Hotarare care sa tina loc de act autentic

Dosar nr. 834/828/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1589/R

Şedinţa publică de la 30 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE C. D.

Judecător G. T.

Judecător A. M. P.

Grefier M. L.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de  reclamanţii P. A. şi  P. M. împotriva sentinţei civile nr. - pronunţată de J. T. în dosarul nr. 834/828/2008, intimaţi fiind pârâţii M. T. şi  M. A.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns:  recurenţii reclamanţi asistaţi de av. D.B.  şi av. L. Ş. pentru intimaţii pârâţi .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,  după care:

Apărătorul recurenţilor  reclamanţi depune la dosar chitanţa nr. 181548/30.10.2009 reprezentând dovada achitării taxei de timbru în sumă de 228,00 lei şi timbru judiciar de 3 lei .

Apărătorii părţilor , având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat .

Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra acestuia.

Recurenţii reclamanţi  P. A. şi  P. M., prin apărător, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat în scris, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii , cu cheltuieli de judecată, învederând că înscrisul încheiat în între părţi este  confirmat de  martorii  asistenţi  la încheierea înscrisului  ( filele 91 şi 92 dosar fond).Totodată, arată că înscrisul trebuie apreciat după conţinut şi  nu după  titulatura pe care acesta o poartă.

Apărătorul intimaţilor pârâţi M. T. şi  M. A. solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fonda ca legală şi temeinică pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată, arătând că între părţi nu s-a încheiat  niciodată un înscris autentic .

INSTANŢA

Asupra recursului civil de faţă ;

 Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 834/828/2008 reclamanţii P. A. şi P. M. au chemat în judecată pe pârâţii M. T. şi M. A., solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru suprafaţa de 1800 m.p teren intravilan situat  în comuna T., jud. A., cu vecinătăţile N-P.G., V-C. I. S-I. S. E-d.c., o casă de locuit din pământ, acoperită cu ţiglă, un pătul cu magazie, un grajd de bolţari înveliţi cu tablă precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii  au susţinut  că exercită posesia asupra acestor imobile din anul 1978 de la decesul autorului pârâţilor T. Ş. Pe suprafaţa de 1800 m.p. au edificat şi alte construcţii constând într-un fânar, o magazie de unelte şi o polată, au împrejmuit terenul pe toate laturile şi au pietruit curtea. La data de-, reclamanţii au încheiat o convenţie cu pârâţii, moştenitorii defunctului T. Ş., materializată în înscrisul sub semnătură privată denumit Contract de schimb voluntar. Prin această convenţie, reclamanţii au dobândit suprafaţa de teren

 şi construcţiile în litigiu în schimbul unui autoturism Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare -, evaluat la suma de 4000 lei şi a sumei de 4000 lei, urmând ca perfectarea actului autentic să se realizeze după obţinerea de către pârâţi a certificatului de moştenitor. Se invocă pasivitatea pârâţilor în finalizarea actului de înstrăinare precum şi existenţa certificatului de moştenitor nr.- obţinut de reclamanţi, prin care s-a dezbătut succesiunea defunctului T. Ş.  Reclamanţii pretind că în realitate, între părţi s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare şi nu

un contract de schimb voluntar, astfel cum a fost denumită convenţia, având în vedere echivalentul prestaţiei constând într-un bun mobil şi o sumă de bani.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.1073, art.1077 din Codul civil.

Prin întâmpinarea de la fila 17, pârâţii au solicitat respingerea cererii reclamanţilor ca neîntemeiată, întrucât între părţi nu s-a încheiat un acord valabil privind înstrăinarea imobilelor ce au aparţinut autorului T.Ş. Pârâţii susţin că semnăturile executate pe înscrisul sub semnătură privată la rubrica vânzătorilor nu le aparţin, nu sunt îndeplinite condiţiile de fond ale contractului de vânzare-cumpărare şi nici ale unui contract de schimb, în privinţa acestuia din urmă existând o vădită disproporţie între contraprestaţie. În realitate, există o

situaţie de fapt generată de înţelegerea încheiată în anul 1983 între pârâţi şi reclamantul P.A., prin care au stabilit ca în imobilul din comuna T. compus din suprafaţa

 de 1807 m.p teren şi construcţiile aferente, să locuiască sora reclamantului şi să exploateze terenul pentru pârâţi, care s-au mutat în B.. În cele din urmă, reclamanţii au distrus grădina casei, au pietruit curtea şi au transformat-o în garaj, au ridicat o magazie fără acordul pârâţilor şi fără autorizaţie, motiv pentru care pârâţii au fost amendaţi. În aceste condiţii, reclamantul P. A. i-a dat în folosinţă pârâtului M. T. autoturism Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare - .

