Omor calificat

Prin rechizitoriul Ministerului  Public - Parchetul  de  pe  lângă Tribunalul Suceava  nr. 392/P/2013 întocmit la data de 04.09.2013, s-a dispus :

I. Trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. G., pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, prev. de 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal şi

II. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului S. V. G., pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. 1, 2 Cod penal.

Descriindu-se dezvoltat situaţia de fapt stabilită în cursul urmăririi penale, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei pentru început că, în jurul datei de 11-13 iulie 2013, numitul Z. C., în vârstă de 13 ani, fiul martorului Z. D., a călcat din greşeală cu bicicleta o găină aparţinând inculpatului S. G.. Ulterior acestui moment inculpatul i-a solicitat martorului Z. D. să-i plătească respectiva găină, însă acesta din urmă a refuzat să facă acest lucru, sugerându-i să facă o reclamaţie împotriva sa la Postul de poliţie al comunei Ciprian Porumbescu.

La data de 18 iulie 2013, în jurul orelor 16:00, inculpatul se afla la un local public din comuna Ciprian Porumbescu şi l-a observat pe martorul Z. D.. Amintindu-şi de „paguba” produsă de fiul acestuia, inculpatul i-a solicitat din nou martorului să-i plătească găina. Deranjat de o nouă solicitare din partea inculpatului pentru o problemă lipsită de relevanţă, martorul Z. D. i-a adresat inculpatului expresii neprincipiale.

După această discuţie cu martorul, inculpatul l-a sunat pe fiul său, învinuitul S. V. G., informându-l despre modul în care martorul şi-a permis să-i vorbească. În acest context, s-a adus în atenţie că, potrivit listing-ului furnizat de companiile de telefonie, la ora 16:23 învinuitul S. V. G. l-a apelat telefonic pe martorul Z. D., solicitându-i să vorbească civilizat cu tatăl său. Din cercetări a reieşit că martorul Z. D. i-a răspuns şi învinuitului în acelaşi mod ca şi tatălui său, considerând că aceste discuţii legate de uciderea unui găini sau de cererile de compensare nu îşi au rostul.

S-a reţinut că după această convorbire telefonică martorul Z. D., împreună cu fraţii săi, martorul Z. V. G. şi victima Z. A., s-au deplasat la locuinţa martorei C. M. P., pentru a efectua o lucrare (respectiv realizarea unor şanţuri pentru canalizare). Cei trei fraţi aveau asupra lor uneltele specifice pentru astfel de activităţi - târnăcop, hârleţ, lopată etc. Locul unde se desfăşura această activitate era în dreptul locuinţei martorei C. M. P., pe DJ 178 G (pe raza localităţii Ciprian Porumbescu), la o distanţă de circa 100 m de locuinţa inculpatului S. G..

În jurul orelor 17:00, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său marca Dacia pe raza localităţii Păltinoasa, pentru a aduce de la locul lor de muncă la domiciliu pe învinuitul S. V. G., precum şi pe martorii C. F. G., C. C., C. P. D.. Tot din localitatea Păltinoasa a fost adus spre localitatea Ciprian Porumbescu şi minorul N. L. C..

Astfel mai târziu, în jurul orelor 17:50, cu aproximaţie, autoturismul condus de inculpat a ajuns în dreptul zonei unde lucrau fraţii Z.. „Amintindu-şi” de discuţia purtată în cursul acelei zile cu martorul Z. D., inculpatul a oprit maşina chiar în dreptul acestuia, a coborât, după care l-a lovit pe Z. D. cu pumnul în piept. Şi învinuitul a coborât din maşină şi, la rândul său, l-a bruscat pe martorul Z. D..

Martorul Z. D. nu a ripostat în nici un mod la aceste acte de violenţă ale inculpatului şi învinuitului, ci l-a sunat de pe telefonul său mobil pe numitul N. V. (lucrător în cadrul Postului de poliţie Ciprian Porumbescu, aflat în perioada respectivă în concediu de odihnă) solicitându-i să vină la faţa locului şi să ia măsuri. Conform listing-ului furnizat de companiile de telefonie, acest apel a fost efectuat la orele 17:56.

Sesizând disputa care are loc pe partea opusă a şoselei, victima Z. A. s-a deplasat spre locul respectiv, a solicitat atât inculpatului, cât şi învinuitului, să înceteze violenţele exercitate asupra fratelui său şi, totodată, s-a arătat dispus să le ofere acestora o găină în locul celei omorâte de nepotul său.

Susţine procurorul de caz că, deşi victima nu a exercitat nici un act de violenţă fizică sau verbală asupra acestora, starea lor de nervozitate i-a determinat să-şi întrerupă violenţele asupra martorului Z. D. pentru a-l agresa pe Z.A..

Legat de acest moment, se evidenţiază că, în urma cercetărilor efectuate, a reieşit că învinuitul S. V. G. a luat de pe drum un hârleţ (unealtă aparţinând fraţilor Z.) şi cu acesta i-a aplicat victimei o lovitură în plan orizontal în umărul stâng.

Fără ca între el şi fiul său să fi existat o înţelegere anterioară, după ce S. V. G. a lovit victima, inculpatul a luat tot de pe marginea şanţului un târnăcop şi cu acest obiect i-a aplicat victimei o lovitură în zona cranio-cerebrală. Potrivit relatărilor martorilor oculari, lovitura a fost aplicată în plan vertical, de sus în jos, cu putere.

Această lovitură aplicată de inculpat nu a condus la dezechilibrarea victimei, ci doar la anihilarea oricărei posibilităţi de reacţie din partea acesteia. Văzând acest lucru, învinuitul S. V. G. i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în zona bărbiei, în urma căreia victima a căzut pe acostamentul şoselei. S-a venit cu precizarea că, imediat după aplicarea primei lovituri cu hârleţul, învinuitul a intenţionat să mai lovească victima cu acelaşi obiect, însă nu a reuşit deoarece a fost împiedicat de martora C. M. P..

Cu toate că starea victimei Z. A. era deosebit de gravă, inculpatul şi învinuitul s-au urcat din nou în maşină, deplasându-se spre domiciliul celorlalţi trei martori aflaţi în maşină.

La scurt timp după acest incident, victima şi-a revenit pentru un interval de timp relativ redus, fiind ulterior în măsură să relateze şefului postului local de poliţie împrejurările în care a fost agresată. În jurul orelor 20:00 victima a fost transportată cu un echipaj medical la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava unde a fost supusă unor intervenţii neurochirurgicale, în vederea salvării vieţii.

Conform concluziilor cuprinse în raportul nr. 207-SV/A1/2013, întocmit de medicul legist din cadrul S.M.L. Suceava, victima a prezentat fractură craniană cominutivă, cu înfundare şi plagă durală produsă prin lovire cu corp dur, care poate necesita în vederea vindecării un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale. În opinia medicului legist, leziunea cranio-cerebrală a fost de natură a pune viaţa victimei în primejdie iar lipsa de substanţă osoasă constituie infirmitate fizică permanentă.

Totodată la nivelul umărului, cotului şi antebraţului stâng au fost identificate pe corpul victimei leziuni produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, care pot necesita 3-5 zile de îngrijiri medicale. La nivelul limbii victimei prezenta un hematom cu plagă contuză produs prin muşcarea acesteia, posibil după lovire cu corp sau mijloc contondent, această leziune necesitând 4-6 zile de îngrijiri medicale.

Obiectivându-se măsurile procesuale şi de prevenţie dispuse faţă de inculpatul S. G. în cursul urmăririi penale, s-a menţionat că faţă de acesta s-a început urmărirea penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de omor calificat, rămasă în stare de tentativă, prin rezoluţia datată 19 iulie 2013 (f. 141), iar prin ordonanţa din aceeaşi dată a fost pusă în mişcare şi acţiunea penală faţă de acesta (f. 142 ds. u.p.); la data de 20 iulie 2013 inculpatul S. G. a fost reţinut pe o durată de 24 de ore (f. 153 ds. u.p.), fiind ulterior arestat preventiv pe o durată de 29 de zile de către Tribunalul Suceava, prin încheierea nr. 229 din data de 20 iulie 2013 (f. 157 ds. u.p.), măsură ce a fost ulterior prelungită în condiţiile legii, fiinţând până la data de 16 septembrie 2013 (f. 170 ds. u.p.).

