Răspundere civilă delictuală, probe. Accident de circulaţie. Valoarea probatorie a procesului verbal de contravenţie în cazul acţiunii în răspundere civilă delictuală.

Accident de circulaţie. Valoarea probatorie a procesului verbal de contravenţie în cazul acţiunii în răspundere civilă delictuală.

Prin sentinţa civilă nr. 2975/l9.l0.2006 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis, ca fiind întemeiată, acţiunea civilă principală formulată de reclamanta SC „ A. P.” SRL Bistriţa, împotriva pârâtului R.C.M..

S-a admis  cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul R.C.M. împotriva chematei în garanţie SC A.R.A. SA – SUCURSALA BISTRIŢA NĂSĂUD, ca fiind întemeiată şi în consecinţă:

-  a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.649,40 lei cu titlu de despăgubiri civile şi suma de 141 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;

- a fost obligată chemata în garanţie să plătească pârâtului suma de 1.649,40 lei cu titlu despăgubiri civile şi suma de 623 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârât împotriva lui A.G. ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunţa sentinţa atacată, instanţa de fond în baza probelor administrate a reţinut următoarele:

La data de 30.01.2006, în urma unui accident de circulaţie ce a avut loc pe raza localităţii Josenii Bîrgăului, a rezultat avarierea autoturismului proprietatea pârâtului R.C.M., marca VW GOLF VARIANT înmatriculat sub nr. BN 05 RCM.

Materialul probator administrat în cauză evidenţiază faptul că evenimentul rutier s-a produs din culpa chematului în garanţie A.G., care aflat la volanul autovehiculului ARO 244 cu nr. de înmatriculare BN 93 AND, nu a adaptat vizeta în curba lipsită de vizibilitate, de dinaintea pasajului de trecere la nivel cu calea ferată, intrând pe contrasens, ocazie cu care a colizionat autoturismul pârâtului  ce se deplasa regulamentar în direcţia Josenii Bîrgăului - Strâmba.

Evenimentul menţionat a fost consemnat în procesul verbal de contravenţie seria AU nr. 025326 încheiat la 31.01.2006 de IPJ Bistriţa Năsăud, reţinându-se în sarcina chematului în garanţie încălcarea prevederilor art. 158 lit. c şi k din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 85/2003 ( fila 70), actul  de constatare şi dispuse rămânând definitive  urmare a neexercitării căilor de atac prevăzute de lege.

La cererea pârâtului, în baza notei de constatare din data de 31.01.2006 eliberată de asigurătorul SC A.R.A. SA – Sucursala Bistriţa - Năsăud, în dosarul de daună nr. 501/F/BNO/46/2006 şi a procesului verbal de contravenţie sus indicat, reclamanta SC „A.P.”SRL Bistriţa a efectuat reparaţiile necesare autovehiculului avariat, sens în care a emis factura fiscală nr. 1127602/27.02.2006 pentru suma de 3.298,81 RON ( fila 5).

Din această sumă reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţie, asigurătorul a acceptat efectuarea plăţii numai pentru jumătate, refuzând să achite diferenţa pe motiv că vina în producerea accidentului ar aparţine ambilor conducători auto care au încălcat prevederile art. 135 alin. 2 şi 3, art. 153 alin. 1 şi art. 158 lit. k din Regulamentul de aplicare a  OUG 195/2002 , fapt care ar rezulta din expertiza tehnică auto efectuată la iniţiativa chematei în garanţie, de către expertul tehnic M. Ş. ( filele 47-51).

Numai că , în speţă, apărarea invocată de asigurător nu poate fi primită deoarece o asemenea împrejurare ar conduce, fără echivoc, la înlăturarea constatărilor efectuate de către organele de poliţie prin procesul verbal de contravenţie întocmit după accident, ceea ce ar contraveni dispoziţiilor art. 37 din OG 2/2001, potrivit cărora actul neatacat în termenul prevăzut la art. 31 constituie „ titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.

