Uzucapiune

(Tribunalul Mehedinţi – d.c. 207/A/06.10.2011)

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Dr.Tr.Severin  la data de 23.12.2010 sub nr.19006/225/2010 reclamanta C.M. în contradictoriu  cu  pârâţii Mun. Dr.Tr.Severin şi Consiliul local Dr.Tr.Severin,  au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dobândirea dreptului de proprietate, prin efectul uzucapiunii, asupra imobilului casă cu nivel, în suprafaţă de aproximativ 100 m.p. construită din cărămidă pe o fundaţie din beton, acoperită cu ţiglă şi plăci de azbociment, compusă din 3 camere, precum şi anexele gospodăreşti : şopron, coteţe pentru animale, polată, WC şi terenul aferent în suprafaţă de 450 m.p. situate în Dr. Tr. Severin, b-dul Tudor Vladimirescu nr. 251, jud. Mehedinti, având ca vecini la N –str.Victor Babeş ; E- proprietatea lui M.I. ; S- b-dul Tudor Vladimirescu; V- proprietate D.N.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, imobilul şi terenul situate în Dr.Tr.Severin, B-dul Tudor Vladimirescu nr. 251, jud.Mehedinţi au aparţinut în proprietatea lui D.V. şi D.I. ambii decedati în anul 1957 şi, respectiv, în anul 1962. Se arată că între D.I. şi D.V. , în calitate de proprietari şi C.M., mama reclamantei, în calitate de chiriaş, s-a încheiat pentru imobilul anterior descris contract de închiriere pe perioada determinată, începând cu 15.05.1953 pana la data de 15.05.1955 .

În anul 1962, după decesul proprietarilor, a mai rămas în viaţă o nepoată a acestora, P.T., care a decedat şi aceasta în anul 1975, fără moştenitori .

Până la decesul proprietarilor reclamanta şi mama sa au locuit în imobil în calitate de chiriaşe, în anul 1962 imobilul a fost în posesia exclusivă a mamei reclamantei şi, după decesul acesteia produs în anul 2000, a reclamantei, acestea achitând impozitul aferent imobilului, iar din anul 1975 au exercitat o posesie utilă, neviciată, publică, continuă şi sub nume de proprietar .

În temeiul art. 1860 c.civil se invoca joncţiunea posesiilor, având in vedere ca autoarea sa, C.M. nu a fost titularul dreptului de proprietate, a avut o posesie propriu zisă pe care reclamanta a dobândit-o prin moştenire, astfel că posesiunea din 1962 asupra terenului de 450 m.p. asupra tuturor celorlalte construcţii edificate pe acest teren este continuă, neîntreruptă, netulburată publică şi sub nume de proprietar .

În drept, au fost invocate prevederile art.1890 c. civil, coroborat cu art. 1859-1860 , art.1847 şi urm. C. civil .

În dovedire, depune la dosar următoarele înscrisuri: copie buletin de identitate al reclamantei,  certificat de naştere nr. 2349/15.11.1951 al reclamantei, certificat de deces al lui C.M. nr. 91/31.01.2000, certificatele de deces ale numiţilor D.V., D.I., P.T., certificat de moştenitor nr. 241 din 16.01.1958 şi nr. 158 din 02.07.1962, certificat nr. 824 din 16.12.2010, adresa Direcţiei de Impozite şi taxe locale nr. 46516 din 15.12.2010 , contract de furnizare energie electrică nr. 3238016885 din 30.06.2004, contract difuzare programe TV nr. 230030 din 28.03.1996 ,contract de branşare, racordare şi utilizare a serviciilor de apă şi canalizare nr. 3599 din 01.02.2007, contract de închiriere nr. 43 din 29.02.1954 , dovezi recensământ nr. 106 şi 107 din ianuarie 1977, impozite locale pe perioada 1971-2010, bon de mişcare nr.45688 din 09.10.1998 , chitanţa nr. 107368 din 25.05.2010.

Pârâta Municipiul Dr.Tr.Severin, a depus întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, din contractul de închiriere încheiat de autoarea reclamantei cu defuncţii D.V. şi D.I.  rezultând că posesia reclamantei şi a autoarei acesteia nu a fost una utilă ci a fost o detenţie precară. Se arată că detenţia precară a reclamantei cu privire la imobilul în cauză reiese chiar din faptul că plata taxelor locale s-a făcut in numele foştilor proprietari.

Întâmpinarea fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 C.proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr.2278/20.04.2011 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Dr. Tr. Severin, b-dul Tudor Vladimirescu nr. 251, jud. Mehedinţi, astfel cum a fost identificat in raportul de expertiza efectuat in cauza si planul de amplasament si delimitare anexat la acesta.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, că, prin contractul de închiriere nr. 43/1954,  încheiat între D.V. în calitate de proprietar şi C.M. în calitate de chiriaş, mama reclamantei a închiriat imobilul situat  în Dr. Tr. Severin, b-dul Tudor Vladimirescu nr. 251, jud. Mehedinţi până la data de 15.05.1954. Ulterior aceasta a continuat să locuiască în imobilul menţionat, pentru care a plătit chirie proprietarilor acestuia, până în anul 1962 când a decedat D.I., aşa cum rezultă din declaraţia martorei B.J. şi din susţinerile reclamantei formulate prin cererea introductivă .

