Drept penal revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere

Dosar nr. 159/216/2008

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENALĂ

DECIZIE PENALĂ  Nr. 553/R

Şedinţa publică de la 13 Octombrie 2008

DREPT  PENAL

REVOCAREA  SUSPENDĂRII  EXECUTĂRII  PEDEPSEI  SUB SUPRAVEGHERE

TRIBUNALUL

Asupra  recursului penal de faţă, deliberând,  constată următoarele.

Prin sentinţa penală nr.92 din 21 martie 2008, Judecătoria Curtea de Argeş a hotărât următoarele: „Admite sesizarea Biroului de Executări Penale al Judecătoriei Curtea de Argeş. În baza art. 86 ind. 4 alin. 2 Cod penal rap. 447 alin. 1 Cod procedură penală, revocă suspendarea executării sub  supraveghere a pedepsei de trei ani închisoare aplicată condamnatului D. C. D., prin sentinţa penală nr. 53/12 ianuarie 2006 a  Judecătoriei Curtea de Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 722 R/13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, şi dispune  executarea în întregime a pedepsei de trei ani închisoare, în condiţiile art. 57 Cod penal. În baza art. 71 alin. 1 şi 2 Cod penal,  pe durata executării pedepsei, se interzic condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale nr. 53/12 ianuarie 2006 a  Judecătoriei Curtea de Argeş, definitivă prin decizia penală nr. 722 R/13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti. În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, urmând ca  onorariul apărătorului din oficiu, de 40 lei, să fie avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.”.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 123/12 ianuarie 2006 a Judecătoriei Curtea de Argeş , definitivă prin decizia penală nr. 722/R/13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Piteşti, D. C. D. a fost condamnat la 3 ani închisoare, cu executare în condiţiile art. 86 ind. 1 C.p. şi cu un termen de încercare  de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 208-209 alin. 1 lit. a) C.p. (f.5-14).

De la data rămânerii definitive a acestei hotărâri şi până în prezent condamnatul nu s-a prezentat la organul de poliţie pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor de supraveghere la care a fost obligat de către instanţă, acesta sustrăgându-se de la executarea pedepsei prin plecarea în Spania, fără să anunţe nimănui acest lucru. D. C. D. a fost căutat la domiciliul declarat în municipiul P., unde s-a constatat că familia sa vânduse apartamentul încă din anul 2004 (f.3, 15 şi 29), cât şi la reşedinţa din comuna B., unde , de asemenea, s-a constatat că nu este (f. 3, 18 şi 40).

Potrivit  art. 86 ind.4 alin. 2  C.p ,dacă cel condamnat nu îndeplineşte, cu rea-credinţă, măsurile de supraveghere prevăzute de lege ori obligaţiile stabilite de instanţă, aceasta revocă suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dispunând executarea în întregime a pedepsei.

În speţă, D. C. D. a dat dovada de rea-credinţă, plecând în Spania de mai mult timp şi neanunţând pe nimeni despre acest lucru, deci urmărind să se sustragă de la executarea pedepsei şi să nu mai poată fi descoperit ulterior, aşteptând probabil să se scurgă  termenul de prescripţie a executării pedepsei.

O pedeapsă penală trebuie să-şi atingă efectiv scopul prevăzut de art. 52 C.p., iar persoanele condamnate nu trebuie să se sustragă de la executarea ei, fiindcă  altfel ele vor continua să comită fapte antisociale, văzând că nimeni nu le poate face nimic.

Cu astfel de persoane nu trebuie ca statul de drept să fie tolerant la nesfârşit, ci trebuie să se ia măsurile legale pentru corecţia lor, astfel încât pe viitor  ele să simtă care sunt consecinţele săvârşirii unei infracţiuni şi să le suporte, dacă nu au fost capabile să aprecieze clemenţa pe care le-a acordat-o iniţial organele judiciare prin nepronunţarea unor pedepse privative de libertate.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen, condamnatul care a motivat că în mod greşit i-a fost revocată suspendarea executării, întrucât nu a existat rea credinţă din partea sa în ce priveşte respectarea obligaţiilor de supraveghere impuse de instanţă.

Examinând sentinţa, atât prin prisma criticii formulate, cât şi din oficiu, potrivit art.3856 alin. ultim c.proc.pen., tribunalul apreciază că recursul este fondat, din următoarele considerente:

Potrivit art.864 alin.2 c.proc.pen. pentru revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se cere nerespectarea cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse de instanţă.

Or, potrivit documentelor depuse la dosar rezultă că recurentul a lucrat legal, cu contract de muncă, în Spania, începând cu data de 2 iulie 2007.

În această împrejurare, tribunalul apreciază că nu există rea-credinţă din partea recurentului, care nu a încercat să se sustragă măsurilor de supraveghere.

La momentul rămânerii  definitive a sentinţei de condamnare, acesta nu se afla în ţară, astfel că nu a primit nicio comunicare privind  obligaţiile pe care le are.

De altfel, sesizarea de revocare a fost făcută  la o lună după ce  instanţa a comunicat Poliţiei Piteşti sentinţa definitivă.

Faţă de toate acestea, tribunalul consideră că, lipsind reaua-credinţă , nu se impunea revocarea suspendării.

Aşa fiind, în baza art.38515 pct.2 lit.”d” c.proc.pen. urmează să fie admis recursul, casată sentinţa iar pe fond respinsă sesizarea.

Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.3 c.proc.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurentul-condamnat D. C. D.,  împotriva sentinţei penale nr. 92 din 21.03.2008, pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş în dosarul nr 159/216/2008.

Casează sentinţa, iar pe fond respinge sesizarea.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 13 Octombrie 2008, la Tribunalul Argeş secţia penală.

Domenii speta

Spete similare