Partaj judiciar

Dosar nr. 2804/280/2006

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE CIVILĂ  Nr. 114

Şedinţa publică de la 12 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: V. T.

Judecător: E.V.

Grefier:G. G.

?

S-a luat în examinare pentru soluţionare apelul declarat de pârâtul  C.A., împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei civile nr.2176/09.04.2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.2804/280/2006, intimaţi-pârâţi fiind C.T. şi C.L.M..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită fără citarea părţilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra apelului au avut loc în şedinţa publică din data de 28 Aprilie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de şedinţă din aceea dată şi care fac parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă, deliberând constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 07.03.2006 ,  reclamantul C. T. ( decedat ulterior în timpul procesului) a chemat în judecată pe pârâţii  C.A., C.T. şi C.L.M.,  solicitând instanţei să dispună ieşirea părţilor din indiviziune şi partajarea bunurilor care compun masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. V.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de 06.02.2006 a decedat numita C. V., reclamantul fiind soţul supravieţuitor al acesteia, iar pârâţii descendenţii săi. S-a mai precizat că masa succesorală este compusă din: o casă de locuit cu parter şi etaj, tip duplex, compusă din 12 camere, 2 bucătării, 2 băi şi 4 holuri, situată în com. M., sat Ţ., jud. A., aflată pe terenul proprietatea reclamantului; o anexă construcţie care se află lângă casa menţionată anterior; o casă de locuit cu parter şi etaj, compusă din 6 camere, baie, bucătărie şi hol situată în aceeaşi localitate; alte anexe gospodăreşti: 4 grajduri pentru creşterea vacilor, 3 garaje, 3 cocini pentru creşterea porcilor, situate în aceeaşi localitate; 10 vaci; 5 porci; 100 păsări de curte; mobilă din lemn; aparatură electronică aflată în cele două case. S-a arătat şi că imobilele au fost edificate împreună cu defuncta din mijloace proprii, la fel ca şi celelalte anexe gospodăreşti.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 728 din C. civ., art. 6731 şi urm. din C. proc. civ.

În dovedire au fost depuse fotocopii de pe înscrisuri (f.2-49, fond).

La data de 26.04.2006 se depune de către pârâţii C.T. şi C.L.M., întâmpinare prin care se solicită respingerea acţiunii.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că pentru casa de locuit cu parter şi etaj tip duplex, jumătatea de sud este proprietatea lui C.T. şi soţia acestuia C. S. care au avut o contribuţie substanţială la edificarea duplexului şi care conform înţelegerii dintre defunctă şi părţile de astăzi au construit, în anul 1991, pe un teren care se afla în indiviziune. În privinţa anexei reclamantul nu o individualizează. În privinţa casei cu 6 camere s-a arătat că aceasta a fost construită pe terenul care aparţine numitului C.L.M. conform titlului de proprietate cu nr. 123546/02.10.2003.În privinţa celorlalte bunuri s-a precizat că acestea nu sunt individualizate în modalitatea solicitată de dispoziţiile art. 6732 din C. proc. civ.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 115-117 din C. proc. civ.

La  data de 21.06.2006 s-a formulat de către pârâtul C.T. cerere reconvenţională (f. 72, dosar fond), prin care solicită instanţei să se constate că pentru jumătatea de sud a imobilului tip duplex compus din 12 camere, 2 bucătării, 2 băi, 4 holuri şi anexele aferente, respectiv, o polată, un grajd, o magazie şi un coteţ de porci, acesta are o contribuţie de 100%. De asemenea, s-a solicitat introducerea la masa de partaj a unui teren în suprafaţă de 200 mp. aferent duplexului, cu vecinii: N – D. D., S – C. T., E – vâlcea, V – drum sătesc.

În motivarea cererii s-a arătat că în privinţa jumătăţii de sud a duplexului se consideră că prin înţelegerea la care a ajuns cu familia, înainte de a se construi duplexul, acesta a devenit proprietar cu condiţia de a contribui financiar cât şi prin muncă. Se consideră că s-a avut o contribuţie de 100%.

S-a finalizat construcţia de roşu după care pârâtul şi fratele său C.A. s-au mutat în duplex, executând fiecare separat finisajele. Anexele au fost executate numai de către pârât fără participarea celorlalţi, iar terenul solicitat a fi partajat a fost cumpărat în anul 1990 de toată familia.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 119, 120, 135 din C. proc. civ.

La aceeaşi dată reclamantul precizează acţiunea în sensul că mobilierul este compus din: 2 corpuri de bibliotecă şi paturi, iar aparatura electronică este compusă din: combină muzicală, 2 televizoare, un videocasetofon, un frigider, o ladă frigorifică, o maşină de cusut; de asemenea, la data de 13.09.2006 se depune o nouă precizare a acţiunii prin care arată că se înţelege să fie introdus la masa de partaj terenul de 400 mp., iar nu numai 200 mp.

S-au administrat probele cu înscrisuri (de către reclamant şi unii dintre pârâţi), iar la termenul de judecată din data de 13.09.2006 au fost audiaţi martorii: D. I., N. F., .T. N., A.T.. Este audiată şi martora C. F. la termenul din 11.10.2006, iar la data de 15.11.2006 şi martorul P. C.