Cu privire la poziţiile procesuale adoptate de inculpaţi pe parcursul cercetărilor se consemnează în rechizitoriu că:

Inculpatul S. G. a fost complet nesincer. În primele declaraţii date în faţa lucrătorilor de poliţie, precum şi a organelor de urmărire penală, a negat orice act de violenţă asupra victimei Z. A.. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a revenit parţial asupra poziţiei anterioare susţinând însă, tot în mod mincinos, că nu ar fi exercitat vreo lovitură cu târnăcopul asupra victimei, ci leziunea s-ar datora faptului că în timp ce el ţinea târnăcopul, aceasta victima ar fi tras la rândul său de el şi în acele împrejurări s-ar fi produs leziunea identificată de medicul legist. Susţine organul de urmărire penală că poziţia inculpatului este contrazisă însă atât de constatările obiective ale medicului legist, cât şi de depoziţiile martorilor oculari ai incidentului (aceste mijloace de probă susţinând fără echivoc că inculpatul i-a aplicat victimei, fără vreun motiv, o lovitură cu târnăcopul în plan vertical, de sus în jos, ceea ce întăreşte şi aprecierea că el a urmărit să suprime viaţa victimei). S-a subliniat, totodată, că în ziua de 19 iulie 2013, anterior începerii audierilor martorilor C. F. G., C.C. şi C. P. D. la sediul Postului de poliţie Ciprian Porumbescu, inculpatul i-a determinat pe aceştia să dea declaraţii mincinoase. Ulterior, cei trei martori au revenit asupra depoziţiilor anterioare şi au dat declaraţii sincere, care se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Spre deosebire de poziţia adoptată de tatăl său, învinuitul S. G. V. a dat declaraţii sincere încă de la debutul anchetei penale, atât în faţa lucrătorilor de poliţie cât şi în faţa organelor de urmărire penală.

Referitor la persoana inculpaţilor, se consemnează că S. G. şi S. V. G. nu au antecedente penale (f. 138, 117 ds. u.p.), primul fiind cunoscut cu un comportament violent, nu însă şi cel din urmă.

S-a conchis că, în drept :

- fapta inculpatului S. G. care, la data de 18 iulie 2013, într-un loc public situat pe raza localităţii Ciprian Porumbescu, a exercitat cu un corp contondent dur acte de violenţă de intensitate ridicată, în zone vitale, asupra victimei Z. A., producându-i leziuni grave care i-au pus viaţa în primejdie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de 20 Cod penal rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal;

- fapta învinuitului S. V. G. care, la data de 18 iulie 2013, într-un loc public situat pe raza localităţii Ciprian Porumbescu, a exercitat asupra victimei Z. A. acte de violenţă, ce i-au produs leziuni vindecabile în 4-6 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de 180 alin. 1, 2 Cod penal.

S-a reţinut că faptele şi vinovăţia inculpaţilor se probează cu: procese verbale de consemnare a plângerii (f. 2, 3 ds. u.p.), de cercetare la faţa locului, planşa fotografică aferentă şi schiţa de orientare (f. 4-18 ds. u.p.), de examinare criminalistică (f. 20-25, 27-37, 115, 116 ds. u.p.), de constatare (f. 60 ds. u.p.), de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 183, 184, 187 ds. u.p.),adresa Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava (f. 39-41 ds. u.p.), raport de constatare medico-legală traumatologică nr. 207-SV/A1/2013 (f. 45, 46 ds. u.p.), dovezi predare primire bunuri (f. 19, 26 ds. u.p.), mijloace materiale de probă - coletele nr. 1, 2, 3 şi 4, încheierea nr. 230/2013 a Tribunalului Suceava (f. 127-129 ds. u.p.), autorizaţia nr. 230/2013 a Tribunalului Suceava (f. 130 ds. u.p.), reprezentare grafică a convorbirilor telefonice (f. 133-135 ds. u.p.), CD conţinând listing convorbiri telefonice (f. 136 ds. u.p.), declaraţiile victimei Z.A. (f. 48, 49, 51, 56-59 ds. u.p.), ale martorilor Z. G. (f. 61-63 ds. u.p.), Z. V. G. (f. 64-70 ds. u.p.), Z. D. (f. 71-76 ds. u.p.), C. M. P. (f. 77-80 ds. u.p.), C. F. G.(f. 82-84, 86-90 ds. u.p.), C. C. (f. 92-94, 96-99 ds. u.p.), C. P. D. (f. 101-103, 105-110 ds. u.p.), N.L. C. (f. 111 ds. u.p.), N. V. (f. 112 ds. u.p.), coroborate cu declaraţiile învinuitului S. V. G. (f. 118-123, 176-179 ds. u.p.) şi ale inculpatului S. G. (f. 139, 140, 144-152, 165, 167, 181, 182 ds. u.p.).

Sub aspectul laturii civile, s-a menţionat că în cauză atât Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava, precum şi victima au alăturat acţiunea civilă celei penale. (f. 39, 56 ds. u.p.).

Odată sesizată instanţa de judecată, urmându-se procedura reglementată de art. 3001 Cod procedură penală, prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 12.09.2013 (f. 24-29 ds. fd.), în baza prevederilor înscrise în al. 1 al acestei norme legale, s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării sub incidenţa căreia se afla inculpatul S. G. şi, pe cale de consecinţă, în temeiul art. 3001 alin.3 Cod procedură penală, a fost menţinută starea sa de arest preventiv ulterior, la termenele de judecată din data de 25.10.2013 şi 22.11.2013 aceasta fiind regulat verificată şi menţinută, în considerarea art. 3002 raportat la art.160b  al. 3 Cod procedură penală.

La termenul de judecată din data de 23.10.2013 cu procedura completă şi fiind asigurat cadrul procesual adecvat din perspectiva disp. art. 171 al. 3 Cod procedură penală, în considerarea dispoziţiilor art. 300 Cod procedură penală instanţa, după ascultarea punctelor de vedere ale părţilor, a constatat regularitatea actului de sesizare constând în rechizitoriul nr. 392/P/2013 din data de 04.09.2013 al Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, considerându-se astfel legal sesizată şi competentă să soluţioneze cauza cu care a fost învestită. 

La acelaşi termen de judecată, având în atenţie voinţa inculpatului S. V. G. care a învederat că doreşte să urmeze procedura simplificată în concordanţă cu dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală, instanţa a adus la cunoştinţa acestuia infracţiunea pentru care a fost deferit justiţiei şi a procedat la ascultarea sa sub aspectul recunoaşterii faptei imputate, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu şi însuşirii probelor administrate în cursul urmăririi penale, poziţia procesuală exprimată în acest sens fiind consemnată în proces verbale separat, ce este ataşate la dosarul cauzei (f. 69).

În schimb, inculpatul S. G., sub consilierea apărătorului său ales, a precizat expres că nu înţelege să acceseze procedura derogatorie în condiţiile şi cu beneficiile prev. de art. 3201 Cod procedură penală.

Într-un atare cadru procesual, instanţa a constatat aplicabilitatea disp. art. 3201 Cod procedură penală cu privire la inculpatul S. V. G. şi, punând în discuţie judecarea cauzei în întregul ei, fără a se apela la instituţia disjungerii, având în vedere poziţia procesuală adoptată de cei interesaţi, astfel cum s-a consemnat detaliat în încheierea de şedinţă din data de 23.10.2013 (f. 75-78 ds. fd.), a purces la începerea cercetării judecătoreşti şi, în baza rolului activ, cu respectarea principiilor nemijlocirii, oralităţii şi contradictorialităţii specifice fazei de judecată, a procedat la readministrarea probelor acuzării, fiind audiaţi:  inculpatul S. G. (f. 70 ds. fd.), căruia i s-a luat la cerere şi un supliment de declaraţie (f. 73 ds. fd.), partea civilă Z. A. C. (f. 71-72 ds. fd.) şi martorii din lucrări C. F. G. (f. 114 ds. fd.), C.C.(f. 115 ds. fd.), C.P. D. (f. 116 ds. fd.), Z. V. G. (f. 155 ds. fd.), Z. G. (f. 157 ds. fd.), C. M. P.(f. 166 ds. fd.), Z. D. (f. 167 ds. fd.)