Ori, acest titlu relevă culpa exclusivă a chematului în garanţie A.G. în producerea evenimentului rutier, dar, cum între chematul în garanţie şi unitatea care a efectuat reparaţiile nu există raporturi juridice de obligaţii, în considerarea principiului obligativităţii contractului, se apreciază ca justificată pretenţia reclamantei de a obţine de la beneficiarul acestora diferenţa dintre valoarea primită de la asigurător şi cuantumul real al lucrărilor efectuate şi drept urmare se va admite acţiunea principală formulată împotriva pârâtului pentru plata despăgubirilor în discuţie în sumă de 1.649, 40 lei şi a cheltuielilor de judecată de 141 lei reprezentând taxă timbru şi timbru judiciar, în baza dispoziţiilor art. 969 şi urm. Cod Civil, art. 274 Cod procedură civilă.

Faţă de împrejurarea că, chematul în garanţie A.G. este răspunzător de producerea pagubei şi având în vedere calitatea acestuia de persoană asigurată la SC A.R.A. SA – Sucursala Bistriţa Năsăud, în baza poliţei de asigurare obligatorie nr. 5324255 din 31.12.2005 ( fila 68), văzând şi dispoziţiile art. 49-55 ale Legii 136/1995 actualizată, din perspectiva cărora drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule se exercită direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, instanţa de fond a stabilit obligaţia plăţii despăgubirilor solicitate în cuantum de 1.649,40 lei şi a cheltuielilor de judecată de 623 lei ( avansate de reclamantă, pârât şi chematul în garanţie ) doar în sarcina chematei în garanţie SC A. SA- Sucursala Bistriţa - Năsăud, sens în care s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârât, ca fiind întemeiată.

Este în afară de orice îndoială că, în situaţia din speţă, nu poate exista solidaritate între cei doi chemaţi în garanţie, deoarece, în sistemul Codului nostru civil, solidaritatea nu poate rezulta decât din lege sau din convenţia părţilor.

Nici o dispoziţie expresă din legislaţia asigurărilor nu caracterizează răspunderea asigurătorului şi a asiguratului ca fiind solidară, cu toate că se realizează unul dintre cele mai importante efecte ale solidarităţii şi anume, al dreptului creditorului de a urmări pe oricare dintre cei doi debitori pentru întreaga creanţă.

Prin prisma aspectelor expuse mai sus, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1039 şi urm. Cod Civil pentru antrenarea răspunderii solidare pasive între chemaţii în garanţie şi reţinând că asigurătorul este debitorul unei obligaţii de garanţie născută din lege, asiguratul având dreptul la protecţie în considerarea raporturilor obligaţionale în baza cărora a plătit primele de asigurare, instanţa  a respins cererea de chemare în garanţie formulată faţă de A.G., ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinţei expuse a declarat recurs în termen legal chemata în garanţie SC A.R.A. SA, sucursala Bistriţa-Năsăud, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond, în sensul respingerii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâtul R.C.M.

În motivarea recursului s-au învederat următoarele:

În mod greşit instanţa de fond a reţinut calitatea procesuală a recurentei de chemată în garanţie în baza prevederilor art. 49-55 din Legea 136/1995, atâta timp cât art. 54 alin.2 din această lege stipulează că drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea  persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă cu citarea obligatorie a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenient forţat. Dar aceasta presupune ca în litigiul dintre părţi păgubitul R.C.M. să aibă calitatea procesuală de reclamant, iar asigurătorul pe cea de pârât.

Or în speţă, calitatea părţilor în proces  este cu totul alta.

Chemarea în garanţie presupune ca între chematul în garanţie şi pârâtul R.C.M. să existe un raport juridic care să genereze naşterea unor drepturi şi obligaţii între părţi.

În baza poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încheiate cu chematul în garanţie A.G., raporturi de asigurare există doar cu acesta, iar asigurătorul ar putea răspunde în cazul în care asiguratul ar cădea în pretenţii.

În subsidiar, chemata în garanţie a solicitat la instanţa de fond şi respingerea cererii de chemare în garanţie ca nefondată, arătând că sucursala a achitat reclamantei jumătate din contravaloarea reparaţiilor la autovehiculul păgubitului pârât, proporţional culpei comune stabilite prin expertiza tehnică auto. Întrucât au existat îndoieli cu privire la expertiza extrajudiciară, chemata în garanţie a solicitat efectuarea unei expertize judiciare, dar proba a fost respinsă de către instanţă. Recurenta apreciază că se impunea efectuarea unei expertize tehnice auto, întrucât asigurătorul nu are posibilitatea legală de a contesta procesul-verbal de contravenţie .

