Recurs fondat al inculpatului împotriva încheierii de şedinţă pronunţată în cadrul procesual prevăzut de art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, prin care s-a menţinut starea de arest a inculpatului.

Prin încheierea de şedinţă din data de 09.09.2009 pronunţată de Judecătoria Răducăneni, în dosarul nr. 502/286/2009 s-a dispus, în baza art.160b alin.3 Cod pr. pen., menţinerea stării de arest preventiv a inculpatului-recurent U.G.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Răducăneni a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv a inculpatului subzistă şi că au apărut temeiuri noi care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Referitor la acest ultim aspect instanţa de fond a avut în vedere ultima declaraţie a inculpatului, prin care acesta a prezentat o alta situaţie de fapt. S-a mai avut în vedere faptul că anterior, inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul U.G, criticând-o pentru nelegalitate şi neteminicie.

În motivarea recursului promovat inculpatul a invocat  faptul  că în cauză nu există probe şi indicii temeinice care să justifice menţinerea arestării sale preventive, că instanţa de fond s-a bazat doar pe presupuneri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi încheierea criticată, prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în limitele şi condiţiile prev. de art. 3856  alin. 3 C.p.p., tribunalul a constatat că recursul de este fondat şi l-a admis ca atare pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. XVII/21.11.2005 dată în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Secţiile Unite, obligatorie, s-a stabilit că în materia încheierilor prin care se dispune asupra măsurilor preventive este obligatorie întocmirea unei minute, sub sancţiunea nulităţii absolute.

S-a arătat că în lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberării şi nici asupra modului în care au fost respectate dispoziţiile relative la compunerea completului de judecată, dispoziţii prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute conform art. 197 alin. 2 C.p.p..

În speţă, prima instanţă a omis să întocmească o minută astfel încât, tribunalul nu poate realiza controlul judiciar cu privire la aspecte de genul celor mai sus expuse, în recursul inculpatului.

Raportat la motivul mai sus arătat, constatând incidenţa unui motiv de nulitate absolută în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., tribunalul a admis recursul şi a casat încheierea criticată, în parte, în ceea ce priveşte măsura arestării preventive a inculpatului.

În consecinţă, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, exclusiv în ceea ce priveşte măsura de arestare a inculpatului U.G.

S-a mai arătat că fiind investită limitat, instanţa de control judiciar - în condiţiile în care a constatat existenţa unei nulităţi absolute - nu mai poate dispune în nici un fel în ceea ce priveşte starea de arest preventiv a inculpatului, întrucât aceasta ar însemna pronunţarea chiar asupra fondului cauzei.

Domenii speta

Spete similare