S-a arătat că deşi autoarea reclamantei a încheiat cu foştii proprietari ai imobilului contract de închiriere până la data de 15.05.1955 însă, ulterior decesului acestora, aceasta a intervertit detenţia precară într-o posesie utilă, publică şi sub nume de proprietar, materializată în efectuare de reparaţii la imobilul menţionat şi chiar extinderea acestuia, aşa cum rezultă din conţinutul raportului de expertiză întocmit în cauză, prin construirea a altor 3 camere.

Semnificativ pentru modul de intervertire a posesiei reclamantei este şi susţinerea martorei B.J. care a declarat că, din momentul în care au decedat foştii proprietari ai imobilului, a recunoscut-o drept proprietar al acestuia pe reclamantă

Din conţinutul raportului de expertiză depus la dosar la data de 31.03.2011 rezultă că a fost identificat imobilul teren cu suprafaţa de 411 de mp teren intravilan situat in Mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi, categoria curţi construcţii cu vecinii N- domeniu public, S- Bld. Tudor Vladimirescu,  E- propr. M.I.,V- propr. D.N. şi  casa de locuit, compusă din 3 camere, bucătărie şi hol, cu suprafaţa utilă de 62,25, suprafaţa construită de 73,16 mp, edificată pe acest teren.

Faţă de împrejurările menţionate mai sus instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile uzucapiunii de 30 de ani : reclamanta a exercitat, împreuna cu autoarea sa, asupra suprafeţei de 411 de mp teren intravilan situat in Mun. Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi, categoria curţi construcţii cu vecinii N- domeniu public, S- Bld. Tudor Vladimirescu,  E- propr. M.I.,V- propr. D.N. şi asupra casei de locuit cu suprafaţa utilă de 62,25, suprafaţa construită de 73,16 mp, edificată pe acest teren, aşa cum au fost identificate prin raportul de expertiza întocmit de expert I. C.V., ataşat la dosar, o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar pe  o perioadă de aproximativ 36 de ani iar posesia  exercitată asupra imobilului  a fost o posesie utilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâţii, Municipiul Drobeta Turnu Severin - prin primar şi Consiliul Local Tr. Severin, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea recursului şi pe fond respingerea acţiunii formulată de reclamantă cu privire la dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 411 mp, teren solicitat.

Au invocat lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Local al mun. Drobeta Turnu Severin, întrucât acesta este o structură funcţională cu activitate permanentă potrivit Legii nr.215/2001 privind administraţia locală, cu modificările şi completările ulterioare, arătând că, în speţă calitate procesuală are Municipiul Drobeta Turnu Severin.

Arată că orice prescripţie achizitivă este întemeiată pe faptul posesiunii, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condiţiile prev. de art. 1847 Cod civil.

Pentru a putea dobândi proprietatea prin uzucapiune se cere ca reclamanta-intimată să dovedească că a posedat imobilul în condiţiile art. 1846, 1847, 1890 şi 1895 Cod civil, adică să fi posedat cel puţin 30 de ani sau 10-20 ani, continuu, neîntrerupt, public şi nume de proprietar, ceea ce înseamnă că uzucapiunea trebuie invocată şi dovedită. A precizat că uzucapiunea presupune o posesie neviciată, adică utilă şi că detenţia precară şi posesia exercitată asupra unui bun al altuia prin simpla îngăduinţă nu duc la uzucapiune.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă că, posesia îndeplineşte toate condiţiile prevăzute pentru a putea uzucapa, fiind una utilă, exercitată în mod continuu din anul 1975 şi până în prezent de familia C., neîntreruptă, paşnică, publică, sub nume de proprietar şi pentru sine, aspecte dovedite prin înscrisurile de la dosarul cauzei ce atestă faptul că toate dările aferente acestor imobile şi toate contractele de utilităţi s-a ocupat şi sunt pe numele mamei reclamantei şi ulterior, a intimatei.

Analizând apelul în raport de motivele invocate şi în conformitate cu art. 295 C.pr.civ.,tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele motive;

Asupra excepţiei invocate, aceasta este neîntemeiată.

Aşa cum rezultă din cuprinsul dispozitivului sentinţei recurate acţiunea a fost admisă în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Drobeta Turnu Severin şi în raport de dispoziţiile art.20-22 din Legea nr.215/ 2001, republicată, tribunalul constată că unitatea administrativ teritorială poate fi parte în proces, a fost chemată şi a fost reprezentată de persoana arătată de legiuitor.Aşa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată reclamanta a chemat în judecată atât Consiliul Local cât şi Municipiul Dr.Tr.Severin pentru că în caz contrar recursul formulat ar fi fost formulat de o persoană care nu a fost parte în dosarul de fond.

