Persoane persecutate din motive politice

Sentinţă civilă 51 din 18.02.2011


Prin cererea  adresată acestei instanţe la 07.10.2010, reclamanţii R. V., S. O., F. V., C. M., R. I., Ş. L., F. E. T., D. M., F. H. N., F. S., Ţ. O., F. A., F. A. I. au chemat în judecată pe pârâtul  Statul Român reprezentat  prin Ministerul Finanţelor Publice  şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, pentru  a fi obligat la plata sumei de  100.000 lei  daune materiale  reprezentând  echivalentul  bunurilor mobile  rămase  în domiciliul  părinţilor şi bunicilor  lor  F. D. şi F. V.  la data deportării în Bărăgan  pe care nu le-au mai găsit la întoarcere:mobile din lemn masiv  cu care erau dotate  toate camerele casei , uşi  din lemn masiv  cu geamuri de cristal , sobe de teracotă ,lustra din bronz şi cristal ,parchet de stejar , putini  şi butoaie din lemn, alte bunuri , c/val. chirie  încasate de organele administraţiei locale  de la chiriaşi  în perioada 1951-1956, valoarea degradărilor  suferite de imobil  şi care au necesitat reparaţii .

Au mai solicitat  140.000 euro  sau echivalentul în lei  -  daune morale  pentru părinţii şi bunicii lor ,arătând că  au fost deportaţi  în comuna Pelicanu ,jud. Călăraşi până în 1956, le-a fost afectată sănătatea , au dobândit boli  care le-a scurtat  viaţa şi le-a grăbit decesul, motiv pentru care bunicul lor a şi decedat la 14 sept.1956.

Prin sentinţa civilă nr. 188 /2010 Tribunalul Mehedinţi  a respins acţiunea ,iar prin decizia  294/07.10.2010  pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a fost desfiinţată sentinţa  şi trimisă cauza spre rejudecare , reţinându-se că prin OUG 62/2010  s-a modificat  art. 5  din leg.221/2009 , în sensul că s-a recunoscut  expres dreptul la daune morale  pentru persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative ,iar cu privire la daune morale  s-a reţinut că  interpretarea  dată de  tribunal  art. 5 alin. 1 lit. b  din această lege  este eronată, întrucât nu se face distincţie între bunurile mobile şi imobile, iar una din regulile de interpretare a normei juridice  este că acolo unde legea nu distinge, nu poate distinge nici cel care o aplică,  reclamanţii  fiind îndreptăţiţi să pretindă  despăgubiri pentru bunurile mobile.

Cauza a fost înregistrată , după desfiinţarea sentinţei cu trimitere spre  rejudecare  sub nr.9308/101/2010.

La termenul din 14 ianuarie 2011 s-a dispus  conexarea  la acest dosar  a dosarului 9308/2010 , având aceleaşi părţi şi acelaşi obiect.

Raportul de expertiză a fost întocmit de expertul  desemnat în cauză  Pantelimon Petre, obiecţiunile formulate de pârât fiind respinse  ca neîntemeiate.

Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine  că  reclamanţii  solicită daune morale  pentru prejudiciul cauzat ca urmare  a dislocării  autorilor lor  în localitatea Pelicanu ,jud. Călăraşi în perioada  18 iunie 1951-  1956.

Dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009 modificată prin OUG nr. 62/2010 prevăd că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:

a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:

1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;

2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;

3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea.

Prin decizia nr. 1358/21.10.2010 pronunţată de Curtea Constituţională s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Statul Român în mai multe dosare şi s-a constatat că prevederile art. 5 alin 1 lit. a teza întâi din legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 dec. 1989, cu modificările şi completările ulterioare sunt neconstituţionale.

Decizia a fost publicată la data de 15.11.2010.

În conformitate cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituţie, dispoziţiile din legi constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Instanţa constată că de la data publicării deciziei au trecut 45 de zile şi dispoziţiile declarate neconstituţionale prin decizia menţionată mai sus nu au fost puse în acord cu Constituţia, prin urmare, acestea şi-au încetat efectele.

În consecinţă, faţă de cele expuse, instanţa a respins capătul de cerere de acordare a daunelor morale formulată în temeiul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.

Cu privire la  al doilea  petit, instanţa a constatat că  reclamanţii au solicitat daune materiale în cuantum de  100.000 lei  reprezentând  c/val. bunuri mobile  enumerate în acţiune: c/val.chirie  pe perioada 1951-1956 şi  c/val.reparaţii  la imobilul degradat în perioada strămutării.

Din probele administrate în cauză, respectiv fişă tehnică şi contestaţie  din 31 iulie 1975 (fila 96-97 ) reiese că autorii reclamanţilor au avut la data deportării o casă cu 6 camere în str. Decebal nr.48 b,martorii audiaţi relatând că era complet mobilată,însă fără a preciza  componenţa acesteia,  expertul desemnat în cauză  evaluând generic o mobilă de sufragerie şi trei mobile de dormitor la suma de 44392 RON.

Art. 5 alin. 1  lit.b  din legea 221/2009  prevede  acordarea de despăgubiri  reprezentând  echivalentul  valorii  bunurilor  confiscate  ca urmare a  aplicării măsurii administrative cu caracter  politic, nu  şi pentru degradările  imobilelor  sau  c/val. chiriei  percepută de  stat pentru  perioada 1951-1956.

Pentru considerentele expuse, instanţa a respins acţiunea.