Cu respectarea principiului egalităţii armelor şi garantarea deplină a dreptului la apărare, instanţa a încuviinţat pentru inculpatul S. G. şi partea civilă Z. A. proba testimonială şi, administrând-o, i-a audiat în circumstanţierea celui dintâi pe martorii S. C. şi B. C. (f. 156, f. 158 ds. fd.) şi, în dovedirea laturii civile, pe martorii B. V. şi P. C. (f. 117, f. 1568 ds. fd.).

I. Cu referire la situaţia juridică a inculpatului S. V. G.

Analizată fiind cauza din perspectiva incidenţei art. 3201 Cod procedură penală, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor legale ce dau conţinut articolului menţionat: „Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată. La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi. Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat… Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1 - 6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă. Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”

În procesul penal pendinte instanţa regăseşte toate condiţiile de procedibilitate impuse de art. 3201 Cod procedură penală, pentru ca acest articol să-şi producă efectul de drept substanţial referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, pentru infracţiunea pentru care inculpatul S. V. G. a fost deferit justiţiei: Astfel:

- începerea cercetării judecătoreşti nu a avut loc în condiţiile în care, la primul termen de judecată cu procedura completă pe fondul cauzei, fără să fi avut loc citirea actului de sesizare care marchează momentul procesual al debutului cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat expres disponibilitatea de a urma procedura simplificată prev. de art.3201 cod procedură penală; 

- inculpatul a declarat personal, în faţa instanţei de judecată, că recunoaşte săvârşirea faptei reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte;

- infracţiunea pentru care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale urmată de trimiterea în judecată nu este pedepsită de lege cu detenţiunea pe viaţă, pentru a nu deveni astfel incidente dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală;

-  prezenta instanţă de judecată se consideră pe deplin lămurită numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, apreciind că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat;

Astfel fiind, analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, coroborat cu declaraţia de recunoaştere şi regret a faptei din partea inculpatului S. G. V. dată în faţa instanţei de judecată, se reţine ca cert stabilit dincolo de orice îndoială că, în drept: fapta imputată acestuia, constând în aceea că, la data de 18 iulie 2013, într-un loc public situat pe raza localităţii Ciprian Porumbescu, a exercitat asupra victimei Z. A. acte de violenţă, ce i-au produs leziuni vindecabile în 4-6 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „lovire sau alte violenţe”, prev. de 180 alin. 1, 2 Cod penal.

Această situaţie de fapt a fost reţinută de către instanţă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 3201 Cod procedură penală. Relevante în acest sens, sub aspect probator, pe lângă declaraţia de recunoaştere necondiţionată a faptei din partea inculpatului, dată în faţa instanţei de judecată, sunt probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv: procese verbale de consemnare a plângerii (f. 2, 3 ds. u.p.), de cercetare la faţa locului, planşa fotografică aferentă şi schiţa de orientare (f. 4-18 ds. u.p.), de examinare criminalistică (f. 20-25, 27-37, 115, 116 ds. u.p.), de constatare (f. 60 ds. u.p.), de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 183, 184, 187 ds. u.p.),adresa Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava (f. 39-41 ds. u.p.), raport de constatare medico-legală traumatologică nr. 207-SV/A1/2013 (f. 45, 46 ds. u.p.), dovezi predare primire bunuri (f. 19, 26 ds. u.p.), mijloace materiale de probă - coletele nr. 1, 2, 3 şi 4, încheierea nr. 230/2013 a Tribunalului Suceava (f. 127-129 ds. u.p.), autorizaţia nr. 230/2013 a Tribunalului Suceava (f. 130 ds. u.p.), reprezentare grafică a convorbirilor telefonice (f. 133-135 ds. u.p.), CD conţinând listing convorbiri telefonice (f. 136 ds. u.p.), declaraţiile victimei Z. A. (f. 48, 49, 51, 56-59 ds. u.p.), ale martorilor Z. G. (f. 61-63 ds. u.p.), Z. V. G. (f. 64-70 ds. u.p.), Z. D. (f. 71-76 ds. u.p.), C. M. P. (f. 77-80 ds. u.p.), C. F. G. (f. 82-84, 86-90 ds. u.p.), C. C. (f. 92-94, 96-99 ds. u.p.), C. P. D. (f. 101-103, 105-110 ds. u.p.), N. L. C.(f. 111 ds. u.p.), N. V. (f. 112 ds. u.p.), coroborate cu declaraţiile învinuitului S. V. G. (f. 118-123, 176-179 ds. u.p.) şi ale inculpatului S. G. (f. 139, 140, 144-152, 165, 167, 181, 182 ds. u.p.).

Faţă de modalitatea concretă de săvârşire a faptei, circumstanţele în care aceasta a fost comisă, luând în considerare succesiunea faptelor în derularea evenimentului a cărui victimă a căzut Z. A. – respectiv învinuitul S. V. G.a luat de pe drum un hârleţ (unealtă aparţinând fraţilor Z.) şi cu acesta i-a aplicat victimei o lovitură în plan orizontal în umărul stâng; după aplicarea acestei prime lovituri cu hârleţul, învinuitul S. V. G. a intenţionat să mai lovească victima cu acelaşi obiect, însă nu a reuşit, împiedicat fiind de către martora C. M. P.; lovitura din partea învinuitului S. V. G. a fost urmată de lovitura în zona cranio-cerebrală a victimei, cu târnăcopul, de către coinculpatul S. G., după care învinuitul S. V. G. a intervenit din nou asupra victimei, prin aplicarea unei lovituri cu piciorul în zona bărbiei, ceea ce a dus la dezechilibrarea victimei şi căderea acesteia pe acostamentul şoselei, urmare a loviturilor primite din partea acestui învinuit victima suferind: la nivelul umărului, cotului şi antebraţului stâng leziuni produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente, care pot necesita 3-5 zile de îngrijiri medicale iar la nivelul limbii un hematom cu plagă contuză produs prin muşcarea acesteia, posibil după lovire cu corp sau mijloc contondent, această leziune necesitând 4-6 zile de îngrijiri medicale – instanţa se va îndrepta, în procesul de alegere şi individualizare a pedepsei, spre pedeapsa închisorii, prevăzută fiind aceasta alternativ cu amenda, ca modalitate de individualizare apreciind ca oportună suspendarea condiţionată a acesteia, dând credit inculpatului că se va îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere atitudinea sa de recunoaştere şi regret a faptei atât în faţa organelor de anchetă penală cât şi în faţa instanţei de judecată.

Astfel fiind, se va dispune condamnarea inculpatului S. V. G. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de “lovire sau alte violenţe”, prev. de art. 180 alin. 1, 2 C.pen., cu aplicarea art.3201 cod procedură penală. În temeiul art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie. Potrivit art. 81 alin.1 Cod penal, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, ce va constitui termen de încercare pentru inculpat, calculat în conformitate cu prevederile art. 82 Cod penal. În baza art. 71 al. 1 şi 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale, se va dispune suspendarea şi a executării pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal. În temeiul art. 359 Cod procedură penală, se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 cod penal (revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii aplicate în caz de săvârşire din nou a unei infracţiuni).

În temeiul art.357 alin. 2 lit. e cod procedură penală, se va dispune restituirea către inculpatul S. V. G. a obiectului vestimentar constând în şapcă (ambalat în colet nr. 2), aparţinând acestuia şi aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava iar, în temeiul art.357 alin. 2 lit. e raportat la art.169 cod procedură penală, se va dispune restituirea, către partea vătămată Z. A., a obiectului ce constă în hârleţ (ambalat în colet nr. 4), folosit la săvârşirea infracţiunii şi aparţinând părţii vătămate, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava.

