Prima instanţa.Tentativă de viol asupra unei minore.Consecinţele stării psihice a inculpatului cât priveşte stabilirea mobilului faptei sale şi individualizarea judiciară a a pedepsei aplicate.Pedepse complementare.Rezolvarea acţiunii civile, impu...

Prima instanţa.Tentativă de viol  asupra unei minore.Consecinţele stării psihice a inculpatului cât priveşte stabilirea  mobilului faptei sale şi individualizarea judiciară a a pedepsei aplicate.Pedepse complementare.Rezolvarea  acţiunii civile, impusă de minoritatea victimei.,deşi reprezentantul legal al acesteia nu s-a constituit parte civilă in procesul penal.

Partea vătămată (minoră) s-a constituit parte civilă în procesul penal, prin avocatul său desemnat de instanţă conform art.173 al.3 Cod procedură penală, cu suma de 25.000 euro – reprezentând daune morale.

Inculpatul V.C. nu a dorit să dea declaraţie în faţa instanţei de judecată, prevalându-se de dreptul la tăcere conferit de prevederile art. 70 al. 2 Cod procedură penală  (fila 47 verso, dosar).

Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul reţine în fapt, următoarele:

În seara zilei de 11.07. 2010 minora C. M., născută la data de 28.08.2006, se afla  la căminul cultural din localitate, unde era organizată o nuntă.

În jurul orei 23,00 partea vătămată, însoţită de sora sa C. A. şi fratele ei C. G, de asemenea minori, au plecat spre locuinţa lor, la solicitarea  tatălui lor, C I, care a mai rămas în zona căminului cultural.

Când minorii au ajuns în dreptul Oficiului Poştal,ei au fost ajunşi din urmă de inculpatul VC,ce se deplasa în aceeaşi direcţie cu ei. Inculpatul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice. Acesta l-a lovit cu palma pe minorul CG, în vârstă de 12 ani, care, de teamă a fugit către casă, împreună cu sora sa, CA, iar victima, CM, care suferă de un grav handicap (conform Certificatului  nr. 1854/15.X.2009 aflat în copie la fila 16 dosar u.p.) a rămas în urma fraţilor săi. Se reţine, din declaraţia tatălui minorei parte vătămată,că minora avea asupra sa o plasă cu legume.

În zonă au trecut numiţii V M şi S I R care au auzit pe cineva ţipând, astfel că V M s-a uitat peste gardul  unei grădini aflată într-un loc numit „Între garduri” şi au văzut o fetiţă plângând şi ţipând, având pantalonii traşi în jos, până la genunchi, şi au mau văzut cum un bărbat înalt, de cca 1,80 m, îmbrăcat cu o cămaşă de culoare albă s-a îndepărtat în fugă de la  locul faptei. Martorul a observat semnalmentele (în sensul larg al termenului) agresorului în momentul în care acesta a  trecut pe lângă un stâlp de iluminat stradal.

Martorii nu au putut să identifice bărbatul care fugea, dar au fost consecvenţi în a afirma că fetiţa care plângea în grădină, având şi pantalonii traşi în jos pe picior, până la genunchi, era partea vătămată minoră C M, pe care au recunoscut-o chiar atunci.

După ce inculpatul a reuşit să fugă, victima a ieşit pe stradă plângând, speriată, încercând să spună ce i s-a întâmplat.

În acest timp a venit tatăl minorei care a observat şi el că fiica sa a fost  agresată şi avea pantalonii traşi în jos.

Starea de fapt mai sus expusă este confirmată de martorii …., cărora minora le-a spus despre cele întâmplate, cât şi de martora RM.

Această  din urmă  martoră a relatat că a auzit gălăgie pe stradă şi când a ieşit din casa ei, aflată în apropierea imediată a grădinii, a auzit-o pe minoră plângând şi ţipând şi a văzut că aceasta avea pantalonii lăsaţi la baza  piciorului stâng. În declaraţia aflată la fila 38 dosar urmărire penală, declaraţie dată în ziua următoare celei în care a avut loc incidentul, martora a relatat şi împrejurarea că a văzut faptul că, minora avea şi chiloţii lăsaţi în jos. Deşi era  speriată şi scotea ţipete, victima a reuşit să indice martorei că un bărbat a lovit-o peste faţă, a strâns-o de gât şi că are dureri în zona bazinului. Martora a confirmat că a înţeles că vinovat de starea în care se afla minora este „omul acela mare”. La întrebarea martorei RMdacă minora îl cunoaşte pe  agresor, aceasta din  urmă a reuşit să-i transmită martorei că agresorul a fost un bărbat matur şi nu un copil şi că îl  cunoaşte. Martora, chestionată asupra numelui agresorului, a declarat că victima nu i-a precizat numele acestuia, ori că ea nu l-a înţeles, întrucât minora are dificultate în exprimare.