Asupra motivului privind admiterea în mod eronat a cereri de constatare a uzucapiunii ;

Uzucapiunea reprezintă acel mijloc de dobândire a dreptului de proprietate prin efectul posedării lucrului un timp determinat,astfel încât starea de fapt se transformă în starea de drept. În esenţa ei uzucapiunea sancţionează practic proprietarul neposesor.

Astfel potrivit art.1837 C.civ. prescripţia este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, sub condiţiile determinate prin această lege. Pentru a se dobândi însă proprietatea prin prescripţia achizitivă este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii cu privire la posesie,respectiv cele impuse de art.1847 C.civ. potrivit căruia, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar şi fără îndoială între părţi să nu se fi încheiat un act translativ de proprietate valabil.

În cauză aşa cum rezultă din probele administrate şi analizate în mod temeinic de instanţa de fond este de netăgăduit că în perioada 1954 -2011 reclamanta intimată împreună cu autoarea sa au locuit în imobilul asupra căruia se cere a fi constatat dobândit dreptul de proprietate. Aşadar deşi continuă, neîntreruptă,netulburată trebuie totuşi stabilit dacă a existat o posesiune sau numai o detenţie precară şi dacă există o posesie atunci dacă aceasta a fost exercitată sub nume de proprietar.

Cu toate că nu este tratată ca viciu al posesiei în Codul civil, precaritatea poate fi considerată mai mult decât atât, şi anume ca o lipsă a înseşi posesiei, deoarece este lipsită de "animus domini", adică de elementul intenţional al posesiei. Precaritatea, deşi echivalează cu o lipsă a posesiei înseşi, în concepţia Codului civil apare totuşi ca un viciu absolut şi perpetuu al posesiei, pentru că persoanele enumerate în art. 1853 din Codul civil posedă pentru altul: locatarul pentru proprietar, depozitarul pentru depozitant, uzufructuarul pentru nudul proprietar

Reclamanta şi autoarea sa au calitatea de detentori precari şi în conformitate cu  art.1853 C.civ., fiind detentori precari posesia lor nu poate duce la dobândirea proprietăţii asupra bunului imobil.

Însă toate aceste aspecte trebuie întregite cu disp.art.1858 C.civ. care enumeră cauzele de intervertire a precarităţii şi când practic detenţia precară devine o posesie utilă,publică şi sub nume de proprietar. Fără a analiza toate cele 4 situaţii expuse de legiuitor tribunalul reţine că în cauză este incidentă situaţia când deţinătorul lucrului neagă dreptul celui de la care deţine posesiunea, prin acte de rezistenţă, la exerciţiul dreptului său. În această situaţie,aşa cum s-a reţinut şi în dec.nr.8/1999,pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie asupra recursului în interesul legii cu privire la aplicarea unor dispoziţii din C.civ.,referitoare la uzucapiune, nu este însă suficient ca detentorul să nege pur şi simplu dreptul autorului său, adică să se limiteze a spune că nu recunoaşte acest drept, ci el trebuie să manifeste voinţa sa de a poseda în contra voinţei autorului său prin acte reale, prin "acte de rezistenţă", susceptibile să provoace un conflict între el şi proprietar relativ la chestiunea proprietăţii. Astfel de acte pot fi o notificare făcută proprietarului de către chiriaş, prin care îi pune în vedere că nu îi va mai plăti chiria, sau dacă, în cazul în care conflictul devine litigios în faţa instanţelor judecătoreşti, se apără prin probe în contra pretenţiilor proprietarului

În acest context trebuie amintit faptul că imobilul şi terenul situate în Dr.Tr.Severin , b-dul Tudor Vladimirescu nr. 251, jud.Mehedinti au aparţinut in proprietatea lui D.V.şi D.I. ambii decedaţi în anul 1957 şi, respectiv, în anul 1962 iar după decesul acestora proprietatea, a fost dobândită prin testamentul autentificat sub nr.91/1958,de către numita P.T., care a decedat în anul 1975, fără moştenitori.

Aşadar din anul 1975 practic se poate spune că nu există o persoană care să aibă calitatea de locator însă conform art.680 C.civ.,aplicabil la nivelul anului 1975, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului. Prin urmare începând cu acest an statul era în drept să perceapă chirie sau să ceară rezilierea contractului de locaţiune dacă mai exista.

Cu toate acestea chiar dacă statul a devenit proprietarul bunurilor acesta nu şi-a exercitat drepturile de proprietar astfel că reclamantele au făcut acte de „negare” a dreptului acestuia constând în extinderea construcţiilor plata impozitelor, încheierea contractelor de prestare a utilităţilor dar ceea ce este cel mai important este faptul,conform declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză şi în special cea a martorului B.J., fil.74,de când a decedat fosta proprietară reclamanta a fost recunoscută drept proprietar.

Faţă de toate acestea apreciind că a avut loc o intervertire a precarităţii şi prin urmare posesia reclamantelor a devenit utilă şi necesară dobândirii dreptului prin uzucapiune, iar hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică,în baza art.296 C.pr.civ., apelul a fost respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare