Revendicare imobiliară. Trecere în proprietatea statului fără titlu valabil

Sentinţă civilă 43 din 15.01.2009


Acţiunea civilă care formează obiectul prezentului dosar a fost declinată spre soluţionare prezentei instanţe, prin sentinţa civilă nr.592/8.05.2008, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în dosar nr.2056/308/2007.

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Sighişoara la data de 6.12.2007 reclamanţii S E,  S L şi  S T I A, în nume propriu şi în calitate de succesori ai numiţilor Friedman Desideriu şi Schnitzer Katalin ,  prin avocat  ales , au chemat în judecată  pe pârâţii SC Balneoclimaterica SA SOVATA  şi Statul Român reprezentat de Oraşul Sovata prin primar , solicitând ca prin sentinţa  ce se va pronunţa să se constate că imobilul situat în Sovata , str Trandafirilor nr. 78, intabulat în CF 857 Sovata , nr top 3137 / 2/a , transcris din CF 2151 Sovata , a trecut în proprietatea Statului  Român  fără titlu valabil, instanţa să îi oblige pe pârâţi  să predea reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul menţionat , să se dispună revenirea la situaţia de carte funciară anterioară naţionalizării , precum şi intabularea dreptului de proprietate asupra aceluiaşi imobil  , pe numele reclamanţilor , cu obligarea pârâţilor şi la plata cheltuielilor de judecată , în caz de opunere la acţiune.

În considerentele acţiunii  s-a susţinut că imobilul situat în Sovata str Trandafirilor nr. 78, intabulat în CF 2151 Sovata  şi constituind proprietatea reclamanţilor, a fost preluat abuziv , fără titlu , de către statul român , în baza D 92/1950, aplicarea prevederilor acestui decret  efectuându-.se cu privire la imobil şi proprietari în mod abuziv şi chiar în contra dispoziţiilor aceluiaşi decret , întrucât , se susţine că proprietarii tabulari erau  medic , profesoară, casnică şi minoră în vârstă de doi ani, toate aceste categorii socio – profesionale fiind exceptate de la aplicarea D 92/1950, potrivit  prev. art II  din acest act normativ, şi că , întrucât statul român a dobândit proprietatea  imobilului  reclamanţilor  în baza D 92/1950, conform reglementării prev  în disp. art 6 din L 213/1998 , actul normativ citat nu putea constitui titlu legal pentru dobândirea titlului de proprietate  de către stat asupra imobilului ,  şi că , în acest caz , dreptul de proprietate al reclamanţilor  asupra imobilului nu a fost legal desfiinţat iar statul nu a devenit un adevărat proprietar , motiv pentru care , nefiind proprietar , statul român nici nu putea  să transmită dreptul de proprietate unei alte persoane fizice sau juridice , prin urmare  SC Balneoclimaterica SA  Sovata , care deţine imobilul în baza L 15/1990 , nu putea primi în patrimoniu un bun asupra căruia autorul , respectiv Statul  Român , nu avea un drept legal constituit . S-a mai susţinut de către reclamanţi  că acţiunea lor în revendicare , este o acţiune reală , prin care , în calitate de proprietari care au pierdut posesia bunului , cer restituirea acestui bun de la posesorul  neproprietar , fiind vorba de o acţiune petitorie şi că, titlul lor de proprietate nu a fost şi nu poate fi contestat , fiind intabulat în cartea funciară până la deposedare, că titlul statului trebuie examinat în condiţiile prev de art 6 al. 1 din L 213/ 1998 , rezultând , în urma comparării titlurilor de proprietate ale reclamanţilor şi al pârâţilor , dintre care al Statului Român intabulat în cartea funciară  , iar cel al SC Balneoclimaterica SA neintabulat , că titlul de proprietate al reclamanţilor este mai bine caracterizat , instanţa urmând să-i oblige pe pârâţi la retrocedarea bunului imobil către reclamanţi.

Sub aspectul admisibilităţii acţiunii în revendicare s-au invocat disp. art 480, 481 Cod civil , precum şi disp. art 21 al. 4 din Constituţia României  , care prevede că jurisdicţiile speciale administrative  sunt facultative şi gratuite , susţinându-se că  L 10/2001  reglementează procedura administrativă de restituire persoanelor îndreptăţite  a bunurilor imobiliare  preluate abuziv de Statul Român  şi că , faptul că un proprietar , victimă a preluărilor abuzive în patrimoniul statului , nu a uzat de procedura administrativă, nu  poate duce la pierderea dreptului său de a uza de calea dreptului comun pentru revendicare  , această acţiune fiind imprescriptibilă ,  cu atât mai mult cu cât dispoziţiile legale care reglementează procedura administrativă prevăzută de legea specială sunt de strictă interpretare şi nu pot conduce la abrogarea implicită a dispoziţiilor legale care constituite temeiul juridic al acţiunii în revendicare , reprezentând dreptul comun în materie .

S-au mai invocat în drept disp. art 2 al. 2 din L 10/2001 , care prevede că persoanele proprietare ale unor imobile  pe care Statul Român le-a preluat fără titlu valabil, păstrează calitatea de proprietar, nefiind astfel de un drept nou , ci de recunoaşterea explicită şi retroactivă a supravieţuirii vechiului drept , precum şi  disp OG 137/2000, L 48/2002  ca şi practica CEDO în materie.

