La stabilirea pensiei de întreţinere pentru un copil nu poate fi avută în vedere indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea unui alt copil. Într-o atare situaţie, veniturile de care trebuie să se ţină cont sunt cele minime pe economie. Aceasta, deoa...

Sentinţă civilă din 30.09.2008


La stabilirea pensiei de întreţinere pentru un copil nu poate fi avută în vedere indemnizaţia pentru creşterea şi îngrijirea unui alt copil. Într-o atare situaţie, veniturile de care trebuie să se ţină cont sunt cele minime pe economie. Aceasta, deoarece situaţia părintelui aflat în concediu de creştere şi îngrijire pentru copil este similară cu situaţia celui care nu obţine venituri, dar care este obligat să depună toate eforturile pentru a realiza venituri, cel puţin la nivelul salariului minim pe economie.

Prin cererea sa, reclamanta R.C.M. a chemat în judecată pe paratul R.N.F., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună majorarea pensiei de întreţinere la care a fost obligat paratul in favoarea minorei R.O.D.

Prin sentinţa civilă nr 14430/31.10.2007 pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a admis cererea formulată de reclamantă şi s-a dispus majorarea pensiei de întreţinere stabilita in sarcina paratului, de la 35 lei lunar la 65 lei lunar, incepand cu data promovarii cererii (23.08.2007) si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau incetare a obligatiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinta civila nr. 5276/02.04.2001 pronuntata de Judecatoria Craiova, paratul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei R.O.D., in cuantum de 35 lei lunar, insa paratul mai are in intretinere un minor, rezultat din actuala sa casatorie, iar in prezent se afla in concediu pentru cresterea acestui minor.

În conformitate cu art. 86 alin.1, coroborat cu art.107 alin.1din Codul familiei, obligaţia de întreţinere există şi între părinţi şi copii.

Aceste dispoziţii legale sunt completate de art. 86 alin.3 C.fam., care statuează că descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreţinere, oricare ar fi pricina nevoii în care se află. Obligaţia de a contribui la cheltuielile privind întreţinerea copilului minor reprezintă, aşadar, aspectul patrimonial al îndatoririlor părinteşti legate de creşterea, îngrijirea şi educarea acestuia.

Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, astfel cum statuează disp. art. 94 alin.1 C.fam. In acest sens, in conformitate cu prevederile art. 44 alin.1, instanţa este abilitată să reducă sau să majoreze cuantumul obligaţiei de întreţinere sau chiar să sisteze plata acesteia, după cum variază cele două criterii expuse mai sus.

În cauza dedusă judecăţii, prima instanţă a reţinut că împrejurările de fapt avute în vedere la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti prin care s-a stabilit pensia de întreţinere s-au modificat, astfel încât paratul, în calitate de părinte, are îndatorirea legală de a contribui la toate aceste cheltuieli.

La stabilirea noului cuantum al pensiei de întreţinere, s-au avut in vedere criteriile oferite de art. 94, alin 3 din Codul Familiei, precum si veniturile paratului conform adeverintei nr. X eliberata de SC Y, depusa la dosar.

Pentru considerentele mai sus expuse, prima instanţă a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantei, astfel încât a admis-o şi a obligat paratul la plata unei pensii de întreţinere majorate, respectiv 65 lei lunar datorată de la data sesizării instanţei – de la care se prezumă starea de nevoie în care se află minora – şi până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a obligatiei.

Împotriva sentinţei civile nr 14430/31.10.2007 pronunţată de Judecătoria Craiova în termen legal au declarat recurs atât reclamanta, cât şi pârâtul.

În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că în mod greşit s-a majorat pensia de întreţinere de la 35 lei la 65 lei, de vreme ce printr-o sentinţă anterioară, cea cu nr.1020/18.02.2005 a Judecătoriei Craiova fusese majorată pensia de la 77 la 77,5 lei şi, astfel, noua majorare avea ca punct de pornire suma de 77,5 lei.

