Grăniţuire.Administrarea insuficientă a probelor necesare şi utile cauzei echivalează cu necercetarea fondului, fiind motiv de casare cu trimitere potrivit art. 312 alin.5 Cod procedură civilă.

Decizie 364 din 27.11.2006


Prin sentinţa civilă nr. 1378 din 12 mai 2006 pronunţată de Judecătoria Bistriţa, s-a admis, în parte, acţiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. M., împotriva pârâţilor G. I., B. A., Primăria Comunei Ş., prin Primar, pentru Statul Român, I. A., S. I..

S-a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul reclamant-reconvenţional G.I., şi în consecinţă pârâtul reclamant reconvenţional G. I. a dobândit, prin reconstituire în baza L.l8/l99l, republicată, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de l.503 mp. situat în intravilanul loc. Şieuţ, şi a cărei suprafaţă reală este de l.346 mp., identificat prin titlul de proprietate nr. 80293/4.l2.2003, în tarla 26, parcelele 73,74 şi 75, ce face parte din suprafaţa totală de 4 ha.  6.669 mp., reconstituită prin titlu şi care se identifică în CF  540 Şieuţ, nr. top noi 2ll/l, 2ll/2, 2l2/l, 2l2/2; s-a stabilit linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei înscris în CF 5l2 Şieuţ, nr.top 209, 2l0 şi terenul proprietatea pârâtului reclamant reconvenţional, mai sus identificat, pe aliniamentul A-B-C conform planului de situaţie – varianta I, anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul C.C., care face parte integrantă din prezenta sentinţă; s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului reconvenţional, astfel dobândit, cu titlu de reconstituire, conform tabelului de mişcare parcelară – varianta I, anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul C.C.,  care face parte integrantă din prezenta sentinţă, construcţiile urmând a rămâne în continuare proprietatea lui G.I. şi G.F., iar diferenţa de teren vechilor proprietari.

S-a respins, ca neîntemeiată acţiunea reclamantei în ceea ce priveşte petitul de revendicare şi s-au compensat în întregime cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Imobilul din litigiu folosit de reclamanta pârâtă reconvenţională B.M., constând în casă, curte şi grădină, este înscris în CF 5l2 Şieuţ, nr. top 209 şi 2l0, fiind proprietatea tabulară a acesteia.

În baza L.l8/l99l şi a titlului de proprietate nr.  80293/2003 pârâtul reclamant reconvenţional G.I. a dobândit dreptul de proprietate asupra porţiunilor de teren identificate în intravilanul loc. Şieuţ, tarlaua 26, parcelele 73, 74 şi 75 în suprafaţă totală de l.503 mp., înscrise în CF 540 Şieuţ, nr. top 2ll şi 2l2, în care pârâtul, împreună cu defuncta sa soţie G.F., sunt proprietari tabulari  asupra construcţiei existente pe teren, Statul Român asupra suprafeţei de 250 mp., diferenţa de teren fiind proprietatea tabulară a fostului CAP Şieuţ.

Cele două imobile învecinate sunt despărţite în ceea ce priveşte suprafeţele aferente grădinilor printr-un gard, niciuna dintre părţi necontestând amplasamentul acestuia, iar curtea aferentă celor două construcţii casă de locuit este folosită în comun.

In ultima perioadă de timp între părţi au apărut neînţelegeri în ceea ce priveşte folosirea în comun a curţii, astfel că în primăvara anului 2004, pârâtul G.I. a început edificarea unui gard din lemn cu fundaţie din beton, prin care intenţiona să partajeze faptic curtea comună, construcţia  acestuia fiind începută dinspre limita de delimitare a curţii cu grădina, având ca reper vechiul stâlp din lemn pe lungimea curţii şi se întinde până la jumătatea acesteia, pârâtul oprind lucrările de edificare tocmai datorită neînţelegerilor apărute între părţi referitoare la amplasamentul gardului.