Martora a mai declarat în faza de urmărire penală că a auzit ulterior de la CAM, mama minorei, că a fost alertată de ceilalţi doi copii mai mici,  G. şi A. că, după ce inculpatul V C l-a  ajuns din urmă şi apoi l-a lovit pe băiat cu palma peste faţă, acesta a luat-o în braţe pe victimă şi a aruncat-o peste gard în grădină, unde a  încercat să o violeze. Aceleaşi aspecte au fost relatate de către partea vătămată minoră şi tatălui său, şi fratelui său C G. Toate aceste persoane au declarat că pot înţelege modul de exprimare al minorei, chiar dacă aceasta nu poate vorbi, şi că, în mod repetat, minora parte vătămată a indicat persoanelor menţionate împrejurarea că a fost victima unei tentative de întreţinere, prin violenţă fizică, a unui raport sexual cu ea.

Relatările părţii vătămate minore sunt confirmate de probe ce vor fi expuse şi analizate în continuare.

În faza de urmărire penală, a avut loc o cercetare la faţa locului, locul fiind indicat de martorii V M şi S I R.

Din procesul verbal de cercetare la faţa locului rezultă că în locul  indicat de victimă şi de martori s-a observat iarba culcată la pământ, pe o suprafaţă de  2,00/1,00 m2, iar pe o scândură a gardului din apropiere a fost găsită plasa cu legume pe care minora o avusese asupra ei. Plasa în discuţie a şi fost fotografiată, fotografia fiind ataşată în dosarul de urmărire penală. Au mai fost executate şi alte fotografii ale locului, pe acestea fiind evidenţiate ca reale şi celelalte aspecte consemnate în procesul verbal de cercetare.

În timpul urmăririi penale s-au mai executat fotografii asupra unor articole vestimentare ale inculpatului şi părţii vătămate, respectiv pantalonii acestora, aspectul acestor articole vestimentare relevând urme de culoare verzuie şi de pământ pe partea din spate a pantalonilor părţii vătămate, respectiv, pe partea din faţă a pantalonilor inculpatului. Pantalonii părţii vătămate evidenţiau şi urme de scoatere a acestora, urme identificate la nivelul buzunarului din spate şi cu orientare în jos, ceea ce corespunde acţiunii de dezbrăcare a părţii vătămate prin tragerea, cu o oarecare intensitate, a acestor pantaloni de sus în jos.

În cauză s-a efectuat şi o conducere în teren, în prezenţa martorului  asistent  P Nşi a numitei C A, ocazie cu care, fratele victimei, CG, a indicat locul unde inculpatul, în noaptea critică, a fost lovit  cu palma peste faţă de către inculpat, apoi a indicat grădina numitului V  G,  unde inculpatul a încercat să o violeze pe sora sa, C M.

Din relatările minorei a rezultat că inculpatul a strâns-o de gât şi i-a acoperit gura cu mâna pentru a nu ţipa. Minora a încercat, atât cât i-a stat în putinţă, să se opună. Acestea rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 163/A1/12.07.2010  care concluzionează că „minora C M, în vârstă de 13 ani este virgină din punct de vedere  anatomic şi prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce la 11.07.2010 prin compresia cu mâna la nivelul nasului şi zgârierea cu unghiile la nivelul feţei”.

Din aceste probe, tribunalul reţine dovedit faptul că, după ce fraţii C s-au îndepărtat,fugind, inculpatul a prins victima în braţe şi a aruncat-o peste gard, în grădina aflată în apropiere, apoi a trântit-o în iarbă. Inculpatul i-a tras minorei chiloţii şi pantalonii în jos, intenţionând să întreţină  raport sexual cu minora, dar fără să reuşească. Din declaraţia părţii vătămate C M, dată în prezenţa părinţilor ei, şi a unui psiholog, rezultă starea de fapt mai sus expusă. Partea vătămată se exprimă cu mare greutate, fiind înţeleasă doar de mama şi fratele ei şi se află în evidenţele Dispensarului medical comunal L cu diagnosticul de „Retard psihic mediu/sever şi Dislalie polimorfă”, ceea ce îi conferă un handicap grav.

Corespunzător completării din 06.08.2010 la raportul de constatare medico-legală  nr. 163/A1/12.07.2010, minora C M prezintă  dezvoltarea fizică corespunzătoare vârstei biologice (13 – 14 ani).