La termenul de judecată din data de 14.10.2008, pârâţii au depus la dosar o cerere de înscriere în fals faţă de semnăturile de la rubrica înstrăinătorilor coschimbaşi din contractul de schimb voluntar, pe motiv că nu le aparţin acestora, fiind false.

În şedinţa publică din data de 02.12.2008, instanţa a respins cererea de înscriere în fals pentru considerentele menţionate în încheierea de la fila 38.

 Prin sentinţa civilă nr. - , J.  T. a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanţii P.A. şi P. M., în contradictoriu cu pârâţii M. T. şi M. A.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut de prima  instanţă că, înscrisul sub semnătură privată de la fila 6, denumit Contract de schimb voluntar încheiat la data de-, atestă obligaţia pârâţilor M. A. şi M. T. de a transmite în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor P. A. şi P. M. suprafaţa de 1800 m.p. teren intravilan situat în comuna T., cu vecinătăţile N-P. G., V-C. I. S-I.I.S., E-d. C., teren pe care se află una casă de locuit din pământ acoperită cu ţiglă, un pătul cu magazie din lemn nelocuibilă şi un grajd din bolţari învelit cu tablă.

Potrivit clauzei exprese inserată în paragraful 2 al convenţiei, reclamanţii au dat în schimbul bunurilor imobile mai sus descrise, un autoturism Dacia 1310 cu numărul de înmatriculare -, evaluat la suma de 4000 lei precum şi suma de 4000 lei, valoarea totală a schimbului fiind de 8.000 lei

Această convenţie s-a încheiat în prezenţa martorilor G. I. şi Ş. G., care au semnat alături de părţi înscrisul sub semnătură privată.

In stanţa  a apreciat  că , martorii au declarat în unanimitate faptul că voinţa părţilor a fost de a schimba imobilul în discuţie  cu autoturismul Dacia şi suma de 4000 lei (filele 91, 92).

S-a  apreciat de către prima instanţă  că a fost încheiată o convenţie sinalagmatică, generatoare de drepturi şi obligaţii reciproce.

Mergând mai departe în analiza naturii juridice a contractului,  prima instanţă a apreciat că, punctul de plecare este susţinerea reclamanţilor din motivarea cererii introductive, în sensul că în realitate între părţi s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare şi nu un contract de schimb.

Apărarea  privind  existenţa  unei simulaţii  prin deghizarea totală a contractului a fost  apreciată ca neîntemeiată  , pe motiv că  nu există  un contraînscris, potrivit art.1175 Cod civil.

Instanţa a reţinut că în cauza  de faţă nu sunt reunite cerinţele de fond ale preţului vânzării, fiind obligatoriu ca preţul să fie stabilit în bani.

Prin urmare, raportând aceste cerinţe la conţinutul convenţiei încheiată între părţi la data de - şi la depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, instanţa a constatat  lipsită de temei legal susţinerea reclamanţilor  , în sensul că în realitate între părţi s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare.

Instanţa a reţinut şi că interpretarea contractului vizează operaţia prin care se determină înţelesul exact al clauzelor contractului prin cercetarea manifestării de voinţă a părţilor în strânsă corelaţie cu voinţa lor internă, noţiune care nu se confundă cu proba contractului.Claritatea clauzelor contractuale este de natură să înlăture necesitatea unei operaţii speciale de interpretare.

În speţă, instanţa  a constatat  că părţile prin contractul încheiat, şi-au dat un bun pentru altul, existând intenţia neîndoielnică de schimb, schimbul fiind un contract translativ de proprietate, cu titlu oneros, comutativ şi consensual, potrivit reglementării sale cuprinsă în art.1405 şi urm. din Codul civil.

Dacă valoarea bunurilor schimbate nu este egală, echivalenţa se restabileşte prin plata unei sume de bani, aşa cum este situaţia din speţă, suma de bani datorată în schimbul bunului, având practic, semnificaţia unei sulte.

În considerarea acestor argumente, instanţa a respins  cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei au declarat  recurs reclamanţii P. A. şi  P. M.  care susţin :

Instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii  , schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia  (  art. 304 pct.8 C.pr.civ.) şi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea /aplicarea greşită a legii ( art. 304 pct.9 C.pr.civ.).

Obiectul acţiunii cu care a fost sesizată instanţa  viza pronunţarea unei hotărâri  care să ţină loc de act autentic  de vânzare - cumpărare .

Contractul sub semnătură privată  încheiat de părţi  este intitulat impropriu  contact de schimb voluntar,  pentru că din conţinutul său spiritual  şi literal  (gramatical) rezultă că  este un contract de vânzare - cumpărare .

Instanţa a apreciat greşit că nu este  întrunită cerinţa de fond  privind stabilirea preţului în bani ,  deoarece preţul  este " un autoturism Dacia 1310 şi suma de 4000 lei".

În plus,  instanţa trebuia să aprecieze  , în respectarea principiului  salvgardării  actelor juridice, că actul de vânzare - cumpărare sau de schimb trebuie să-şi producă efectele .

În recurs, intimaţii M. T. şi M.  A. au formulat întâmpinare prin care  au solicitat respingerea recursului ca nefondat , pe motiv că  prima instanţă  a interpretat corect  voinţa părţilor şi clauzele convenţiei ,în raport de care  rezultă , fără dubiu , că nu  suntem în prezenţa  unui contract de  vânzare - cumpărare.

Examinând actele dosarului şi sentinţa recurată  , tribunalul va reţine :

Prin  înscrisul intitulat " contract de schimb voluntar" ,pârâţii M. au transmis în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor P.  o suprafaţă de 1800  mp  teren intravilan , situat în comuna T. , o casă de locuit , un  pătul  cu magazie din lemn  şi un grajd din bolţari învelit cu tablă.

În schimbul acestor bunuri , reclamanţii P.  s-au obligat  să dea un autoturism Dacia 1310  şi suma de 4000 lei Ron.

Potrivit art. 1295 C.civ. , vânzarea este perfectă între părţi  şi proprietatea  este  de drept strămutată  la cumpărător  , în privinţa vânzătorului  ,  îndată ce părţile s-au învoita asupra lucrului  şi asupra preţului ,  deşi preţul  încă  nu  se va fi predat  şi preţul  încă nu se va fi numărat .

Din textul de lege menţionat  rezultă că preţul  este un element esenţial , în raport de care se stabileşte natura  actului .

Preţul trebuie să fie  : 1.-fixat  în bani , 2.-determinat / determinabil ,3.- sincer  şi 4.- serios .

Stabilirea preţului sub forma  unei sume de bani  este de esenţa vânzării. Dacă înstrăinarea  unui lucru  se face  nu pentru bani , ci în schimbul  unui alt lucru şi  a unei  diferenţe de bani ( sultă), atunci nu suntem  în prezenţa unui  contract de vânzare - cumpărare ,ci în prezenţa unui contract de schimb  cu plata unei sulte.

Apărarea recurenţilor , în sensul că instanţa  nu a dat eficienţă principiului salvgardării  actului juridic , este neîntemeiată , pentru că principiul enunţat nu se aplică în speţă .  Prima instanţă  nu a golit de conţinut  voinţa părţilor ,exprimată în convenţie  şi nu a lipsit  de efectele specifice  convenţia, ci doar a reţinut , calificând actul juridic , că nu suntem în prezenţa unui act de vânzare - cumpărare.

Pentru considerente expuse în baza art. 312  rap la art. 304 ind. 1 şi art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civ.  recursul va fi respins ca nefondat .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge  ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P. A. şi  P. M. domiciliaţi în comuna T., judeţul A. împotriva sentinţei civile nr. - pronunţată de J. T. în dosarul nr. 834/828/2008, intimaţi fiind pârâţii M. T. domiciliat în comuna B., judeţul I. şi  M. A. domiciliat în mun.B., str.D., s. 6.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 30.10.2009 la Tribunalul Argeş-secţia civilă.

Preşedinte,

C. D. Judecător,

G. T. Judecător,

A. M. P. Grefier,

M. L.

Red C.D.

Dact D.T./  6 ex.

05.11.2009

5

Domenii speta

Spete similare