Faţă de soluţia de condamnare pronunţată în cauză, în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul S. V. G. va fi obligat şi la plata către stat a sumei de 378 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care: suma de 328 lei – cheltuieli din faza de urmărire penală, va fi avansată în fondul Ministerului Public şi suma de 50 lei – cheltuieli din faza de judecată, va fi avansată în fondul Ministerului Justiţiei.

II. Cu referire la situaţia juridică a inculpatului S. G. pentru început instanţa va face trimitere la dispoziţiile legale pertinente în speţa de faţă, cu expunere de consideraţii juridice şi în raport de care va proceda la analiza situaţiei de fapt imputate inculpatului, care a stat la baza acuzelor aduse.

Se notează că, prevăzând şi sancţionând cu severitate faptele îndreptate împotriva persoanei, împotriva atributelor esenţiale ale fiinţei şi personalităţii umane, ca şi pe cele îndreptate împotriva celorlalte drepturi şi libertăţi ale omului, normele penale speciale apără interesele care îi sunt recunoscute şi prin a căror atingere s-ar afecta grav un interes social general. Societatea nu poate fi concepută decât prin existenţa unor oameni, ceea ce înseamnă că viaţa indivizilor devine o condiţie supremă a existenţei societăţii însăşi. Fără respectarea vieţii nu este posibilă nici colectivitatea, nici convieţuirea socială.

Potrivit art.174 Cod penal, „constituie infracţiunea de omor şi se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, fapta de ucidere a unei persoane”. Conform art.175 cod penal - omorul săvârşit în următoarea împrejurare: lit. lit. i) în public, constituie infracţiunea de omor calificat şi se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.

Prezintă relevanţă în cauză şi următorul text de lege : art.152 cod penal potrivit căruia „Fapta se consideră săvârşită "în public" atunci când a fost comisă: a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană; b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane; c) în loc neaccesibil publicului, cu intenţia însă ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane; d)într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante; e)prin orice mijloace cu privire la care făptuitorul şi-a dat seama că fapta ar putea ajunge la cunoştinţa publicului.

Suprimarea vieţii poate avea loc printr-o acţiune sau printr-o inacţiune, prin mijloace directe sau indirecte (de exemplu, expunerea victimei la frig, condiţii neprielnice etc.), prin mijloace fizice ori psihice, periculoase prin ele însele sau mijloace nepericuloase prin ele însele, ci numai asociate cu alţi factori preexistenţi, concomitenţi sau surveniţi.

 Este unanim acceptat faptul că între activitatea desfăşurata de făptuitor şi moartea victimei/posibilitatea morţii victimei, trebuie sa existe un raport de cauzalitate. În descrierea faptei de omor, şi cu atât mai mult, în descrierea celei de omor calificat, nu apare o expresie anume care să sugereze legătura cauzală, însa aceasta rezultă implicit din descrierea acţiunii (fiind o acţiune cu rezultat comprimat). Astfel, substantivul derivat dintr-un verb-uciderea, folosit în descrierea faptei de omor, arată nu numai în ce constă acţiunea incriminată, dar şi rezultatul, deci, potenţele cauzale ale acţiunii. În ipoteza omorului calificat este avută în vedere noţiunea de rezultat în sens larg şi anume rezultatul ca finalitate a acţiunii şi care cuprinde atât ipoteza în care rezultatul este urmarea acţiunii, cât şi ipoteza în care acesta coincide cu acţiunea. Actul de violenţă devine relevant, sub aspectul infracţiunii de omor în general şi, în special, al celei de omor calificat, în momentul în care se produce rezultatul, constând în moartea victimei în împrejurările speciale prevăzute de art.175 alin.1 din Codul penal. În lipsa acestui rezultat, actul de violenţă poate fi luat în considerare ca element al tentativei la infracţiunea de omor calificat (art.175 alin.2). Aceasta, fiind o infracţiune de rezultat, se cere producerea unui rezultat determinat, indiferent daca moartea s-a produs chiar în timpul efectuării activităţii de ucidere, imediat după aceasta sau mai târziu.

Conform art. 20 alin. 1 cod penal, „Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.” Iar, conform art.21 alin. 1 şi 2 cod penal, „Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei.”

Gradul de pericol social pe care-l prezintă infracţiunea de omor este deosebit de ridicat, reflectat fiind şi în limitele mari de pedeapsă instituite de legiuitor, o astfel de faptă aducând atingere celui mai important atribut al persoanei – viaţa – suprimarea vieţii persoanei/încercarea nereuşită de suprimare a vieţii persoanei interesând nu numai victima ci persoana în general şi aceasta deoarece, fără respectarea vieţii persoanei nu poate fi concepută existenţa în condiţii paşnice, de normalitate, a colectivităţii în general, respectiv convieţuirea membrilor acesteia în condiţii de siguranţă.

Elementul material al infracţiunii de omor implică activitatea de ucidere, de suprimare a vieţii unei persoane fizice, în formă consumată sau în formă tentată, activitate care, prin modalitatea în care a fost săvârşită, este aptă de a provoca moartea. Din punct de vedere al laturii subiective, omorul se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau deşi nu a urmărit, a acceptat producerea acestui rezultat, fiind indiferent de consecinţele actului său.

Raportând dispoziţiile legale mai sus amintite, care dau conţinut infracţiunii de omor calificat, rămasă formă tentată, la întregul ansamblu probator administrat în cauză din faza de urmărire penală (respectiv: procese verbale de consemnare a plângerii (f. 2, 3 ds. u.p.), de cercetare la faţa locului, planşa fotografică aferentă şi schiţa de orientare (f. 4-18 ds. u.p.), de examinare criminalistică (f. 20-25, 27-37, 115, 116 ds. u.p.), de constatare (f. 60 ds. u.p.), de prezentare a materialului de urmărire penală (f. 183, 184, 187 ds. u.p.),adresa Spitalului Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava (f. 39-41 ds. u.p.), raport de constatare medico-legală traumatologică nr. 207-SV/A1/2013 (f. 45, 46 ds. u.p.), dovezi predare primire bunuri (f. 19, 26 ds. u.p.), mijloace materiale de probă - coletele nr. 1, 2, 3 şi 4, încheierea nr. 230/2013 a Tribunalului Suceava (f. 127-129 ds. u.p.), autorizaţia nr. 230/2013 a Tribunalului Suceava (f. 130 ds. u.p.), reprezentare grafică a convorbirilor telefonice (f. 133-135 ds. u.p.), CD conţinând listing convorbiri telefonice (f. 136 ds. u.p.), declaraţiile victimei Z. A. (f. 48, 49, 51, 56-59 ds. u.p.), ale martorilor Z. G. (f. 61-63 ds. u.p.), Z. V. G.(f. 64-70 ds. u.p.), Z. D. (f. 71-76 ds. u.p.), C. M. P. (f. 77-80 ds. u.p.), C. F. G. (f. 82-84, 86-90 ds. u.p.), C. C. (f. 92-94, 96-99 ds. u.p.), C. P. D. (f. 101-103, 105-110 ds. u.p.), N. L. C. (f. 111 ds. u.p.), N. V. (f. 112 ds. u.p.), coroborate cu declaraţiile învinuitului S. V. G.(f. 118-123, 176-179 ds. u.p.) şi ale inculpatului S. G. (f. 139, 140, 144-152, 165, 167, 181, 182 ds. u.p.), coroborat fiind acesta cu probele administrate în faza de judecată, în mod nemijlocit de către instanţa de judecată, în urmarea procedurii cercetării judecătoreşti de drept comun (respectiv declaraţie inculpat S. G. (f. 70 ds. fd.), căruia i s-a luat la cerere şi un supliment de declaraţie (f. 73 ds. fd.), declaraţie parte civilă Z. A. C. (f. 71-72 ds. fd.) şi declaraţii martori din lucrări C. F. G. (f. 114 ds. fd.), C. C. (f. 115 ds. fd.), C. P. D. (f. 116 ds. fd.), Z. V. G. (f. 155 ds. fd.), Z. G. (f. 157 ds. fd.), C. M. P. (f. 166 ds. fd.), Z. D. (f. 167 ds. fd.), se reţine ca dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, săvârşirea de către inculpatul S. G. a infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.pen., constând în aceea că, la data de 18 iulie 2013, într-un loc public situat pe raza localităţii Ciprian Porumbescu, a exercitat cu un corp contondent dur – târnăcop – acte de violenţă de intensitate ridicată, în zone vitale – zona cranio cerebrală – asupra victimei Z. A., producându-i astfel leziuni grave care i-au pus viaţa în primejdie.

