Locuinţă de serviciu

2.Locuinţă de serviciu şi nu de intervenţie. Vocaţia chiriaşului la cumpărarea ei, în baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, la preţul de protecţie socială prevăzut de această lege.

Garsonierele situate într-un bloc de locuinţe al fostului IRE construit în anul 1976 şi căruia i s-au adus lucrări de îmbunătăţire confort în perioada 1991-1994, ocupate de chiriaşi în baza unor contracte de închiriere încheiate în anul 1993 şi prelungite ulterior prin mai multe acte adiţionale, constituie locuinţe de serviciu şi nu de intervenţie.

Ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată şi completată, chiriaşii au vocaţie legală la cumpărarea acestor garsoniere. Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 85/1992, ci ale art. 7 din aceeaşi lege, deoarece blocul de garsoniere a fost construit în anul 1976, deci anterior apariţiei Legii nr. 85/1992, lucrările efectuate în perioada 1991-1994 fiind doar lucrări de sporire confort, care nu au adus modificări structurale imobilului bloc de locuinţe. Art. 7 din Legea nr. 85/1992 impune drept condiţie pentru efectuarea vânzării doar aceea că locuinţele să fie construite anterior intrării în vigoare a legii, nu şi pe aceea a anteriorităţii contractului de închiriere.

Preţul de vânzare al garsonierelor este preţul de protecţie socială prev. de Decretul Lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992, ce va fi indexat în condiţiile acestor acte normative.

Tribunalul Hunedoara-secţia civilă-decizia civilă nr. 720/R/23 septembrie 2005

Prin sentinţa civilă nr. 1721/2005 pronunţată de Judecătoria Deva s-a admis acţiunea introdusă de reclamantul M. D. I. împotriva pârâtelor SC  F.D.F.E. E. Electrica Banat  SA Timişoara şi S.D.F.E.E. Deva, pe care le-a obligat să încheie cu reclamantul contract de vânzare-cumpărare, în formă autentică, cu privire la imobilul garsonieră nr. 39, situat în Deva, str. G: Enescu, nr. 40, înscris în CF 6770 Deva, nr. top 1331-1332/1/XXXIX la preţul de 22.756.000 lei ce va fi indexat începând cu luna ianuarie 2005.

Totodată, pârâta SC F.D.F.E. E. Electrica  Banat SA a fost obligată la plata către reclamant a unor daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei, până la semnarea efectivă a contractului şi ambele pârâte au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 6.088.000 lei.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că:

Reclamantul este salariat la SC Electrica Banat SA- Sucursala de Distribuţie Deva, şi în această calitate deţine cu chirie garsoniera în litigiu, în baza contractului de închiriere nr. 2970/17 martie 1993, prelungit prin mai multe acte adiţionale.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată şi completată el a formulat cerere pentru cumpărarea acelei garsoniere la 07 mai 2002, reînnoită în anul 2004 şi deşi avea vocaţie la cumpărarea acelei garsoniere deţinută cu chirie, cererile i-au fost respinse.

Apărarea pârâtei în sensul că locuinţa este de intervenţie şi nu de serviciu a fost înlăturată pe considerentul că Hotărârea nr. 6/2004 a Consiliului de administraţie prin care, pentru prima dată această locuinţă a fost catalogată ca fiind de intervenţie, a fost emisă pro causa pe parcursul litigiului, şi raportat la definiţia dată de Legea nr. 114/1996 nu sunt îndeplinite caracteristicile locuinţei de intervenţie.

Referitor la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, s-a reţinut că blocul în care este situată locuinţa a fost construit în anul 1976, iar lucrările executate în perioada 1991-1994 nu reprezintă modificări structurale ci doar lucrări de îmbunătăţire confort.

S-a concluzionat că în speţă sunt aplicabile aceste dispoziţii şi că reglementarea cuprinsă în OUG nr. 130/2004 se referă la situaţia locuinţelor construite după anul 1992 şi aflate în patrimoniul societăţilor comerciale din portofoliul Ministerului Economiei şi Comerţului.

Valoarea locuinţei a fost stabilită prin expertiza tehnică de construcţii, iar necesitatea indexării preţului de protecţie socială s.a apreciat că rezultă din dispoziţiile imperative ale Legii nr. 85/1992.

În fine, daunele cominatorii s-au acordat în baza art. 1075 Cod civil, într-un cuantum de natură să determine executarea în cel mai scurt termen a obligaţiei.

Prin decizia civilă nr. 720/R/2005, pronunţată de Tribunalul Hunedoara-secţia civilă-s-au respins ca nefondate recursurile pârâtelor împotriva acelei sentinţe.

În considerentele deciziei s-a reţinut că :

Art. 7 din Legea nr. 85/1992 impune drept condiţie pentru efectuarea vânzării, doar aceea ca locuinţele să fie construite anterior intrării în vigoare a legii şi nu pe aceea a anteriorităţii contractului de închiriere, iar dispoziţiile unei legi se aplică de principiu, tuturor raporturilor juridice născute pe tot parcursul existenţei ei, prin urmare reclamantul are vocaţie la cumpărarea apartamentului, câtă vreme contractul său de închiriere a luat fiinţă sub imperiul Legii nr. 85/1992.

Locuinţa a fost corect calificată ca fiind de serviciu şi nu de intervenţie, decizia nr. 2/29 septembrie 1997 emisă de Curtea Supremă de Justiţie clarificând problemele legate de interpretările neunitare privind noţiunea de locuinţă de intervenţie, în sensul că dreptul chiriaşului de a cumpăra locuinţa nu poate fi lăsat la liberul arbitru al conducerilor unităţilor şi că actele acestora de includere a unei locuinţe în categoria celor de intervenţie sunt supuse controlului judecătoresc, iar în speţă Hotărârea nr. 6/2004 a Consiliului de Administraţie a fost emisă pro causa, cu ignorarea definiţiei date de Legea nr. 114/1996 şi Legea nr. 85/1992.

Interpretarea dată de prima instanţă dispoziţiilor OUG nr. 130/2004 s.a apreciat de asemenea ca fiind corectă. Este adevărat că în art.1 expresia folosită este aceea că „pot vinde” dar aceasta trebuie interpretată în sensul că unităţilor la care face trimitere textul nu le este interzis să vândă şi nu în sensul că acestea au libertatea de a refuza vânzarea fără nici o justificate întemeiată.

Domenii speta

Spete similare