, Regulamentul este opozabil tuturor persoanelor fizice şi juridice, fiind direct aplicabil unor situaţii obiectiv determinate.

Drept urmare, Regulamentul se aplică în statele membre fără nici un fel de modificări, nefiind necesară implementarea sa în legislaţia internă, iar persoanele fizice şi juridice pot invoca prevederile sale în faţa instanţelor naţionale.

În consecinţă, instanţa observă, pe de o parte, că, începând cu data de 01.01.2007, o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană, Regulamentul nr.261/11.02.2004 al Parlamentului European şi al Consiliului U.E., de stabilire a unor norme comune în materie de compensare şi asistenţă a pasagerilor în cazul anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, are aplicabilitate directă în această materie, iar, pe de altă parte, că, datorită aplicabilităţii sale directe, poate fi invocat de către orice persoană interesată, atât împotriva unui stat parte, cât şi împotriva unei persoane fizice/juridice, având, deci, aplicabilitate în speţă.

În plus, potrivit dispoziţiilor 3 pct.1 lit. b din Regulament, acesta se aplică pasagerilor care pleacă de pe un aeroport situat într-o ţară terţă către un aeroport situat pe teritoriul unui stat membru.

În ceea ce priveşte daunele materiale suportate de către reclamantă, instanţa constată că acestea sunt întemeiate, în parte, pentru următoarele considerente:

Potrivit preambulului Regulamentului, pct.12, dificultăţile şi neplăcerile cauzate pasagerilor de anularea zborurilor ar trebui să fie minime, obiectiv atins prin informarea pasagerilor, de către transportatori, cu privire la aceste incidente, înaintea orei de plecare prevăzute şi prin oferirea de posibilităţi de redirecţionare, astfel încât pasagerii să poată face alte rezervări.

În conformitate cu art.5 pct.1, printre obligaţiile transportatorilor, în cazul anulării unui zbor, se numără aceea de a oferi asistenţă de către operatorul de transport aerian şi de a oferi o compensaţie persoanei prejudiciate prin anularea zborului. Potrivit punctului 3, obligaţia de despăgubire nu mai subzistă în cazul în care anularea a fost cauzată de circumstanţe extraordinare, care nu au putut fi evitate, în pofida adoptării tuturor măsurilor posibile. Totuşi, pct.4 prevede, în continuare, că sarcina dovedirii faptului că pasagerul a fost, într-adevăr, informat despre anularea zborului, cu indicarea momentului precis, revine operatorului de transport aerian. Răsturnarea sarcinii probei este prevăzută, în mod expres, şi în art.19 din Convenţia de la Montreal din 1999, în conformitate cu care transportatorul trebuie să dovedească faptul că atât el, cât şi prepuşii săi, au încercat să adopte toate măsurile rezonabile pentru a evita dauna sau că s-au aflat într-o imposibilitate de a lua aceste măsuri.

Or, în speţă, pe de o parte, pârâta nu a făcut dovada acelor circumstanţe extraordinare, care nu au putut fi evitate, conducând la anularea zborului, simplul fapt că, în acea perioadă, se desfăşurau sărbătorile pascale neconstituind un caz de forţă majoră, iar, pe de altă parte, nu a probat nici susţinerea faptului că a încercat să o contacteze pe reclamantă şi nu a reuşit, ca împrejurare exoneratoare de răspundere.

În aceste condiţii, intervine răspunderea pârâtei, în calitate de transportator, pentru prejudiciile suportate de către reclamantă, în calitate de pasager, prin anularea zborului din data de 09.04.2007.

În ceea ce priveşte despăgubirile, instanţa constată că Regulamentul, în art.7, conţine prevederi cu privire la dreptul de compensare a acestor prejudicii; astfel, la punctul 1 lit.a, valoarea compensaţiei pentru anularea zborurilor pe o distanţă de maxim 1.500 km, cum este cazul în speţă, fiind de 250 EURO. Aceasta este o compensaţie minimă, întrucât art.12 prevede că Regulamentul nu aduce atingere drepturilor pasagerilor la o compensaţie suplimentară.

Referitor la cheltuielile efective, art.9 stabileşte că dreptul la deservire constă în oferirea, gratuită, a meselor şi băuturilor răcoritoare, direct proporţionale cu timpul de aşteptare, a cazării hoteliere, a transportului dintre aeroport şi locul cazării şi a două apeluri telefonice gratuite.

Prin analogie, rezultă că reclamanta, nebeneficiind, din partea pârâtei, de oferirea, gratuită, a acestor servicii, este îndreptăţită la restituirea cval sumelor achitate pentru procurarea acestor servicii şi care au legătură directă cu anularea zborului din data de 09.04.2007.

Astfel, instanţa constată că, în primul rând, reclamanta are dreptul la restituirea cval biletului achiziţionat la cursa Tarom de a doua zi, în sumă de 160 EURO, precum şi a celui plătit în plus pârâtei, aferent zborului Istanbul - Bucureşti, de aprox. 40 EURO (140 lei), de care nu a mai beneficiat. Apoi, având în vedere înscrisurile depuse, pârâta avea obligaţia de a o despăgubi pe reclamantă pentru cheltuielile efectuate pentru asigurarea hranei şi a transportului de la hotel la aeroport, în valoare de aproximativ 50 EURO (100 lire).

Drept urmare, având în vedere, pe de o parte, dispoziţiile regulamentare, iar, pe de altă parte, înscrisurile depuse la dosar, instanţa o va obliga pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 250 EURO (825 lei, faţă de cursul EURO/leu avut în vedere de aceasta la momentul introducerii cererii de chemare în judecată), cu titlu de despăgubiri materiale.

De asemenea, văzând dispoziţiile art.12 din Regulament, care permit acordarea unei compensaţii mai mari decât cea prevăzută la art.7 pct.1 lit. a, instanţa urmează să verifice dacă, faţă de împrejurările speţei, se justifică cererea reclamantei de acordare a daunelor morale, în sumă de 500 EURO (1.650 lei).

În primul rând, instanţa constată că pârâta nu a făcut nici o dovadă, astfel cum îi impune art.5 pct.4 din Regulament, în sensul că a încercat să remedieze sau, măcar, să diminueze dificultăţile şi neplăcerile cu care s-a confruntat reclamanta datorită anulării zborului Istanbul - Bucureşti din data de 09.04.2007.

Din contră, din probele existente la dosar, rezultă că reclamanta, ca urmare a propriilor eforturi, şi-a procurat bilet pentru transportul în România abia pentru a doua zi, la un preţ mult mai mare, a trebuit să suporte cheltuieli suplimentare, pentru a-şi asigura hrana, precum şi transportul de la locul de cazare la aeroport.

Este adevărat că, dat fiind caracterul, în principiu, necuantificabil al suferinţelor morale pricinuite unei persoane, nu se poate aprecia cu exactitate dacă suma cerută cu titlu de despăgubire pentru aceste suferinţe este echitabilă.

Cu toate acestea, instanţa are în vedere că simpla împrejurare că o persoană a fost pusă în situaţia de a rămâne într-un stat străin pentru încă o zi, fără să aibă asigurată posibilitatea întoarcerii, a cazării şi a asigurării hranei, fiind nevoită să-şi procure singură aceste servicii, în limitele bugetului, precum şi de a  suporta eventualitatea unei schimbări de program la întoarcerea în statul de origine, cu posibile repercusiuni asupra statutului său profesional şi social, reprezintă cauze suficiente de suferinţe morale. Or, toate aceste suferinţe ar fi putut fi diminuate, astfel cum cer, de altfel, prevederile regulamentare, în situaţia în care pârâta ar fi făcut minime demersuri în vederea remedierii situaţiei create ca urmare a anulării zborului din data de 09.04.2007.

Având în vedere aceste considerente, instanţa consideră că suma cerută de către reclamantă cu titlu de daune morale, respectiv 500 EURO (1.650 lei), după propria sa apreciere, nu este într-un cuantum nejustificat de mare, faţă de prejudiciul moral încercat, astfel încât urmează a admite şi acest capăt de cerere, obligând-o pe pârâtă la plata acestei sume, cu acest titlu.

De asemenea, văzând că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art.274 C. proc. civ., iar pârâta este în culpă procesuală faţă de reclamantă, nefiind incidente dispoziţiile art.275 C. proc. civ., chiar dacă aceasta a recunoscut, în parte, pretenţiile, întrucât litigiul are natură comercială, iar pârâta este de drept în întârziere cu privire la plata sumelor, instanţa o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă şi a sumei de 704,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, cheltuieli de traducere şi onorariu avocaţial.

Domenii speta

Spete similare