Efectuând astfel propriului examen de evaluare a probelor administrate, prezenta instanţă constată că elementele de fapt extrase din mijloacele de probă ce stau la baza acuzaţiei penale aduse inculpatului sunt apte de a contura certitudinea că, la data critică, în timp ce se afla într-un loc public, acesta şi-a îndreptat acţiunea intenţional-agresivă asupra victimei Z. A., în împrejurările şi modalitatea descrise în rechizitoriu, respectiv prin exercitarea de acte de violenţă asupra acesteia, aplicându-i în concret o lovitură cu un obiect contondent (târnăcop) într-o zonă vitală (cranio-cerebrală), cu consecinţa cauzării unor leziuni grave ce i-au pus viaţa în primejdie. Cu relevanţă în fundamentarea acestei convingeri sunt printre altele: procesele verbale de cercetare la faţa locului (f. 4-18 ds. u.p.), respectiv de examinare criminalistică (f. 20-25, 27-37 ds. u.p.) - din care rezultă că în perimetrul infracţional, pe obiectul contondent presupus folosit de inculpat şi pe obiectele vestimentare purtate de victimă s-au identificat pete de culoare brun roşcată cu aspect de sânge, concluziile complete şi finale ale medicului legist obiectivate în raportul de constatare medico-legală traumatologică nr. 207-SV/A1/2013 (f. 45, 46  ds. u.p.), conform cărora victima examinată prezenta: fractură craniană cominutivă cu înfundare şi plagă durală produsă prin lovire cu corp dur, care poate necesita în vederea vindecării un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale, opinia de specialitate fiind că leziunea cranio-cerebrală a fost de natură a pune viaţa victimei în primejdie, lipsa de substanţă osoasă constituind infirmitate fizică permanentă, coroborate cu declaraţiile victimei Z. A. (f. 48, 49, 51, 56-59 ds. u.p.), ale inculpatului S. G. V. (tras la răspundere penală prin acelaşi act de sesizare a instanţei - f. 118-123, 176-179 ds. u.p.) şi celelalte înscrisuri existente la dosar. Vin în completare declaraţiile martorilor  Z. G. (f. 61-63 ds. u.p.), Z.V. G. (f. 64-70 ds. u.p.), Z. D. (f. 71-76 ds. u.p.), C. M. P. (f. 77-80 ds. u.p.), C. F. G. (f. 82-84, 86-90 ds. u.p.), C. C. (f. 92-94, 96-99  ds. u.p.), C. P. D. (f. 101-103, 105-110 ds. u.p.), acestea fiind concordante în punctele esenţiale, fiecare dintre ei au perceput în mod direct şi secvenţial, pe diverse momente temporale şi spaţiale, succesiunea evenimentului. În raport de aspectele captate fie vizual, fie auditiv, au redat cronologic incidentul, începând de la topografia locului, poziţionarea părţilor implicate şi a celorlalte persoane aflate în preajmă, punctându-se asupra modului în care s-a manifestat fiecare dintre ei, relatările acestora portretizând atât situaţia premisă săvârşirii infracţiunii cât şi împrejurările în care s-a declanşat actul agresiv îndreptat de inculpat asupra victimei, cu trimitere la modalitatea în care a acţionat, zona corpului vizată, obiectul vulnerant folosit, la starea acesteia din urmă, probatoriul testimonial oferind astfel o situaţie de ansamblu asupra celor petrecute la data critică. Se adaugă şi declaraţiile de recunoaştere parţială ale inculpatului S. G. (f. 139, 140, 144-152, 165, 167, 181, 182 ds. u.p.) care,  prin afirmaţiile sale s-a situat el însuşi ca suspect în câmpul infracţional, într-o postură neconformă cu legea, oferind lămuriri de la încadrarea incidentului în timp şi spaţiu, însă cu expunerea unei variante proprii de derulare a evenimentului, nuanţând asupra laturii subiective şi acreditând, totodată, ideea că cea care a generat conflictul a fost partea vătămată, iar leziunea s-a produs întâmplător, în încăierarea iscată. Varianta emisă de inculpat nu are însă nici o susţinere în plan probator ci din contră, este infirmată pe deplin de toate celelalte probe administrate în cauză.

Astfel, se confirmă atât cauza – aparent hilară – ce a determinat provocarea incidentului regretabil şi cu consecinţe nefaste asupra victimei Z. A. – în sensul că: în jurul datei de 11-13 iulie 2013, numitul Z. C., în vârstă de 13 ani, fiul martorului Z. D., a călcat din greşeală cu bicicleta o găină aparţinând inculpatului S. G.; ulterior acestui moment inculpatul i-a solicitat martorului Z. D. să-i plătească respectiva găină, însă acesta din urmă a refuzat să facă acest lucru, sugerându-i să facă o reclamaţie împotriva sa la Postul de poliţie al comunei Ciprian Porumbescu, astfel că, la data de 18 iulie 2013, în jurul orelor 16:00, inculpatul aflându-se la un local public din comuna Ciprian Porumbescu şi observându-l pe martorul Z. D., amintindu-şi totodată şi de „paguba” produsă de fiul acestuia, i-a solicitat din nou martorului să-i plătească găina; deranjat fiind de noua solicitare din partea inculpatului pentru o problemă lipsită de relevanţă, martorul Z. D. i-a adresat inculpatului expresii neprincipiale astfel că, după această discuţie cu martorul, inculpatul S. G. l-a sunat pe fiul său, învinuitul S. V. G., informându-l despre modul în care martorul şi-a permis să-i vorbească, învinuitul S. V. G. l-a apelat telefonic pe martorul Z. D. solicitându-i să vorbească civilizat cu tatăl său, martorul Z. D. răspunzându-i şi învinuitului în acelaşi mod ca şi tatălui său, considerând că aceste discuţii legate de uciderea unui găini sau de cererile de compensare nu îşi au rostul, cât şi modalitatea de succedare a evenimentelor ulterior acestor discuţii între cei implicaţi în incident, precum şi suferinţele produse victimei, respectiv: după această convorbire telefonică martorul Z. D., împreună cu fraţii săi, martorul Z. V. G. şi victima Z. A., s-au deplasat la locuinţa martorei C. M. P., pentru a efectua o lucrare (respectiv realizarea unor şanţuri pentru canalizare), cei trei fraţi având asupra lor uneltele specifice pentru astfel de activităţi - târnăcop, hârleţ, lopată etc.; în jurul orelor 17:00, inculpatul s-a deplasat cu autoturismul său marca Dacia pe raza localităţii Păltinoasa, pentru a aduce de la locul lor de muncă la domiciliu pe învinuitul S. V. G., precum şi pe martorii C.F. G., C. C., C. P. D.. Tot din localitatea Păltinoasa a fost adus spre localitatea Ciprian Porumbescu şi minorul N. L. C.; în jurul orelor 17:50, cu aproximaţie, autoturismul condus de inculpat a ajuns în dreptul zonei unde lucrau fraţii Z. astfel că inculpatul S. G. a oprit maşina chiar în dreptul acestuia, a coborât, după care l-a lovit pe Z. D. cu pumnul în piept. Şi învinuitul S. V. a coborât din maşină şi, la rândul său, l-a bruscat pe martorul Z. D.; martorul Z. D. nu a ripostat în nici un mod la aceste acte de violenţă ale inculpatului şi învinuitului, ci l-a sunat de pe telefonul său mobil pe numitul N. V. (lucrător în cadrul Postului de poliţie Ciprian Porumbescu, aflat în perioada respectivă în concediu de odihnă) solicitându-i să vină la faţa locului şi să ia măsuri; sesizând disputa care are loc pe partea opusă a şoselei, victima Z. A. s-a deplasat spre locul respectiv, a solicitat atât inculpatului, cât şi învinuitului, să înceteze violenţele exercitate asupra fratelui său şi, totodată, s-a arătat dispus să le ofere acestora o găină în locul celei omorâte de nepotul său; deşi victima nu a exercitat nici un act de violenţă fizică sau verbală asupra acestora, învinuitul S. V. G. a luat de pe drum un hârleţ (unealtă aparţinând fraţilor Z.) şi cu acesta i-a aplicat victimei o lovitură în plan orizontal în umărul stâng; în continuare, fără ca între el şi fiul său să fi existat o înţelegere anterioară, după ce S. V. G. a lovit victima, inculpatul a luat tot de pe marginea şanţului un târnăcop şi cu acest obiect i-a aplicat victimei o lovitură în zona cranio-cerebrală. Potrivit relatărilor martorilor oculari, lovitura a fost aplicată în plan vertical, de sus în jos, cu putere. Această lovitură aplicată de inculpat nu a condus la dezechilibrarea victimei, ci doar la anihilarea oricărei posibilităţi de reacţie din partea acesteia; imediat învinuitul S. V. G. i-a aplicat victimei o lovitură cu piciorul în zona bărbiei, în urma căreia victima a căzut pe acostamentul şoselei; imediat după aplicarea primei lovituri cu hârleţul, învinuitul a intenţionat să mai lovească victima cu acelaşi obiect, însă nu a reuşit deoarece a fost împiedicat de martora C. M. P.. În jurul orelor 20:00 victima a fost transportată cu un echipaj medical la Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava unde a fost supusă unor intervenţii neurochirurgicale, în vederea salvării vieţii. Conform concluziilor cuprinse în raportul nr. 207-SV/A1/2013, întocmit de medicul legist din cadrul S.M.L. Suceava, victima a prezentat fractură craniană cominutivă, cu înfundare şi plagă durală produsă prin lovire cu corp dur, care poate necesita în vederea vindecării un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale. În opinia medicului legist, leziunea cranio-cerebrală a fost de natură a pune viaţa victimei în primejdie iar lipsa de substanţă osoasă constituie infirmitate fizică permanentă.

Se impune a se menţiona şi analiza şi solicitarea de schimbare de încadrare juridică formulată de către apărătorul inculpatului în interesul acestuia, bazată doar pe o interpretare diferită a elementului subiectiv – dedus şi dintr-o prezentare diferită a elementului obiectiv al infracţiunii, prezentarea apărării nefiind însă susţinută sub aspect probator astfel cum instanţa a reţinut în cele ce preced, în temeiul ansamblului probator din faza de urmărire penală şi faza de judecată.

Esenţial pentru încadrarea juridică a faptei, după caz, în tentativă la omor calificat (art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal) ori în vătămare corporală gravă (art. 182 alin. 2 Cod penal – cu punerea în primejdie a vieţii victimei), este stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei cu care a fost săvârşit fapta. Dacă în cazul infracţiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acţionează cu intenţia generală de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acţionează cu intenţia de ucidere. În cazul infracţiunii de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului, săvârşite până în momentul intervenţiei evenimentului întrerupător, trebuie să releve - prin natura lor şi împrejurările în care au fost săvârşite - că infractorul a avut intenţia specifică de omor, iar nu intenţia generală de a vătăma. Astfel, există tentativă de omor, şi nu de vătămare corporală gravă, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă dinamismul interior al actului infracţional. Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elemente exterioare.

Atât în literatura de specialitate, cât şi în practica judiciară, s-a arătat că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete şi îndeosebi, instrumentul folosit de făptuitor (instrument apt sau nu de a produce moartea), cu regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), cu numărul şi intensitatea loviturilor (o singura lovitură sau mai multe, aplicate cu mare intensitate), cu raporturile dintre infractor şi victimă anterioare săvârşirii faptei (de duşmănie sau de prietenie etc.), atitudinea infractorului după săvârşirea faptei (a încercat să dea un prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o).

Prin raportare la probele mai sus analizate s-a confirmat fără putinţă de tăgadă modalitatea de desfăşurare a agresiunii constând în aceea că: la data de 18 iulie 2013, într-un loc public situat pe raza localităţii Ciprian Porumbescu, inculpatul a exercitat cu un corp contondent dur – târnăcop – acte de violenţă de intensitate ridicată, în zone vitale – zona cranio cerebrală – asupra victimei Z. A., producându-i astfel leziuni grave care au necesitat în vederea vindecării un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus viaţa în primejdie, lovitura cu târnăcopul fiind aplicată în zona capului în plan vertical, de sus în jos, cu putere.

Evidenţiate fiind cele două elemente ale faptei reţinută în sarcina inculpatului, de ordin exclusiv material obiectiv şi anume: o activitate fizică, ce se înfăţişează sub forma unei acţiuni (formă de manifestare concretizată în acte, gesturi violente, respectiv în cazul de faţă o faptă de lovire ce a condus  la producerea unei schimbări în lumea exterioară), precum şi un rezultat socialmente periculos (constând cauzarea prin acţiunea inculpatului a unor leziuni de natura celor descrise în actul medico-legal anterior amintit), instanţa are a analiza în continuare elementul intenţional, pentru o justă încadrare juridică a acesteia.

Aşadar examenul instanţei urmează a fi canalizat asupra infracţiunii, ca act de conduită umană, ce comportă nu numai o latură exterioară, obiectivă, cu exprimare perceptibilă sub aspect material-fizic, dar şi o latură interioară, subiectivă, alcătuită din fenomenele şi procesele psihice care preced, pun în mişcare şi însoţesc actul de conduita delicvent, imprimându-i orientarea antisocială.

Ori, reţine instanţa că, în ciuda lipsei intenţiei directe de a omorî victima, a fost prezentă în mintea şi voinţa inculpatului S. G. intenţia indirectă de a ucide, astfel cum aceasta este definită de art.19 alin. 1 lit. b Cod penal – „Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui”, el adoptând în mod vădit o atitudine de indiferenţă faţă de acest rezultat. Ceea ce deosebeşte intenţia directă de intenţia indirectă este elementul volitiv. În timp ce la intenţia directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând  în moartea victimei, voind să producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre acest rezultat se va produce.

În concret demonstrează, prin urmare, intenţia indirectă de ucidere: zona corpului înspre care lovitura a fost îndreptată (zona cranio-cerebrală), modalitatea de lovire, lovitura fiind dată de sus în jos, coroborat cu leziunile suferite în această zonă (conform concluziilor cuprinse în raportul nr. 207-SV/A1/2013, întocmit de medicul legist din cadrul S.M.L. Suceava, victima a prezentat fractură craniană cominutivă, cu înfundare şi plagă durală produsă prin lovire cu corp dur, care poate necesita în vederea vindecării un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale; în opinia medicului legist, leziunea cranio-cerebrală a fost de natură a pune viaţa victimei în primejdie iar lipsa de substanţă osoasă constituie infirmitate fizică permanentă) şi obiectul vulnerant folosit (un târnăcop). Că lovitura a fost dată de sus în jos este confirmat şi de cele reţinute în raportul de constatare medico legală - în care se arată că s-a intervenit neurochirurgical, practicându-se prelungirea plăgii contuze parietale stângi cu 2 cm anterior şi 2 cm posterior, decolarea părţilor moi tumefiate; se evidenţiază focarul fracturii cominutive cu înfundare; gaură de trepan situată postero-inferior focarului de fractură; se practică eschilectomie a numeroase fragmente osoase, rămânând o lipsă de substanţă osoasă.

Cu argumentaţia faptică şi juridică transpusă în cele ce preced, în temeiul art.334 cod procedură penală, instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de către apărătorul inculpatului, din infracţiunea prev. de art. 20 raportat la art.174 şi art.175 alin.1 lit. i cod penal, de „tentativă la omor calificat”, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava nr.392/P/2013, în infracţiunea de „vătămare corporală gravă” prev. de art.182 alin.2 cod penal.