In cauză s-a dispus efectuarea unei cercetări la faţa locului, concluziile acesteia fiind consemnate în procesul-verbal din 6.04.2006 (f.l55-l56), precum şi a unei expertize, de către expert C.C., prin care au fost identificat imobilul reclamantei înscris în CF 5l2 Şieuţ, nr. top. 209, 2l0, precum şi imobilul  pârâtului reclamant reconvenţional, ce a format obiectul reconstituirii şi care se identifică în CF 540 Şieuţ, nr.top noi 2ll/l, 2ll/2, 2l2/l, 2l2/2, întocmindu-se propuneri de întabulare în acest sens, cu precizarea că asupra construcţiei casă de locuit, este întabulat pârâtul împreună cu defuncta sa soţie G. F.

Cu ocazia măsurătorilor, expertul a constatat, cu referire la suprafaţa aferentă curţii de locuit, că părţile nu mai deţin suprafaţa tabulară, ci folosesc una inferioară, datorită construirii căii ferate, iar din analiza situaţiei din CF 5l2 şi 540 Şieuţ, ar rezulta că părţile ar trebui să aibă curţile egale ca suprafaţă. Totodată, prin raportul de expertiză au fost întocmite două variante de grăniţuire, având ca punct de plecare gardul ce desparte curţile de grădini, notat cu A, iar ca punct final înspre stradă, punctul C, amplasat la jumătatea distanţei dintre construcţii şi la jumătatea distanţei gardului la stradă, în varianta I şi, la jumătatea distanţei dintre construcţii şi la jumătatea distanţei dintre cele două portiţe ce asigură accesul în curte, în varianta a II-a.

Intr-adevăr analizând  situaţia scriptică ce rezultă din cf-urile depuse la dosar, ambele părţi ar trebui să deţină ca şi suprafaţă aferentă curţii 576 mp., însă, astfel cum se constată şi din raportul de expertiză, în ambele variante, acestea ar deţine mai puţin, respectiv 445 mp. reclamanta şi 482 mp. pârâtul, în prima variantă, 439 mp. reclamanta şi 488 mp. pârâtul, în varianta a doua.

Având în vedere aceste concluzii, conform cărora ambele părţi deţin o suprafaţă inferioară celei tabulare, în condiţiile în care acestea ar trebui să fie egale, nu se poate stabili că pârâţii ar ocupa teren din cel al reclamantei, astfel că s-a apreciat neîntemeiat petitul de revendicare formulat prin acţiunea introductivă.

In ceea ce priveşte grăniţuirea celor două imobile, relevante sunt concluziile raportului de expertiză şi constatările efectuate la faţa locului de către instanţă, cu precizarea că deşi din punct de vedere scriptic suprafeţele părţilor sunt egale în porţiunea aferentă curţii, nu se poate adopta o soluţie de împărţire a curţii în jumătate, datorită distanţei foarte mici între construcţii şi amplasarea oblică a construcţiei reclamantei, varianta aleasă fiind necesar a asigura folosirea în mod util a celor două imobile şi accesul în curte, pe cât posibil şi cu atelajele favorabilă fiind varianta I întocmită de expert, variantă agreată şi de părţi, inclusiv de reclamantă, care a arătat că aceasta este cea mai apropiată de realitate.

Aşa fiind, faţă de considerentele mai sus arătate, în baza disp. art.8 şi urm. din L.l8/l99l, republicată, art. 584 C. civ.,  art.46 din DL ll5/l938, cu referire la art.60 din L.7/l996, instanţa a admis cererile părţilor potrivit dispozitivului.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal a promovat recurs reclamanta B.M., cu solicitarea de casare a sentinţei şi rejudecare în fond a cauzei în sensul admiterii în tot a acţiunii promovate în sensul grăniţuirii imobilelor astfel încât terenurile – curţile să aibă o suprafaţă egală.

Se motivează în esenţă cererea de recurs prin aceea că ambele variante de mejdiere realizate de expertă sunt neechitabile, reclamanta recurentă fiind privată de dreptul său de proprietate asupra unei suprafeţe de teren, motiv pentru care se impune realizarea unei noi variante de partajare potrivit căreia curţile să aibă suprafeţe egale, variantă solicitată a fi efectuată cu ocazia judecăţii însă nerealizată de expert. Se mai arată că varianta I a raportului de expertiză aleasă de instanţă era cea mai dezirabilă dintre cele 2 variante, însă nu este de natură a asigura o rezolvare a litigiului. Ori cum pârâtul încălcându-şi dreptul de proprietate, se impunea a fi admisă şi cererea în revendicare formulată.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de reclamantă precum şi din oficiu sub toate aspectele potrivit art.3041 şi art.306 alin.2 Cod procedură civilă, tribunalul reţine următoarele:

Reclamanta B.M. şi pârâtul reclamant reconvenţional G.I. sunt proprietarii imobilelor învecinate amplasate în comuna Şieuţ la nr. adm. 221, respectiv nr. adm.220, titlul de proprietate al primei fiind c.f.512 Şieuţ, nr. top 209, 210, (f.5), iar cel al secundului – TP.80.293/2003 eliberat în temeiul legii fondului funciar (f.26).

Pretenţiile deduse judecăţii vizează grăniţuirea imobilelor în porţiunea aferentă construcţiilor deţinute de părţi, teren de natură curte, anterior folosit în comun de antecesorii părţilor şi apoi de acestea, predarea terenului ocupat de coproprietar precum şi intabularea în c.f. a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvenţional.

Prima instanţă a dezlegat raporturile juridice dintre părţile litigante în considerarea raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expertul desemnat (f.111-118), fără a observa însă că în raport de situaţia de fapt, actele dosarului (f.10 şi 27) şi titlurile de proprietate deţinute de părţi se impunea a fi completată probaţiunea prin depunerea la dosar nu doar a schiţei de punere în posesie a pârâtului-reclamant reconvenţional, avută în vedere la emiterea titlului său de proprietate, ci şi a documentaţiilor în baza cărora au fost edificate construcţiile al căror teren aferent se grăniţuieşte, precum şi raportul de expertiză tehnică întocmit în dosar nr. 1043/1973 al Judecătoriei Bistriţa în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 14/1974 având ca obiect grăniţuire, pentru fundamentarea concluziilor referitoare la configuraţia terenurilor, mai ales în porţiunea în discuţie când neînţelegerile vizează în mod special frontul la stradă al fiecărei proprietăţi.

În consecinţă, constatându-se insuficient cercetarea fondului cauzei şi imposibilitatea administrării în recurs de noi probe, în considerarea art.305 Cod procedură civilă recursul va fi admis în temeiul art.312 Cod procedură civilă, sentinţa casată şi cauza trimisă spre rejudecare primei instanţe.

Cu ocazia rejudecării instanţa de trimitere va pretinde părţilor să depună la dosar actele înainte menţionate, sens în care va întreprinde demersurile ce se impun pentru producerea acestor probe esenţiale în stabilirea situaţiei juridice a imobilelor şi elucidarea raporturilor juridice dintre părţi, după care va proceda la completarea raportului de expertiză, concluziile expertului impunându-se a fi formulate şi în considerarea acestor acte esenţiale în determinarea configuraţiei a întregi imobilelor învecinate şi pe cale de consecinţă a stabilirii traseului graniţei dintre ele. Totodată se impune ca expertul să identifice întreaga suprafaţă de teren aflată în proprietatea părţilor, la determinarea limitelor terenului pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar să aibă în vedere planul cadastral al parcelelor nr. 73, 74 şi 75 din tarla 26 (f.117 dosar fond), să realizeze suprapunerea acestuia pe planul nr. top identificate 211 şi 212 din CF 540 şi să verifice dacă limitele terenului pus în posesia pârâtului reclamant reconvenţional G.I. respectă limitele nr. top menţionate, evidenţiate în schiţa medalion f.118. În situaţia inexistenţei coincidenţei se vor întocmi două variante de grăniţuire: una în considerarea configuraţiei terenului dată de numerele topo, prin prisma dreptului tabular de proprietate al reclamantei, cea de-a doua în raport de configuraţia imobilelor dată de numerele cadastrale ale parcelelor conform titlului de proprietate al pârâtului reclamant reconvenţional, urmând ca instanţa să aleagă varianta care corespunde titlului ce conferă dreptul de proprietate părţilor, apreciat mai calificat.

Instanţa de rejudecare va administra orice alte probe apreciate ca utile în soluţionarea cauzei, urmând a avea în vedere şi criticile recurentei care, faţă de motivul de casare reţinut, nu au mai fost analizate.

Domenii speta