Faliment

 Asupra acţiunii, civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.02.2009 sub nr. 720/110/2008 la Tribunalul Bacău, Secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul P.V., solicitând ca, prin  hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.

Prin cererea înregistrată la data de 12.02.2009 sub nr. 777/110/2008 la Tribunalul Bacău, Secţia comercială şi contencios administrativ, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul P.V., solicitând ca, prin  hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună angajarea răspunderii patrimoniale a acestuia.

Prin încheierea din data de 14.04.2008 s-a dispus conexarea dosarului 777/110/2008  la dosarul nr. 720/110/2008.

Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că prin rapoartele comunicate  în dosarul de insolvenţă al debitoarei, s-a menţionat de către administratorul judiciar si ulterior de către lichidator, faptul ca documentaţia contabila nu a fost comunicată aşa cum impun in mod obligatoriu dispoziţie art.34 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei.

Ori, conform practicii deja stabilite, prin nepredarea documentaţiei financiar contabile, s-a demonstrat faptul ca astfel de acţiuni intra sub incidenţa dispoziţiilor art. 138 litera d), întrucât se încearcă evitarea unui control asupra modului in care au fost valorificate activele falitei si destinaţia efectiva a sumelor de bani rezultate in urma acestor operaţiuni.

Lipsa documentaţiei contabile ce ar fi trebuit pusă la dispoziţia lichidatorului judiciar numit in cauza, in vederea analizări cauzelor si persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei in încetare de plaţi, conduc spre ipoteza unei sustrageri de la controlul creditorilor asupra modului in care a fost gestionata întreaga activitate a falitei. Imposibilitatea verificară modului in care au fost valorificate bunurile debitoarei, ca de altfel a verificării întregii activităţi a debitoarei, conturează fară echivoc vinovăţia fostei conduceri si legătura directa intre acţiunile acesteia si falimentarea persoanei juridice.

În calitatea sa de  administrator, paratul nu şi-a îndeplinit integral obligaţia prevăzuta de Legea nr. 85/2006, in sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societăţii, a bilanţului contabil, a listelor  privind creditorii si creanţele acestora, a contului de profit si pierderi, cat si a celorlalte acte, astfel cum sunt enumerate de art. 35 din lege.

Prin neprezentarea acestor acte, se dovedesc implicit cazurile de culpă prevăzute de legea speciala, reclamanta apreciind  că se impune antrenarea răspunderii administratorului debitoarei conform art. 138 litera d) din Legea nr.85/2006 coroborat cu art. 73 din Legea nr. 31/1990 republicata.

Intenţia de fraudare a creditorilor înscrişi in cauza este mai mult decât evidenta, aceştia fiind prejudiciaţi prin sustragerea organelor de conducere ale debitoarei de la îndeplinirea obligaţilor financiar asumate.

De asemenea, societatea debitoare înregistra la data deschiderii procedurii instituita de Legea 85/2006, datorii fata de F.N.U.A.S.S. Parte din aceasta sumă, reprezintă contribuţia personala a asociaţilor  societăţii in calitate de asiguraţi, pe care, potrivit legislaţiei, paratul avea obligaţia să o retina din salariile acestora si să o vireze lunar către F.N.U.A.S.S. Aceasta suma de bani nu aparţinea societăţii, fiind contribuţia personala a angajaţilor la F.N.U.A.S.S..

In baza OUG nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.S. a unor creanţe bugetare in vederea încasării şi virării lor la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, s-au cesionat creanţele bugetare restante existente in evidentele contabile ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la data de 30.06.2003 către A.VAS. Conform art. 2 din acelaşi act normativ. AVAS a încheiat cu Casa de Asigurări de Sănătate Bacău, Protocolul nr. 11/25.02.2004 având ca obiect transferul creanţelor bugetare existente in evidentele contabile ale CAS Bacău.

