Omor deosebit de grav

131. Omor deosebit de grav

Dos. nr. 961/96/2009, sentinta penala nr.  51 din  05.03.2010.

Prin rechizitoriul din data de 16 iunie 2009 Parchetul de pe lânga Tribunalul Harghita a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv, a inculpatului B.G. pentru savârsirea infractiunii de omor calificat si deosebit de grav, prevazuta de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. c si art. 176 alin. 1 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

În cuprinsul actului de sesizare parchetul a retinut, în fapt, ca în noaptea de 4/5 aprilie 2009, în jurul orei 24:00, inculpatul i-a aplicat fratelui sau B.M.B mai multe lovituri cu o coada de topor, în zona capului. În urma loviturilor primite victima a decedat spre dimineata zilei de 5 aprilie 2009.

Parchetul a retinut ca, în timpul minoritatii, inculpatul a mai fost condamnat pentru savârsirea infractiunii de omor.

La întocmirea actului de sesizare parchetul a avut în vedere urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de cercetare la fata locului, plansa foto criminalistica, expertiza medico-legala si plansa foto întocmita cu aceasta ocazie, constatarea tehnico-stiintifica biocriminalistica, declaratiile martorilor si declaratiile inculpatului.

Inculpatul a recunoscut savârsirea faptei, aratând însa ca era furios pe acesta întrucât îl batuse în cursul zilei anterioare.

În cadrul cercetarii judecatoresti au fost ascultati martorii P. I. (f. 28), G.M.E. (f. 29), B.I. (f. 60). Inculpatul a uzat de dreptul sau de a nu da declaratii dar a mentionat ca îsi mentine declaratiile date în cursul urmarii penale (f. 27). A fost depus la dosar raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 342746 din data de 12 august 2009 întocmit de Serviciul de Biocriminalistica din cadrul IGPR (f. 40-51), referatul de evaluare nr. 1453 din data de 20 noiembrie 2009 întocmit de Serviciul de Probatiune de pe lânga Tribunalul Harghita (f. 79), raportul Comisiei de noua expertiza medico-legala psihiatrica si avizul Comisiei de avizare si control din cadrul INML Mina Minovici (f. 117-122).

Din probele existente la dosarul cauzei instanta retine, în fapt, urmatoarele:

Din declaratia inculpatului, coroborata cu cea a martorului P.I., rezulta ca B.G. si fratele sau B.M.B au lucrat împreuna pentru câteva zile în gospodaria martorului amintit. La data de 4 aprilie 2009 P.I. i-a platit pe cei doi frati pentru munca depusa, au luat cu totii cina, dupa care B.G. si B.M.B au plecat la bufetul din comuna.

Barmana G.M.E. confirma declaratia inculpatului care a aratat ca la bar a fost batut de fratele sau. Martora a declarat ca l-a vazut pe B.M.B. lovindu-l pe inculpat "cu mâinile", în timp ce acesta din urma era cazut la pamânt. Cei doi au încetat comportamentul agresiv la somatia martorei, dupa care B.G. a plecat, urmat, la putin timp, de B.M.B.

Inculpatul a declarat ca s-a dus acasa, unde locuia împreuna cu fratele sau dar în încaperi diferite. A ascultat radioul si s-a culcat în jurul orei 21. În jurul orei 24 a auzit strigate la usa, a luat o coada de topor din camara si a deschis usa. În fata usii l-a recunoscut pe fratele sau care se afla în stare avansata de ebrietate. Inculpatul declara ca l-a lovit în mod repetat cu coada de topor în zona capului, aproximativ de 5 ori, pâna când victima a cazut la pamânt. Inculpatul accepta posibilitatea sa-l fi taiat pe fratele sau cu cutitul la nivelul urechii dar arata ca nu îsi mai poate aminti cu exactitate cum s-a petrecut acest fapt.

Raportul medico-legal de expertiza pe cadavru releva o stare de fapt diferita. S-a constatat ca ambele antebrate ale victimei prezentau fracturi cu caracter de autoaparare. Aceasta constatare demonstreaza ca inculpatul l-a lovit initial pe fratele sau cu coada de topor, în mod repetat, în antebrate, întrucât acesta încerca sa se apere cu mâinile de lovituri. Fracturarea oaselor antebratelor demonstreaza violenta deosebita cu care a actionat inculpatul. Acesta a continuat sa loveasca victima si dupa ce nu s-a mai putut apara cu bratele fracturate. Leziunile de la nivelul genunchilor, produse prin cadere pe un plan dur, demonstreaza modul în care victima a cazut la pamânt, fiind lovita în continuare, în zona capului, cu coada de topor, cauzându-i-se fracturi ale boltii craniene. Inculpatul a lovit apoi victima si cu pumnii sau cu picioarele, expertiza medico-legala relevând urmele acestor lovituri la nivelul fetei si buzelor. De asemenea, au fost constatate si alte leziuni corporale.