În consecinţă, analizând probele legal administrate în cauză, care au răsturnat în mod neîndoielnic prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea inculpatului S. G. prin dispoziţiile art. 51 şi 66 Cod penal, făcându-se dovada certă şi indubitabilă a săvârşirii infracţiunii pentru care a fost deferit justiţiei, acesta acţionând cu vinovăţia în forma cerută de lege, se impune ca acesta să răspundă penal. Soluţia de condamnare impunându-se în cauză faţă de realităţile sus stabilite, instanţa de judecată va lua în considerare, la individualizarea judiciară a pedepsei în limitele legale – reduse la jumătate ca urmare a reţinerii stării de tentativă, în special circumstanţele reale ale cauzei, în speţă configurându-se săvârşirea unei fapte de o gravitate extremă, primind relevanţă natura şi gravitatea infracţiunii imputate (ce se reflectă chiar şi în limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor), modalitatea în care inculpatul a acţionat (agresând victima cu un corp contondent dur - târnăcop, apt de a produce moartea, ceea ce denotă un potenţial de agresivitate deosebit de ridicat), împrejurările în care a intersectat sfera infracţionalităţii (în public, chiar în prezenţa fiului său - care este astfel pe cale de a-şi însuşi un model comportamental greşit, prin raportare la altă scară de valori şi reguli de convieţuire socială, contrare celor edictate de stat ca entitate individuală şi garant al valorilor sociale protejate de lege, încurajându-l aşadar să săvârşească pe viitor fapte asemănătoare, nefiind de neglijat  ascendentul moral ce-l are asupra lui, atitudinea sa reprobabilă de la data de referinţă, fiind desigur de natură să afecteze sentimentul de siguranţă şi celor care au asistat la incident, prin gesturile sale agresive le-a inspirat teamă şi nelinişte, întrucât prin modul de manifestare ce nu putea fi controlat, prezenta un real pericol atât pentru partea vătămată, cât şi pentru cei aflaţi în preajmă), precum şi urmarea produsă (punerea în primejdie a vieţii unui seamăn, victima suferind leziunile descrise în concluziile actului medico-legal la care s-a făcut trimitere în cele ce preced).

Examenul de individualizare a pedepsei implică cercetarea şi evaluarea unui complex de date care privesc şi persoana infractorului, cu luarea în considerare a stării psihofizice şi structurii biologice, particularităţilor psihice ale persoanei acestuia, ambianţa socială, precum şi comportarea avută înaintea şi după săvârşirea infracţiunii. În acest registru, nu este de neglijat că, deşi inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale - de altfel lipsa acestora nu se constituie într-un titlu de glorie, nu pune în evidenţă decât o stare de normalitate, conform căreia fiecare persoană este datoare să respecte ordinea de drept şi să se abţină de la comiterea de fapte antisociale - aşa cum se conturează din actele şi lucrările dosarului, el nu are capacitatea de identificare a modalităţilor alternative de gestionare a unor posibile situaţii conflictuale care, desigur, pot interveni la un moment dat în viaţa cotidiană din diverse motive, cu consecinţa adoptării unei atitudini responsabile şi acceptată social şi nu ezită să recurgă la soluţii extreme. Aşadar, îşi arogă dreptul de a corija, printr-o modalitate trecută prin filtrul propriei gândiri, comportamentul semenilor considerat ca necorespunzător exigenţelor de el pretinse, prin acte de violenţă.

Gravitatea faptei trebuie evaluată şi din perspectiva acelor elemente care se regăsesc situate în afara conţinutului esenţial constitutiv al infracţiunii imputate, cu înrâurire asupra gradului ridicat de periculozitate a inculpatului. În acest context se acordă însemnătatea cuvenită împrejurării că inculpatul a agresat o persoană – victima Z. A. - ce a încercat să aplaneze practic un conflict care degenerase în violenţă ce se consuma între el, inculpatul S. V. G., pe de o parte şi martorul Z. D. (fratele părţii vătămate) pe de altă parte. Astfel, în momentul intervenţiei părţii vătămate, de altfel cu intenţii declarate bune, în sensul că Z. A. s-a arătat dispus să ofere inculpatului o găină în locul celei omorâte de nepotul său, numai să pună capăt diferendului, cel în cauză şi-a îndreptat actele de violenţă asupra acesteia, chiar în prezenţa fiului său (inculpatul S. V. G.). Este de remarcat din materialitatea faptei că inculpatul este stăpânit de o violenţă latentă, care în ziua critică s-a manifestat gradual, iniţial implicându-se într-un diferend verbal cu acelaşi martor Z. D., aşa cum s-a arătat, pentru un motiv banal, ca ulterior acesta să escaladeze, ajungându-se la situaţia faptică descrisă anterior, ce a stat la baza învinuirii. Astfel inculpatul este portretizat într-o imagine total diferită de cea pe care apărătorul său a încercat să o contureze, în ideea reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, faţă de atitudinea socială corectă avută anterior în societate, cu luarea în considerare şi a stării de boală – adevărat gravă – în care se află inculpatul S. G.. Cu toate acestea, faţă de gravitatea deosebită a faptei, instanţa nu va da prevalenţă acestora din urmă.

Se are în vedere şi atitudinea procesuală incorectă pe care acesta a adoptat-o pe tot parcursul procesului penal: în faza de urmărire penală - în primele declaraţii date în faţa lucrătorilor de poliţie, precum şi a organelor de urmărire penală, a negat orice act de violenţă asupra victimei Z. A.; cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpatul a revenit parţial asupra poziţiei anterioare susţinând însă că nu ar fi exercitat vreo lovitură cu târnăcopul asupra victimei, ci leziunea s-ar datora faptului că în timp ce el ţinea târnăcopul, aceasta victima ar fi tras la rândul său de el şi în acele împrejurări s-ar fi produs leziunea identificată de medicul legist, susţinere infirmată atât de constatările obiective ale medicului legist, cât şi de depoziţiile martorilor oculari ai incidentului (aceste mijloace de probă susţinând fără echivoc că inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu târnăcopul în plan vertical, de sus în jos); de asemenea, acesta a încercat să obstrucţioneze actulu de justiţie prin influenţarea unor martori – C. F. G., C. C. şi C. P. D. - astfel, nu se poate trece cu uşurinţă peste afirmaţiile martorului C. C., consemnate în suplimentul de declaraţie luat la data de 22.07.2013 (f. 98 ds. u.p.) din care instanţa redă rezumativ: „După ceva vreme, C. P. D. a primit un telefon de la S. G. - l-a rugat atât pe el, cât şi pe mine şi pe C. să spunem, în cazul în care vom fi şi noi chemaţi la audieri, că el l-ar fi lovit pe Z. A. doar cu palma, nu că ar fi dat şi cu târnăcopul în victimă. Toţi trei am convenit împreună ulterior acestui telefon că nu vom spune adevărul, ne-am înţeles la rugămintea lui S. G. să spunem că acesta a dat cu palma în victimă.  Spre seară a venit S. G. să ne ia cu maşina din Păltinoasa şi pe drum ne-a cerut încă o dată să declarăm că l-am văzut pe el lovind cu palma pe victima Z. A., iar S. G. V. l-ar fi lovit tot cu palma pe Z. D.; ne-a cerut să nu pomenim de hârleţ sau de târnăcop. De asemenea ne-a spus că el a declarat poliţiştilor această variantă în scris.” – cu notarea de final că iniţial cei trei martori au şi declarat în acest sens, ulterior reconsiderându-şi poziţia.; în faza de judecată: pe lângă susţinerea în continuare a poziţiei din faza de urmărire penală, prezentată într-o altă manieră, că el ar fi dorit doar să ridice târnăcopul de jos, să-l înlăture de acolo,  moment în care din greşeală s-a produs lovirea victimei, acesta a încercat să acrediteze ideea că leziunile suferite de victimă la nivelul capului nu ar avea legătură cu incidentul din data de 18 iulie 2013, ci s-ar datora unui alt eveniment petrecut anterior – căderea victimei dintr-un copac, căzătură în urma căreia acesta ar fi suferit leziuni grave la cap, finalizate cu intervenţie chirurgicală la Iaşi, aspecte pe care inculpatul le-ar fi cunoscut de la fratele victimei – Z. V., fără însă ca această versiune să fie confirmată de victimă, fratele acesteia – indicat de inculpat ca sursă a celor relatate, sau alţi martori audiaţi în cauză. Cu luarea în considerare a tuturor acestor încercări nereuşite de sustragere de la răspundere penală a inculpatului, instanţa reţine că nu este dată în cauză nici starea de provocare a inculpatului – invocată în mod implicit de către apărătorul său în concluziile finale, datorată unei jigniri anterioare din partea martorului Z. D., la adresa fiului inculpatului, de mamă (în condiţiile în care inculpatul şi-a crescut singur copii, cu greutăţi, soţia sa fiind decedată, conform susţinerilor apărătorului), o astfel de variantă nefiind invocată în apărare decât în final, astfel că nu este credibilă, reprezentând încă o încercare de atenuare, cel puţin, a răspunderii penale.