Pentru eliminarea oricărui dubiu în  privinţa agresorului, s-a procedat la o recunoaştere din grup. Astfel, din procesul-verbal  din data de 15.07.2010 aflat la fila 53 dosar u.p., rezultă că partea vătămată, minora Curescu Maria,  l-a indicat dintr-un grup de patru persoane pe inculpatul ….ca fiind  cel care a agresat-o şi a încercat să întreţină raport sexual cu ea, aspect confirmat de martora  …., prin declaraţia dată în faza de urmărire penală şi de martorii…..fila 252 dosar).

Inculpatul a recunoscut faptul că i-a văzut pe cei trei fraţi deplasându-se de la căminul cultural  spre casă, că i-a ajuns din urmă în zona Oficiului Poştal şi l-a lovit cu palma pe fratele părţii vătămate, însă nu a recunoscut că a încercat să o violeze pe minoră.

Prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 176/A1/10.08.2010 s-a concluzionat că inculpatul VC are discernământul  păstrat în raport cu fapta pentru care  este cercetat.

Inculpatul VC a propus în apărarea sa proba cu martorii….care au declarat, în esenţă, că în noaptea de 11/12.07.2010 inculpatul a fost adus acasă, unde locuia şi bunica sa, fiind în stare avansată de ebrietate şi adormind până când a fost ridicat de către organele de poliţie. Inculpatul a pretins că, datorită acestei stări, el nu a putut să săvârşească infracţiunea de care este acuzat. A mai pretins inculpatul că nu s-ar fi pretat la faptele incriminatorii menţionate şi a încercat să creeze un dubiu privitor la unele aspecte ale cauzei, cum sunt: motivul pentru care partea vătămată minoră a fost văzută dezbrăcată, motivul pentru care inculpatul nu a finalizat presupusa tentativă de viol, aspectul privind discernământul său, care ar fi fost alterat datorită consumului de alcool, aspectul privitor la imposibilitatea de comunicare a părţii vătămate minore.

Cât priveşte apărarea inculpatului, instanţa o înlătură cu motivarea că cele relatate de martorii inculpatului au fost şi sunt reale, însă s-au petrecut după consumarea incidentului cu partea vătămată minoră. Însuşi inculpatul a relatat aceste aspecte cu ocazia examinării sale psihologice. Aşadar, inculpatul s-a aflat şi în situaţia de a fi dus acasă beat, unde a dormit până a fost ridicat de către organele de poliţie, dar aceasta după ce o agresase pe partea vătămată minoră.

Aspectele privind motivul pentru care inculpatul s-ar fi pretat să acţioneze asupra părţii vătămate, care este minoră, şi este afectată de un grav handicap locomotor şi cognitiv, precum şi motivul pentru care intenţia infracţională a inculpatului a rămas în faza de tentativă ţin de starea în care se afla inculpatul la momentul realizării actelor pentru care este trimis în judecată. Astfel, inculpatul a suferit în trecut un traumatism cranio-cerebral ale cărui sechele au fost obiectivate de către examenele de specialitate la care a fost suspus. Se reţine că inculpatul are o structură a personalităţii dizarmonică, dizarmonia fiind de tipul impulsiv-agresiv, aceste împrejurări impunând abstinenţa inculpatului de la consumul de alcool. Contrar acestui fapt, inculpatul a consumat alcool cu ocazia petrecerii care a avut loc înaintea incidentelor din seara zilei de 11.07.2010, iar efectul băuturilor alcoolice asupra sa a fost acela al incapacităţii sale de a judeca faptele şi urmările lor, dar mai ales acela de a nu se putea autocenzura. Acesta este motivul pentru care instanţa reţine că lipsa de logică aparentă a acţiunilor inculpatului chiar este doar aparentă. În realitate, acţiunile inculpatului au fost motivate, raportându-ne nu la o stare medie de normalitate, ci la starea pe care inculpatul o avea în acele împrejurări de loc şi timp. 

Tribunalul, deşi reţine că inculpatul VC acţionat aflându-se într-o stare particulară şi modificată de conştiinţă, a avut, conform concluziilor expertizei medico-legale existentă la dosarul cauzei, discernământul păstrat în raport de faptele pentru care a fost trimis în judecată. 

În altă ordine de idei, real fiind faptul că minora – parte vătămată nu a putut să vorbească pentru a-l indica pe inculpat ca fiind acela care a încercat să o agreseze, precum şi faptul că s-ar părea că agresiunea a fost doar una fizică, acestea fiind apărări ale inculpatului, tribunalul reţine că, deşi nu a vorbit, minora l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul agresiunii şi că faptul că această agresiune a fost o încercare de a avea cu partea vătămată un contact sexual, prin folosirea violenţei, este confirmat prin coroborarea probelor materiale, aşa cum au fost ele analizate anterior. Legat de acest din urmă aspect, această explicaţie, cea a tentativei de viol, este cea rezonabilă faţă de împrejurările în care a fost percepută victima, ulterior agresiunii (poziţia hainelor părţii vătămate minore), de urmele lăsate în iarba grădinii prin orientarea şi dimensiunile acestora, de petele evidenţiate pe pantalonii celor două părţi, agresorul şi victima.

