Omor calificat. încadrare. aprecierea şi interpretarea probelor

Sentinţă penală 9 din 02.02.2012


TRIBUNALUL CARAŞ- SEVERIN

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 3862/115/2011

SENTINŢA PENALĂ NR. 9

OMOR CALIFICAT. ÎNCADRARE. APRECIEREA ŞI INTERPRETAREA PROBELOR

 Fapta inculpatului PV care la data de 14.07.2011 a lovit-o cu un corp contondent în zona capului pe soţia sa PL, cauzându-i în acest mod decesul întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, faptă  prev. şi ped. de art. 174 al. 1 Cod penal raportat la art. 175 al. 1 lit. c Cod penal,

 Absenţa unui mobil aparent  al acţiunii inculpatului, negăsirea  obiectului material prin utilizarea căruia s-au cauzat leziunile mortale defunctei nu este de natură să înlăture concluziile privind vinovăţia inculpatului

Inculpatul, pe fondul afecţiunii de tulburare delirantă persistentă, a acţionat împotriva persoanei fostei sale soţii, lovind-o în mod repetat în zona craniană, aşa cum s-a reţinut în raportul de expertiză medico-legală, acţionând cu intenţie indirectă, fără să aibă întreg discernământul faptei sale (vezi concluziile  Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică - fila 130 dosar u.p.), fapt care i-a provocat victimei moartea.

Din coroborarea probelor mai sus analizate rezultă că, sub aspectul laturii obiective, inculpatul a săvârşit acţiunea de lovire repetată cu un  corp contondent, acţiune ce a avut ca urmare moartea victimei PL. Între  activitatea materială ce formează conţinutul elementului material al infracţiunii de omor săvârşite de inculpat şi urmarea produsă (moartea victimei) există o legătură de cauzalitate directă, aşa cum rezultă din constatările Raportului de autopsie medico-legală nr. 130/A3 din 14.07.2011 menţionat anterior.

Sub aspectul laturii subiective, se reţine că inculpatul a acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale, fără însă a-l urmări.

S-a făcut dovada faptului că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, aspect ce rezultă din intensitatea loviturilor aplicate cu un obiect contondent cu suprafaţa de 2/2 cm într-o zonă vitală (zona capului) şi în mod repetat (două lovituri), şi prin aceea că după aplicarea loviturilor, inculpatul nu a acordat primul ajutor victimei, nesolicitând ajutor medical imediat, ci mai târziu, după ce în prealabil a făcut un drum până la locuinţa sa.

 Cât priveşte apărările inculpatului, instanţa constată că absenţa unui mobil aparent  al acţiunii inculpatului nu este de natură să înlăture concluzia sa privind nevinovăţia acestuia din urmă. Însăşi structura actuală a personalităţii inculpatului, aşa cum rezultă din concluziile examinărilor medicale la care a fost supus, pe fondul unor tensiuni inerente dintre inculpat şi soţia sa (calitate pe care defuncta o avea în momentul  uciderii sale întrucât se recăsătorise cu inculpatul ulterior divorţului de acesta) justifică convingerea instanţei că inculpatul a acţionat de maniera expusă anterior. Pe de altă parte, nici o probă criminalistică şi nici o declaraţie testimonială  nu indică prezenţa la locul faptei şi acţiunea asupra defunctei PL a vreunei altei persoane decât inculpatul în intervalul orar 10,00 – 12,00 al zilei de 14.07.2011.

Negăsirea  obiectului material prin utilizarea căruia s-au cauzat leziunile mortale defunctei PL nu este o împrejurare de natură a influenţa concluziile privind vinovăţia inculpatului. Există destule cazuri în care obiectele folosite la agresarea unor persoane sunt aruncate de către agresor şi nu mai pot fi găsite, însă negăsirea acestor obiecte nu implică faptul că ele n-au existat şi nici nu atrage exonerarea de răspundere penală a agresorului.

 Faptul că inculpatul nu a fost văzut de către martori agresând-o pe PL este consecinţa firească a împrejurării că agresiunea s-a produs într-un cadru privat, apartamentul defunctei, fapt care presupune că asemenea martori oculari nu au existat, locul săvârşirii faptei nefiind unul public. Nici această împrejurare

invocată de către inculpat în apărarea sa nu este de natură a-l disculpa