În motivarea recursului său, pârâtul a arătat că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecaţii, a reţinut că împrejurările de fapt avute in vedere la momentul pronunţării hotararii judecătoreşti prin care s-a stabilit pensia de intretinere , s-ar fi modificat, fara insa a arata cum si in ce fel.

Mai mult decât atât, instanţa de fond a ignorat faptul ca pârâtului nu i s-a mărit salariul in aceasta perioada de timp, respectiv de la pronunţarea hotărârii prin care s-a stabilit pensia de întreţinere pana la judecarea in fond a prezentei pricini ce are ca obiect majorarea pensiei de întreţinere.

Asa cum s-a arătat, pârâtul este in concediu de paternitate, plata salariului in prezent fiind suspendata, iar venitul realizat, indemnizaţia de creştere a copilului minor, este un drept personal al acestuia, el neputand fi interpretat ca o majorare a veniturilor sale.

Prin decizia civilă nr. 78/16.05.2008, Tribunalul Dolj a respins recursul formulat de reclamantă şi a admis recursul formulat de pârât, modificând în tot sentinţa atacată, în sensul că, pe fond, a respins acţiunea de majorare a pensiei de întreţinere.

În motivarea deciziei, s-a arătat că recursul pârâtului este întemeiat pentru următoarele considerente:

Începând cu data de 19.02.2007, deci cu 6 luni înainte de introducerea acţiunii, pârâtul beneficiază de indemnizaţia de 600 RON pentru creşterea şi îngrijirea copilului minor R.M.C.

Potrivit art. 409 alin. 7 C.p.civ. şi art. 15 din OG 148/2005 această indemnizaţie nu poate fi urmărită silit pentru nici un fel de datorie, ceea ce înseamnă că la stabilirea pensiei de întreţinere pentru un alt minor nu poate fi avută în vedere o astfel de indemnizaţie.

 Ori, într-o atare situaţie, veniturile de care trebuie să se ţină cont sunt cele minime pe economie, care în prezent sunt de 420 lei lunar neimpozabile. Aceasta, deoarece situaţia părintelui aflat în concediu de creştere şi îngrijire pentru copil este similară cu situaţia celui care nu obţine venituri, dar care este obligat să depună toate eforturile pentru a realiza venituri, cel puţin la nivelul salariului minim pe economie.

Astfel fiind, raportând acest venit minim pe economie la art. 94 C.fam., în care se arată că pensia se calculează până la 1/3 din venituri când sunt 2 copii, se constată că pensia ce s-ar datora pentru minora R.O.D. ar fi de până la 70 RON.

Cum însă această sumă este inferioară celei stabilită prin s.c. nr. 1020/18.02.2005 a Judecătoriei Craiova, când a fost fixată în cuantumul de 77,5 RON, instanţa constată că cererea prin care reclamanta a solicitat majorarea pensiei este neîntemeiată şi ca atare trebuia respinsă întrucât în propria sa acţiune de majorare a pensiei nu i se putea stabili un cuantum al pensiei mai redus.

Cu privire la recursul formulat de reclamantă, s-a constatat că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că instanţa de fond a greşit, când a reţinut că pensia ce se datora anterior era cea stabilită prin s.c. nr. 5276/02.04.2001 a Judecătoriei Craiova, în cuantum de 35 lei şi nu cea stabilită prin s.c. nr. 1020/18.02.2005 a Judecătoriei Craiova, în cuantum de 77,5 lei, însă, aşa cum s-a arătat şi mai sus, veniturile pârâtului nu au crescut de la data pronunţării acestei ultime hotărâri de majorare, ci dimpotrivă, s-au redus şi ca atare, solicitarea privind majorarea cuantumului stabilit anterior nu este justificată.

Ca urmare a celor arătate mai sus, tribunalul, în baza art. 312 C.p.civ., a respins recursul reclamantei şi l-a admis pe cel al pârâtului, a modificat în tot sentinţa atacată, în sensul că, pe fond, a respins acţiunea reclamantei de majorare a pensiei de întreţinere.

Domenii speta