Examinând hotărârea atacată , prin prisma motivelor de recurs formulate de chemata în garanţie, tribunalul constată că prima instanţă a soluţionat cererea de chemare în garanţie fără a cerceta fondul cauzei.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs vizând soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie SC A. SA, tribunalul reţine că  în mod corect instanţa de fond a statuat în sensul că asigurătorul are calitate procesuală pasivă în baza Legii 136/1995, modificată.

Potrivit prevederilor art. 60 alin.1 C.proc. civ., partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire. Prin urmare, cererea de chemare în garanţie poate fi formulată nu numai atunci când între părţi există raporturi de garanţie, ci şi atunci când pârâtul căzut în pretenţii se poate îndrepta împotriva altei persoane cu o cerere de despăgubiri.

Privită în mod distinct, cererea de chemare în garanţie apare ca o veritabilă cerere de chemare în judecată, în care pârâtul (din acţiunea iniţială) are calitatea de reclamant, iar chematul în garanţie pe cea de pârât, astfel că în mod corect prima instanţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 54 din Legea  136/1995, modificată.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de chemata în garanţie, referitor la lipsa de temeinicie a pretenţiilor pârâtului, datorită faptului că în speţă culpa în producerea accidentului de circulaţie a fost una comună, iar instanţa în mod nefondat a respins cererea de efectuare a unei expertize tehnice auto judiciare, este fondat.

În mod greşit s-a reţinut că procesul verbal de contravenţie, neatacat în termenul legal, constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate şi în ceea ce priveşte răspunderea civilă delictuală.

Procesul verbal de contravenţie stabileşte culpa contravenientului în săvârşirea unei fapte incriminate de lege ca fiind contravenţie , culpă care nu se identifică cu cea din răspunderea civilă delictuală, care poate fi angajată şi pentru culpa levissima. Caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenţie se referă doar la amenda contravenţională şi nu la despăgubirile civile aferente pagubei produse prin săvârşirea faptei reţinute ca fiind contravenţie.

Pe de altă parte, asigurătorul nu are posibilitatea de a ataca procesul verbal de contravenţie, astfel că menţiunile acestuia cu privire la culpa exclusivă în săvârşirea accidentului de circulaţie nu îi pot fi opuse.

Aşa fiind, instanţa în mod nelegal a reţinut o valoare probatorie absolută a procesului-verbal de contravenţie nr. 025326/21.01.2006, ea fiind datoare să administreze toate probele necesare şi utile cauzei pentru a se stabili culpa civilă în săvârşirea faptei care a produs prejudiciul suferit de pârât, iar în cazul în care se stabileşte o culpă comună, procentul în care culpa fiecăreia dintre persoanele implicate a condus la producerea prejudiciului.

Prin prisma celor reţinute, respingerea solicitării chematei în garanţie de a se efectua o expertiză judiciară, în condiţiile în care concluziile celei extrajudiciare erau contestate, apare ca fiind netemeinică şi nelegală.

Datorită faptului că instanţa de fond nu a administrat probe pentru a verifica condiţiile răspunderii civile a chematului în garanţie A.G., acordând în mod nelegal valoare absolută procesului-verbal de contravenţie, tribunalul concluzionează că cererea de chemare în garanţie nu a fost soluţionată pe fondul ei, astfel că în baza art. 312 alin.5 C.proc. civ. va admite recursul  şi va casa hotărârea  în parte, respectiv în ceea ce priveşte soluţionarea cererii de chemare în garanţie, menţinând soluţia dată acţiunii principale, care nu a fost recurată.

În rejudecare, urmează a se administra proba cu expertiza tehnică auto, precum şi orice alte probe utile  soluţionării cererii de chemare în garanţie pe fond, dacă necesitatea administrării lor va rezulta din dezbateri.

Domenii speta

Spete similare