În fapt, fapta inculpatul VC de a încercat să întreţină raporturi sexuale cu partea vătămată minoră care nu a împlinit 15 ani, folosind în acest scop exercitarea de violenţe fizice asupra acesteia din  urmă.

În drept, fapta inculpatului mai sus descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de viol în formă calificată, faptă prevăzută şi pedepsită de  art. 20 Cod penal raportat la art. 197 al. 3 Teza I Cod penal coroborat cu art. 197 al. 1 Cod penal. Fapta este pedepsită de legea penală cu pedeapsa închisorii de la 10 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi, iar faptul că a avut loc o tentativă la această faptă determină înjumătăţirea limitelor pedepsei.

Tribunalul va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, între limitele menţionate. La aprecierea cuantumului acestei pedepse se vor avea în vedere dispoziţiile art.72 Cod penal – gradul de pericol social ridicat al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a codului penal, persoana inculpatului – care a avut un comportament bun, anterior săvârşirii faptei, şi este bolnav, precum şi dispoziţiile art.52 Cod penal, respectiv  necesitatea realizării scopurilor preventiv-educativ şi sancţionator ale pedepsei.

Tribunalul apreciază că o pedeapsă de 5  (cinci) ani închisoare, adică minimul special al acesteia pentru infracţiunea săvârşită, aplicată inculpatului VC, este în măsură să contribuie la formarea unei atitudini corecte din partea inculpatului faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, la reeducarea şi reintegrarea acestuia în societate.

De asemenea, se va dispune conform dispoziţiilor art.71 şi 64 Cod penal şi 65 al.2, 53 pct.2 lit.a  Cod penal interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b, d, e Cod penal (cu excepţia dreptului de a alege), apreciindu-se că faţă de natura faptelor săvârşite şi gradul de pericol al acestora, se impune interzicerea acestor drepturi pentru o perioadă de 5 ani.

La interzicerea în parte a drepturilor electorale, instanţa va avea în vedere Hotărârea Hirst contra Marii Britanii din 30.03.2004 care a statuat că interzicerea de a vota a tuturor deţinuţilor  încalcă art.3 al Protocolului nr.1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. În această hotărâre s-a statuat că indiferent de durata pedepsei şi de natura infracţiunii care a atras-o nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicţia votului şi scopul pedepsei, acela de a preveni săvârşirea de noi infracţiuni şi de a sigura reinserţia socială a infractorilor.

Totodată, se reţine că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal, întrucât inculpatul nu s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii de o activitate profesională şi nici de autoritatea vreunei funcţii; însă se impune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit. d-e, întrucât inculpatul are copii minori şi ar putea avea, în viitor,  calitatea de tutore sau curator, iar natura infracţiunii săvârşite impune luarea faţă de el a acestor interdicţii.

În baza art. 88 Cod penal va  deduce din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, începând cu data de 15.07.2010 şi până la zi.

În ceea ce priveşte măsura arestării preventive a inculpatului, tribunalul reţine că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului VC şi, având în vedere condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie, în baza art. 350 Cod procedură penală, se va menţine măsura.

În ceea ce priveşte latura civilă se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art.14, 17, 346 Cod procedură penală şi art. 998 Cod civil.

Inculpatul, prin fapta sa, a săvârşit cu intenţie o faptă ilicită asupra persoanei părţii vătămate minore, cu consecinţa că aceasta din urmă a fost traumatizată psihic. Între acţiunea inculpatului şi suferinţa părţii vătămate minore există legătură de cauzalitate directă. „Experienţa” la care a fost supusă  partea vătămată a fost una a cărei efecte (durere psihică, teamă, anxietate) au fost şi vor mai fi resimţite de partea vătămată, fiind normală perpetuarea unor asemenea efecte în viitor.

Faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că cererea formulată pentru partea civilă (partea vătămată minoră), respectiv de obligare a inculpatului la plata de daune morale în cuantum de 25.000 euro este parţial justificată, pentru suma de 50.000 lei, urmând  ca inculpatul să fie obligat la plata acestei sume. Tribunalul consideră că această sumă reprezintă o reparaţie echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat părţii vătămate minore de către inculpat, în raport de împrejurările cauzei, atât reale, cât şi personale. Tribunalul mai constată şi că nu aceeaşi constatare este aplicabilă restului pretenţiilor civile până la concurenţa sumei de 25.000 euro. În consecinţă, socoteşte diferenţa dintre cele două sume ca fiind o pretenţie neîntemeiată şi va dispune respingerea ei.

Domenii speta

Spete similare