In baza acestui Protocol, AVAS a preluat creanţa fata de SC T. SA la valoarea de 15.582,62 HON, care, consolidata in USD la cursul de la date preluării, conform dispoziţiilor art.2 alin (2) din OUG 95/2003, astfel cum a fost modificat prin Legea nr, 887/18.12.2003 pentru aprobarea OUG nr. 95/2003, reprezenta 4.7S1.W USD (In vederea  valorificării, creantele bugetare preluate se  consolidează in dolari americani, pe baza raportului leu-dolar de la data preluării acestora prin protocol). Întrucât AVAS a recuperat o suma infima in aceasta procedura (5.217 RON), creanţa totala ce urmează a fi recuperata de AVAS, pe calea răspunderii patrimoniale a administratorului societăţii falite este  de 10.365,65 RON

In cazul răspunderii civile instituite art. 138 din Legea 85/2008, prejudiciul creditorilor este prezumat, dovedirea faptului  făcându-se prin simpla ajungere a debitorului în incapacitate de piaţa.

Prin excepţie, Legea 85/2006 reiterează o răspundere a anumitor persoane - membri a organelor de conducere - care, prin faptele lor, au dus la încetarea plaţii datoriilor prin săvârşirea unor fapte expres si limitativ prevăzute de lege.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar relaţii ORC.

Pârâtul a fost  legal citat şi reprezentat în instanţă.

La termenul din 14.04.2008 a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A.V.A.S.

La termenul din 06.04.2009 pârâtul a ridicat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A.V.A.S. şi excepţia inadmisibilităţii:

În conformitate cu dispoziţiile art. 138 al (3) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei „Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie.”

În cauză, la fila 30 dosar reclamanta a depus încheierea din data de 04.10.2007 pronunţată în dosarul nr. 3/110/2001 ( în format vechi nr. 9430/2001 ), încheiere prin care A.V.A.S. a fost desemnat preşedinte al Comitetului creditorilor şi totodată s-a pus în vedere A.V.A.S. de a formula acţiune în răspundere patrimonială, sub sancţiunea decăderii.

Instanţa apreciază că sunt întrunite dispoziţiile legale prev la art. 138 al.3 din Legea 85/2006 şi prin urmare va respinge excepţie lipsei calităţii procesuale active.

Referitor la fondul cauzei:

 În conformitate cu disp. art. 138 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei, „(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

lit  d) care prevede că „au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;”

Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.l din legea 85/2006 în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile generale (existenţa unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existenţa raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei şi prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăţie). Pe lângă condiţiile generale, art. 138 prevede şi condiţii speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârşit faptele ilicite trebuie să facă parte din organele de supraveghere sau de conducere ale unui debitor, persoană juridică, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului.

Faptele ilicite săvârşite de organele de conducere sunt expres şi limitativ prevăzute la lit. a-g ale art. 138 din lege.

Din formularea textului alin. 1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere „care au cauzat" stare de insolvenţă prin una din faptele enumerate.

Reclamanta şi-a întemeiat cererile pe dispoziţiile art 138 lit. d) din lege, fără să facă dovada săvârşirii de către pârât a faptelor respective.

În conformitate cu prevederile art. 1169 C. civil, reclamanta trebuia să dovedească că pârâtul P.V. in a săvârşit faptele menţionate mai sus.

Din conţinutul cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii rezultă că reclamanta A.V.A.S.,  se rezumă în general la invocarea unor aspecte teoretice privind angajarea răspunderii în condiţiile art. 138 din Legea 85/2006 fără să arate în concret care sunt faptele care se încadrează în aceste dispoziţii.

Reclamanta nu numai că nu fac dovadă faptelor invocate din punct de vedere teoretic, dar nici nu arată care este legătura de cauzalitate dintre aceste fapte şi starea de insolvenţă a debitoarei şi, cel mai important, nu a depus raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitorului,

Săvârşirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege şi existenţa unui prejudiciu sunt două dintre condiţiile necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul art. 138.

Instanţa trebuie să reţină că insolvenţă a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acţiunea în răspundere civilă.

Raportul cauzal trebuie să existe între vreuna dintre faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006 şi starea de insolvenţă a debitorului, în sensul că prin săvârşirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns în imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.

Din cererea formulată, aşa cum s-a menţionat mai sus, nu rezultă care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost săvârşite de către pârâtul P.V.  şi starea de insolvenţă a debitoarei.

Faţă de cele menţionate instanţa va respinge ca nefondată cererea formulată de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare