Plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale. Soluţie greşită de respingere a plângerii pronunţată pe baza unor acte de cercetare penală incomplete. Aplicarea art. 278 ind. 1 alin. 8 pct. b din Codul de procedură penală.

Decizie 123/R din 10.04.2008


Prin sentinta penala nr. 21 din 27.02.2008 a Judecatoriei Dragomiresti, în temeiul art. 2781 pct. 8 lit. a din C.pr.pen., a fost respinsa ca neîntemeiata plângerea formulata de petenta C.F. împotriva rezolutiei din 17 decembrie 2007 data în dosarul nr. 505/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti, si mentinuta rezolutia atacata.

De asemenea, instanta a respins ca inadmisibila plângerea formulata de petenta împotriva rezolutiei nr. 7/II/2/2008 din 14.01.2008 a Parchetului de pe lânga Tribunalul Maramures.

Verificând rezolutia atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, instanta a retinut ca prin plângerea penala adresata Politiei Salistea de Sus la data de 19.11.2007 partea vatamata C.F. a solicitat cercetarea numitilor I.P.  senior si I.P. junior pentru savârsirea infractiunii de lovire prev. si ped. de art. 180 alin. 2 din C.pen., comisa prin aceea ca la data de 16.11.2007, în timp ce se afla în vizita la domiciliul  fratelui sau, martorul C.D., a fost lovita de numitii I.P. senior si I.P. junior cu pumnii peste cap si peste fata, cauzându-i-se o vatamare a integritatii corporale ce a necesitat pentru vindecare 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Prin rezolutia nr. 505/P/2007 din 17 decembrie 2007, Parchetul de pe lânga Judecatoria Dragomiresti, în temeiul art. 228 alin. 6 si 10 lit. d din C.pr.pen,. a dispus în cauza confirmarea propunerii de a nu se începe urmarirea penala fata de faptuitorii I.P. senior si I.P.junior pentru savârsirea infractiunii de lovire prev. si ped. de art. 180 alin. 2 din C.pen., cu motivarea ca faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv latura obiectiva, din probele administrate nerezultând ca faptuitorii au lovit-o pe persona vatamata.

Pentru a se dispune în acest sens procurorul a avut în vedere ca faptuitorii I.P. senior si I.P. junior nu au recunoscut ca au lovit-o pe C.F., afirmatiile acestora fiind sustinute si de fratele ei martorul C.D., în locuinta caruia a avut loc incidentul dintre parti.

În raport de aceste probe, prima instanta a apreciat ca solutia procurorului este legala si temeinica iar plângerea petentei nefondata. În plus instanta a argumentat ca daca persoana vatamata ar fi fost lovita de faptuitori, aceasta ar fi obtinut certificatul medico-legal cel putin în ziua urmatoare si nu dupa 4 zile.

Prin Decizia penala nr. 123 din 10.04.2008 tribunalul a admis recursul declarat de petenta C.F. si în baza art. 38515 pct. 2  lit. d si 3856 alin 3 din C.pr.pen. a casat în totalitate hotarârea. Rejudecând cauza a dispus, în baza art. 2781 alin 8 lit b din C.pr.pen, admiterea plângerii formulata de petenta C.F., desfiintarea rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale data de procuror la data de 17.12.2007 în dosarul penal nr. 505/P/2007 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Dragomiresti,  si trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmaririi penale. 

În motivarea recursului petenta a aratat ca cercetarile efectuate în cauza sunt incomplete întrucât organele de urmarire penala au refuzat sa audieze doi martori care au vazut-o iesind din curtea locuintei fratelui ei si au cunostinta despre faptul ca a fost batuta.

De asemenea, petenta a sustinut ca procurorul, solutionând cauza prin rezolutie de netrimitere în judecata, nu a tinut seama de certificatul  medico-legal, potrivit caruia medicul legist a constatat existenta leziunilor cauzate de faptuitori si a concluzionat ca acestea au putut fi produse prin lovire activa.

În considerentele deciziei de casare s-a retinut ca potrivit art. 62 din C.pr.pen., în vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala este obligat sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe, iar potrivit art. 202 din C.pr.pen. organul de urmarire penala trebuie sa aiba rol activ, fiind obligat sa strânga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei solutionari a acesteia. În acelasi scop organul de urmarire penala este obligat sa explice partilor drepturile lor procesuale.

Din actele dosarului nu a rezultat ca organul de urmarire penala i-a explicat petentei ca poate propune probe si cere administrarea lor, în declaratiile acesteia neexistând nici o mentiune cu privire la faptul daca solicita sau nu administrarea unor probe.

În acest context, cei doi martori la care a facut referire recurenta nu au fost audiati, organul de urmarire penala neîndeplinindu-si obligatia, în baza rolului activ, de a strânge toate probele necesare pentru aflarea adevarului.

S-a constatat si ca solutia organului de urmarire penala de a dispune neînceperea urmaririi penale, este în contradictie cu materialul probator administrat în cauza, probele administrate nefiind exact apreciate.

Astfel, incidentul dintre petenta si faptuitori a fost confirmat atât de acestia cât si de martorul C. D., la scurt timp dupa incident petenta s-a deplasat la Politia Salistea de Sus si a reclamat ca a fost agresata (proces-verbal fila 7) iar potrivit certificatului medico-legal leziunile pe care aceasta le-a prezentat au putut fi produse prin lovire activa cu un corp dur (posibil pumn).

Prin urmare, coroborând declaratiile petentei cu aceste fapte si împrejurari, tribunalul a retinut ca în cauza exista suficiente probe si indicii ca numitii I. P. senior si I.P. junior au comis fapta de care sunt acuzati, motiv pentru care se impune ca fata de acestia sa se înceapa urmarirea penala.

Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d si 3856 alin. 3 din C.pr.pen. s-a admis recursul declarat de petenta, s-a casat în totalitate hotarârea si s-a admis plângerea formulata de aceasta.

În consecinta, s-a desfiintat rezolutia de neîncepere a urmaririi penale si  s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmaririi penale, urmând a se proceda la  audierea partii vatamate C.F., careia i se va solicita sa precizeze daca are de propus probe, inclusiv identitatea celor doi martori la care a facut referire. Se vor administra probele cerute de partea vatamata, inclusiv audierea celor doi martori precum si orice alte probe necesare aflarii adevarului.