Cu motivaţia expusă, instanţa conchide astfel: chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului stabilirii acesteia, aşa încât respectarea lui este obligatorie pentru instanţă. Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Pentru a acţiona ca un factor educativ, constrângerea penală trebuie să fie în măsură să forţeze procesele psihice mai profunde ale inculpatului, să influenţeze raţiunea, sentimentul, voinţa acestuia, spre a-l determina să-şi modifice statornic comportamentul. Constrângerea nu poate să nu provoace anumite frământări în conştiinţa individului pedepsit, care să-l determine să-şi modifice conduita ilicită (prevenţiune specială), ca şi în conştiinţa publicului larg care află despre fapta ilicită şi despre pedeapsa aplicată, determinând-l să adopte o conduită conformă cu modelul legal (prevenţiunea generală).

Cuantumul pedepsei trebuie să aibă drept consecinţă recuperarea inculpatului, întrucât ceea ce contează, în esenţă, este ca aceasta să aibă acea forţă care să-i arate că a greşit, să-l determine la reflecţie şi să stimuleze în el dorinţa ca pe viitor să aibă o conduită corectă. Pedeapsa nu trebuie percepută de către inculpat ca o răzbunare din partea comunităţii pentru că s-a abătut de la normele legale şi de convieţuire socială, ci ea trebuie să conducă în final la redarea sa societăţii, pedeapsa putând fi coercitivă numai dacă ţine seama de natura morală a omului, de capacitatea sa de a-şi analiza faptele şi de a se hotărî pentru o conduită compatibilă cu interesele societăţii.

Pentru aceste motive, instanţa de fond va dispune condamnarea inculpatului S. G. la pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de 20 C.pen. rap. la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i C.pen. În temeiul art. 65 alin. 2, 3 Cod penal raportat la art. 53 alin. 1 pct.2 lit. a Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de  5 (cinci)  ani. Pe cale de consecinţă, în baza art. 71 Cod penal, se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b cod penal (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În conformitate cu art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 20 iulie 2013 până în prezent.

Pentru toate motivele ce au stat la baza condamnării inculpatului, care stau şi la baza evaluării pericolului concret pe care acesta îl prezintă în continuare pentru ordinea publică, în baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa va menţine măsura arestării preventive a inculpatului S. G..

În temeiul art.357 alin. 2 lit. e raportat la art.169 cod procedură penală, se va dispune restituirea, către partea vătămată Z. A. a obiectului ce constă în târnăcop (ambalat în colet nr. 1), folosit la săvârşirea infracţiunii şi aparţinând părţii vătămate, aflat la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Suceava iar, în temeiul art.357 alin. 2 lit. e cod procedură penală, se va dispune restituirea către partea vătămată Z. A. a obiectelor vestimentare (ambalate în colet nr. 3) ce-i aparţin acesteia, constând în: bluză, tricou, salopetă, şapcă şi prosop.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa reţine următoarele:

Acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege. Acţiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularităţi ce derivă din săvârşirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu faţă de acţiunea penală.

Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) infracţiunea să producă un prejudiciu material sau moral; b) între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu există o legătură de cauzalitate; c) prejudiciul trebuie să fie cert; d) prejudiciul să nu fi fost reparat; e) să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

Se constată că atât partea vătămată Z. A. cât şi  furnizorul de servicii medicale Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava şi-au valorificat dreptul de a alătura acţiunea civilă celei penale, cu respectarea condiţiilor prevăzute de legiuitor, încadrându-se în termenul limită la care se face trimitere în art. 15 alin. 2 Cod procedură penală.

Cel dintâi, ca subiect activ al acesteia, fiind persoana în dauna căreia s-a produs prejudiciul material şi moral, şi-a exprimat manifestarea de voinţă de a se constitui parte civilă împotriva inculpatului S. G., încă din faza de urmărire penală, cu precizările făcute pe parcursul judecăţii: 50.000 lei daune materiale şi 100.000 lei daune morale, renunţând la prestaţia lunară periodică de 800 lei, înţelegând să solicite aceasta din urmă pe calea unei acţiuni civile separate, cu administrarea corespunzătoare a probatoriului adecvat unei asemenea solicitări – în legătură cu stabilirea capacităţii sale de muncă, respectiv diminuarea acesteia ca urmare a leziunilor suferite în zona cranio cerebrală. Prin adresa nr. 25185/16.09.2013, unitatea spitalicească sus-menţionată a emis pretenţii băneşti în cuantum de 2199,46 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare şi asistenţă medicală a victimei Z. A. – la Secţia Neurochirurgie)

În speţă sunt aplicabile dispoziţiile Noului Cod Civil, respectiv art.1349 alin. 1 şi 2 şi art.1357 conform cărora – „orice persoană are îndatorirea de a respecta regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral”. „Acela care cauzează altuia un prejudiciu, printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat a-l repara. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”. Potrivit art. 1381 Noul Cod Civil „Orice prejudiciu dă dreptul la reparaţie. Dreptul la reparaţie se naşte din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.”

 Fapta fiind dovedită, vinovăţia inculpatului de asemenea, aceasta fiind cauzatoare de prejudicii, faţă de ansamblul probator administrat în cauză, luând în considerare data săvârşirii faptei – 18 iulie 2013, cu susţinerile martorilor cu privire la câştigul pe care partea vătămată îl realiza zilnic (între 100 şi 150 lei), în temeiul art.14 şi art.346 alin.1 cod procedură penală raportat la art.1349, 1357 şi 1381 Noul Cod Civil, instanţa va admite în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată – parte civilă Z.A. şi va dispune obligarea inculpatului S. G. la plata către aceasta a sumei de 13.200 lei cu titlu de despăgubiri materiale (132 zile lucrătoare X 100 lei/zi – valoarea ce urmează a fi luată în considerare de către instanţă, ca fiind cert stabilită) şi 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale (faţă de leziunile grave suferite de victimă şi consecinţele pe viitor ale acestora, uşor previzibile şi pentru un nespecialist în domeniu, vârsta tânără a acesteia, situaţia sa familială - acesta fiind singurul întreţinător al familiei, cu copii minori).

În temeiul art.14 şi art.346 alin.1 cod procedură penală raportat la art.1349, 1357 şi 1381 Noul Cod Civil corob. cu art. 313 din Legea nr.95/2006, va admite acţiunea civilă formulată de partea vătămată – parte civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Sf. Ioan cel Nou” Suceava şi va dispune obligarea inculpatului S. G. la plata către aceasta a sumei de 1.999,46 lei cu titlu de despăgubiri materiale (rest contravaloare cheltuieli de spitalizare şi asistenţă medicală a victimei Z. A.).

Faţă de soluţia de condamnare, pe latură penală, şi de obligare la daune, pe latură civilă, în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul S. G. va fi obligat la plata către stat a sumei de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care: suma de 1500 lei – cheltuieli din faza de urmărire penală, va fi avansată în fondul Ministerului Public şi suma de 1000 lei – cheltuieli din faza de judecată, va fi avansată în fondul Ministerului Justiţiei iar, în baza art. 193 alin. 1 Cod procedură penală, la plata către partea vătămată – parte civilă Z. A. a sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales).

Domenii speta

Spete similare