La cererea dedusă judecăţii  s-a anexat de către reclamanţi  certificat de moştenitor de calitate nr. 42 / 28 mai 2001  emis de către  BNP P Fcu sediul profesional în Cluj Napoca , copie fidelă după CF 2151 Sovata  şi delegaţie avocaţială.

Pârâta SC Balneoclimaterica SA  Sovata ,  la data de  13 martie 2007 a depus întâmpinare , prin care a solicitat respingerea  cererii reclamanţilor ca nefondată, invocând excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe, cu motivarea că  valoarea imobilului care face obiectul cererii este de 947.829 lei fiind aplicabile în opinia sa prevederile art  2 pct 1 lit b Cod procedură civilă . S-a invocat şi inadmisibilitatea acţiunii în revendicare întemeiată pe disp. art 480 , 481 Cod civil , susţinându-se că reclamanţii au beneficiat de prevederile legii 10 / 2001 , formulând notificare , în prezent aflată în curs  de soluţionare la AVAS , instanţele de judecată statuând că , în speţă,  succesorii proprietarilor sunt îndreptăţiţi la măsurii reparatorii prin echivalent,  şi că,  cu privire la acelaşi imobil s-a pronunţat şi SC 701/ 20 decembrie 2002 a Tribunalului Mureş , aflată în faza de executare la AVAS Bucureşti , fiind astfel inadmisibil ca referitor la acelaşi imobil  reclamanţii să intre în posesia a două hotărâri judecătoreşti , dintre care  prin una s-a stabilit că au dreptul la despăgubiri prin echivalent , iar prin alta să se dispună restituirea în natură, şi că legiuitorul a permis revendicarea bunurilor imobile  preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 , numai în condiţiile L 10 / 2001 , lege specială care se aplică cu prioritate faţă de prev art 480 Cod civil, acesta din urma constituind dreptul comun în materia revendicării.

S-au anexat întâmpinării de către această pârâta SC 701/20 12 2002  pronunţată de către Tribunalul Mureş Secţia Civilă in dosar 7418/2002  şi D. 43/A /17 aprilie 2003 pronunţată în dosarul 400/3003/C al Curţii de Apel Tg Mureş – Secţia civilă , ca şi o listă de inventar  privind  imobilul „ Vila 18 – Transilvania”.

Pârâtul Statul Român  nu a depus întâmpinare în cauză .

După declinarea competentei, prin întâmpinarea depusă la data de 4.09.2008 (f.9-10) pârâta SC Balneoclimaterica SA a învederat instanţei că, în condiţiile în care există o hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care se statuează faptul că reclamanţii au dreptul la despăgubiri prin echivalenţă, este inadmisibilă acţiunea introdusă după intrarea în vigoare a legii nr.10/2001.

Reclamanţii au depus răspuns la întâmpinare (f.13-14), precum şi acte doveditoare (f.25-29) inclusiv dovada că reclamantul S E a absolvit şi practicat ca medic pediatru (f.26-27). A fost acvirat dosarul nr.7418/2002 al  tribunalului Mureş.

Reprezentanta pârâtei a depus la dosar înscrisuri privind situaţia actuală a imobilului revendicat.

Părţile au depus concluzii scrise.

Instanţa, examinând susţinerile părţilor şi probele administrate, în raport cu normele juridice aplicabile, constată că acţiunea este fondată pentru următoarele considerente:

Imobilul revendicat de reclamanţi situat în Sovata, str. Trandafirilor, nr.78 a fost proprietatea tabulară a reclamanţilor înscrisă în CF nr.857 Sovata, nr.top.3137, transcrisă din Cf nr.2151 Sovata (f.6 dos.declinat, f.4-5 dosar acvirat).

Imobilul a fost preluat de către Statul Român, în baza Decretului nr.92/1950 (f.7 dos.declinat).

Trebuie precizat că, potrivit disp.art.2 din decretul menţionat, naţionalizarea exceptă între altele, bunurile proprietatea intelectualilor profesionişti.

Reclamanţii, la data preluării imobilului, erau medic pediatru, profesoară, casnică şi mamă, astfel cum rezultă din probele administrate.

În aceste condiţii, preluarea s-a făcut în mod abuziv, cu încălcarea disp.art.2 din Decretul nr.92/1950.

Reclamanţii au înaintat acţiunea ca fiind una petitorie în revendicare, imobilul fiind în posesia pârâtei SC Balneoclimaterica SA, întemeindu-şi acţiunea pe disp.art.480 şi urm.Cod civil.

Instanţa menţionează că, potrivit art.1 din protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege sau de principiile dreptului internaţional”.

De altfel, dispoziţia citată confirmă prevederile art.481 Cod civil.

În speţă, aşa cum s-a evidenţiat mai sus, suntem în prezenţa unei preluări abuzive, iar acţiunea în revendicare este imprescriptibilă, putându-i fi opusă numai uzucapiunii.

Este, deopotrivă admisibilă ca acţiune reală, indiferent dacă anterior reclamanţii au recurs la acţiunea întemeiată pe disp.Legii nr.10/2001.

În condiţiile expuse, pârâta SC Balneoclimaterica SA  nu a putut deveni cu adevărat proprietară, în urma unei deposedări abuzive a reclamanţilor.

În sfârşit, jurisprudenţa creată în speţe similare a considerat admisibilă acţiunea în revendicare, chiar dacă s-a recurs la procedura prevăzută de Legea nr.10/2001.

Pentru aceste considerente, acţiunea reclamanţilor va fi admisă.