Modalitatea de comitere a faptei este confirmata de rezultatele expertizei biocriminalistice care a concluzionat ca firele de par prelevate de pe coada de topor prezinta elemente morfologice de asemanare cu cele recoltate din regiunea paroasa a capului victimei B.M.B. Nu s-a stabilit cu certitudine daca sângele uman prelevat de pe coada de topor si de pe cutitul ridicat de la inculpat apartine victimei B.M.B.

Fapta inculpatului întruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor deosebit de grav prevazuta de art. 174 alin. 1 si art. 176 alin. 1 lit. c Cod penal, fiind incidenta si forma agravata prevazuta de art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal. Asa cum a subliniat reprezentantul parchetului, fata de inculpat s-a împlinit termenul de reabilitare dupa condamnarile anterioare astfel ca aceste condamnari nu constituie prim termen al recidivei prevazute de art. 37 lit. b Cod penal. Cererea de schimbare a încadrarii juridice este întemeiata sub acest aspect.

Este neîntemeiata solicitarea apararii privind schimbarea încadrarii juridice si retinerea infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevazuta de art. 183 Cod penal. Infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte este praeterintentionata, faptuitorul lovind cu intentie dar fiind în culpa fata de rezultatul amplificat, respectiv fata de moartea persoanei. În cauza de fata, asa cum rezulta din materialitatea faptelor, inculpatul a actionat cu intentia directa de a suprima viata victimei. Pentru a concluziona astfel, tribunalul are în vedere obiectul vulnerant folosit de inculpat, zona vitala vizata de loviturile sale, violenta deosebita a loviturilor aplicate, precum si împrejurarea ca inculpatul a lasat victima în stare grava pâna dimineata, fara a-i acorda ajutor si fara a alerta potentialii salvatori.

Instanta nu poate retine nici sustinerile apararii în sensul ca inculpatul a actionat în legitima aparare, cu depasirea limitelor legitimei aparari sau în urma provocarii.

Actiunea victimei de a bate la usa si de a face galagie pentru a i se deschide nu poate fi considerata un atac pe care inculpatul a încercat sa-l înlature. Chiar data fiind ora târzie si starea de ebrietate a victimei, nu exista elemente convingatoare care sa sustina pozitia inculpatului în sensul ca ar fi fost speriat si ar fi încercat sa se apere. Inculpatul a aratat de la bun început ca a deschis de buna-voie usa locuintei, dupa ce s-a înarmat cu coada de topor. Totodata, o pozitie de aparare se putea retine, eventual, daca inculpatul nu ar fi deschis usa si ar fi respins patrunderea violenta a victimei în încapere, ceea ce nu s-a sustinut. Nu sunt astfel întrunite elementele legitimei aparari privind atacul si apararea.

Pe cale de consecinta, nu poate fi retinuta nici depasirea limitelor legitimei aparari. Pentru a retine aceasta scuza este necesara întrunirea acelorasi elemente, cu exceptia proportionalitatii dintre atac si aparare.

Tribunalul va înlatura, de asemenea, scuza provocarii invocata în aparare. Pentru a savârsi infractiunea în stare de provocare este necesar ca inculpatul sa se fi aflat într-o stare de puternica tulburare sau emotie determinata de actiunea violenta a victimei. Aceasta stare nu a putut exista având în vedere declaratiile inculpatului care a aratat ca dupa ce a fost lovit de fratele sau în bar, s-a dus acasa unde a ascultat radioul dupa care s-a culcat. Desi se poate sustine ca bataia si umilinta la care l-a supus victima pe inculpat au constituit mobilul omorului, pentru a exista scuza provocarii este necesar ca infractiunea sa fie savârsita în tumultul emotional determinat de actiunea violenta a victimei. Trecerea unei anumite perioade de timp în care inculpatul s-a calmat si chiar a dormit este incompatibila cu tulburarea emotionala puternica prevazuta de textul legii.

Având în vedere concluziile expertizei psihiatrice care arata ca eul inculpatului este caracterizat de "anxietate legata de imaginea proprie în ochii celorlalti" tribunalul considera rezonabila presupunerea ca mobilul omorului a fost incidentul violent de la bar din ziua precedenta. Inculpatul a facut referiri la aceasta împrejurare în declaratiile sale. Cu toate acestea, relatia cauzala dintre mobil si fapta inculpatului nu poate constitui scuza provocarii fara îndeplinirea conditiilor mentionate, prevazute de art. 73 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei instanta are în vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal, îndeosebi persoana inculpatului care are antecedente penale, fiind condamnat pentru omor înca în timpul minoratului. Tribunalul considera însa ca starea psihica a inculpatului nu-i este imputabila, constituind o suferinta a acestuia care îl determina la impulsuri violente. Pentru aceste motive felul pedepsei va fi închisoarea care nu se va apropia de maximul special.

Fapta savârsita de inculpat îl fac pe acesta nedemn atât de exercitarea drepturilor electorale cât si a celor parintesti, drepturi care vor fi interzise ca pedeapsa accesorie si ulterior, dupa executarea pedepsei principale, ca pedeapsa complementara.

Având în vedere concluziile raportului de noua expertiza medico-legala, în timpul executarii pedepsei inculpatul va fi supus masurilor de siguranta prevazute de art. 113 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare