Sechestru asigurător. Condiţii de admisibilitate

Prin sentinta civila nr. 2239 din 22.10.2007 a Judecatoriei Sighetu Mar¬ma¬tiei a fost admisa actiunea civila înaintata de reclamantul M.I.A. împotriva pâ¬râtului D.N.

În considerentele sentintei s-a aratat ca potrivit extrasului CF 13368 de la filele 3-4, pârâtul este proprietarul imobilului având nr. top. 5358/1 si 5347/10.

În dosarul nr. 2754/307/2007 cu termen la 06.11.2007, reclamantul a che¬mat în judecata pârâtul pentru a fi obligat la plata sumei de 73.768 lei cu do¬bân¬da legala, reprezentând un împrumut în suma de 21.000 Euro nerestituit la data de 23.03.2006 (filele 5-7).

Fata de cele de mai sus în temeiul art. 591 alin. 1 si 581 Cod procedura ci¬vila, instanta urmeaza sa admita cererea potrivit dispozitivului sentintei.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâtul D.N. solicitând mo¬di¬fi¬carea sentintei în sensul respingerii cererii de instituire a sechestrului asigu¬ra¬tor, cu cheltuieli de judecata.

În  motivarea cererii de recurs s-a aratat ca în cauza nu sunt întrunite con¬ditiile de admisibilitate a cererii. Actul depus de reclamant nu dovedeste e¬xis¬tenta unei creante certe. În conditiile în care nu exista o creanta certa nu se poa¬te vorbi nici de exigibilitatea unei sume eventuale. Mai mult decât atât ins¬ti¬tu¬tia sechestrului asigurator se refera, prin cerinta intentarii actiunii, la dreptul co¬mun. Actiunea de care se vorbeste este apanajul cererii de drept comun, ni¬ci¬de¬cum nu acopera ca notiune cererea în procedura speciala a emiterii unei or¬do¬nan¬te ce contine somatia de plata.

În drept s-au invocat prevederile art. 312 alin. 2 Cod procedura civila.

Prin întâmpinarea depusa la filele 12,13, intimatul M.I.A. a solicitat res¬pin¬gerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod pro¬ce¬du¬ra civila, tribunalul retine urmatoarele:

Conditiile de admisibilitate a cererii de instituire a sechestrului asigurator în temeiul art. 591 alin. 1 Cod procedura civila sunt: exigibilitatea creantei cre¬di¬to¬rului care nu are titlu executoriu, probarea creantei printr-un înscris si inten¬ta¬rea actiunii prin care creditorul tinde la realizarea creantei sale.

Tribunalul apreciaza ca toate aceste conditii sunt întrunite în cauza. Re¬cla¬¬mantul M.I.A. a depus la fila 6 din dosarul de fond un înscris sub semnatura pri¬¬vata în care este mentionata obligatia pârâtului-recurent de a restitui recla¬ma¬n¬¬tului-intimat suma de 21.000 Euro. Data scadentei a fost fixata pentru data de 23.03.2006, în vreme ce cererea de instituire a sechestrului asigurator a fost înre¬gis¬trata la data de 16.10.2007, deci ulterior datei scadentei. Faptul ca mentiunile ini¬tiale ale conventiei au fost completate ulterior prin aceea ca la 23.01.2007 de¬bi¬torul datora în plus pe lânga cei 21.000 Euro înca 10.000 Euro nu afecteaza ca¬rac¬terul exigibil al creantei astfel cum pretinde recurentul. Diferenta de 10.000 Euro reprezinta o alta creanta (principala sau accesorie) si care se adauga sumei de 21.000 Euro pe care reclamantul urmareste sa o recupereze prin promovarea ce¬rerii de emitere a somatiei de plata.

Se constata astfel ca si cea de-a treia conditie de admisibilitate este înde¬pli¬nita, reclamantul facând dovada faptului ca la 11.09.2007, sub dosar nr. 2754/ 307/2007, a înregistrat pe rolul Judecatoriei Sighetu Marmatiei actiunea prin ca¬re tinde la realizarea pretentiei sale.

Legiuitorul nu precizeaza nimic în legatura cu caracterul actiunii a carei pro¬movare trebuie sa o dovedeasca creditorul petent, si acolo unde legea nu dis¬tin¬ge nici noi nu putem distinge.

Nu exista nici o ratiune pentru care creditorului care opteaza pentru rea¬li¬za¬rea creantei sale uzând de procedura speciala pusa la îndemâna sa de OG nr. 5/2001, i s-ar crea un regim ce l-ar pune într-o situatie defavorabila atunci când în¬cearca sa obtina instituirea în favoarea sa a uneia dintre masurile asiguratorii.

Potrivit definitiei date în doctrina masurii prevazute de art. 591 Cod pro¬ce¬dura civila, sechestrul asigurator este acea masura asiguratorie la care ape¬lea¬za creditorul unei sume de bani si care consta în indisponibilizarea bunurilor ur¬ma¬ribile ale debitorului, pâna la ramânerea definitiva (irevocabila) a hotarârii da¬te în procesul principal, în scopul valorificarii bunurilor în momentul în care cre¬ditorul va obtine titlul executoriu.

Nimic din scopul avut în vedere de catre legiuitor la elaborarea normelor ce reglementeaza masura sechestrului asigurator nu îndreptateste la a exclude din categoria actiunilor despre care se vorbeste în art. 591 Cod procedura civila, cererile de chemare în judecata întemeiate pe dispozitiile OG nr. 5/2001.

Conform unei opinii exprimate în doctrina, dispozitiile art. 591 Cod pro¬ce¬dura civila  pot întregi prevederile OG nr. 5/2001 având în vedere trimiterea fa¬cuta de art. 111 alin.2 din ordonanta la prevederile art. 338 Cod procedura ci¬vi¬la si trimiterea acestora din  urma la prevederile procedurii contencioase, fara nici un fel de alta excludere sau limitare decât cea rezultând din natura ne¬con¬ten¬cioasa a cererii. Or, prevederile privind sechestrul asigurator din Codul de pro¬cedura civila au caracter de norma generala în raport cu prevederile speciale pri¬vind somatia de plata si nu contravin naturii necontencioase a acestei pro¬ce¬duri, având drept scop doar garantarea executarii titlului executoriu.

Pentru toate aceste considerente apreciind ca hotarârea primei instante este data cu respectarea prevederilor legale, tribunalul a respins recursul ca ne¬fondat.

Domenii speta

Spete similare