Reclamantul a decedat la data de 22.12.2006 (fila 239), iar moştenitori sunt cei trei pârâţi, aceştia solicitând continuarea procesului.

Prin încheierea de admitere în principiu din data de 30.05.2007 a Judecătoriei Piteşti a fost admisă, în parte, acţiunea completată formulată de reclamantul - defunct C. T. prin moştenitorii C.A. ,C.T. şi C.L.M. în contradictoriu cu pârâţii C.A. ,C.T. şi C.L.M.,  a fost respinsă cererea reconvenţională, s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei C. V., decedată la data de 24.12.2005  .De asemenea s-a constatat că pârâţilor le revine în indiviziune cota de ? de pe urma defunctului C. T., în calitate de soţ supravieţuitor şi cota de câte ? fiecare, în calitate de descendenţi de gr.I al defunctei C. V., s-a constatat că în masa succesorală de pe urma acestei defuncte a rămas ? dintr-o construcţie de tip duplex, situată în comuna M., sat Ţ., de roşu şi cu acoperiş de ţiglă şi ? dintr-un televizor.

Pentru a pronunţa această soluţie , instanţa de fond a reţinut, că la data de 24.12.2005 a decedat numita C. V., deces înscris sub nr. 38/26.12.2005 în Registrul Stării Civile al com. M., jud. A .În privinţa calităţii de moştenitori a părţilor s-a observat.

Cu privire la edificarea duplexului s-a reţinut că acesta a fost realizat de către defuncta C. V. şi defunctul C.T., fiind un bun comun al acestora, iar pârâţii beneficiază de un drept de creanţă realizabil în condiţiile art.494 c.civ. Cu privire la bunurile mobile, s-a reţinut că s-a făcut dovada doar a existenţei televizorului Rubin în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. V..

În ce priveşte casa cu şase camere s-a reţinut că aceasta a fost edificată pe terenul defunctului N. I., al cărui succesor este pârâtul C. L. M., fără a exista o convenţie între defuncţii C.V., C.T. şi N.I., pentru a lua naştere un drept de superficie în favoarea defuncţiilor C. V. şi C. T., astfel încât din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. V. a rămas doar un drept de creanţă, constând în contribuţia la acel imobil, în timp ce dreptul de proprietate în baza accesiunii imobiliare prevăzută de art.494 c.civ. aparţine pârâtului C.L. M..S-a mai reţinut că nu s-a solicitat şi partajarea acestui drept de creanţă.

În privinţa suprafeţelor de teren de 400 mp sau 500 mp s-a reţinut că nu s-a făcut dovada existenţei acestora , în patrimoniul defunctei C.V..

Prin sentinţa civilă nr.2176/9.04.2008 a Judecătoriei Piteşti a  fost admisă, în parte, acţiunea completată formulată de reclamantul - defunct C. T. prin moştenitorii C.A. ,C.T. şi C.L.M. în contradictoriu cu pârâţii C.A. ,C.T. şi C.L.M.,  a fost respinsă cererea reconvenţională, s-a atribuit succesorilor reclamantului –pârât C. T.: C.A., C.T. şi C.L.M., în indiviziune, lotul 1 compus din sultă în sumă de 40.692,8075 lei (RON) plătită de lotul 2 , a atribuit pârâtului C.A. lotul 2 compus din cota de ? dintr-o construcţie tip duplex (partea de nord), situată în com. M., sat Ţ., jud. A., de roşu şi cu acoperiş de ţiglă, în valoare de 81.385,615 lei (RON) urmând a plăti către lotul 1 sultă în sumă de 40.692,8075 lei (RON); a atribuit pârâtului C.T. lotul 3 compus din cota de ? dintr-o construcţie tip duplex (partea de sud), situată în com. M., sat Ţ., jud. A., de roşu şi cu acoperiş de ţiglă, în valoare de 81.385,615 lei (RON) urmând a plăti către lotul 4 sultă în sumă de 40.692,8075 lei (RON); a atribuit pârâtului C.L.M. lotul 4 compus din sultă în sumă de 40.692,8075 lei (RON) plătită de lotul 3 şi au fost compensate  în totalitate cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte componenţa loturilor s-a ţinut seama de posesia exercitată asupra bunurile cuprinse în masa succesorală cât şi de spaţiile locative de care cei trei pârâţi dispun; astfel, pârâtul C.L.M. deţine în proprietate un imobil casă în aceeaşi localitate (casa pe care instanţa nu a reţinut-o ca făcând parte din masa succesorală prin I.A.P.), iar ceilalţi doi pârâţi deja au împărţită folosinţa bunului duplex (C.A. partea de nord, iar C.T. partea de sud). Aceşti doi din urmă pârâţi şi-au edificat şi diferite anexe gospodăreşti în funcţie de folosinţa exercitată asupra părţii din construcţie, ceea ce ar face neeconomică împărţirea construcţiei în totalitate între cei trei descendenţi ai defunctei.

Împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 30.05.2007 a Judecătoriei Piteşti şi a sentinţei civile nr.2176/9.04.2008 a Judecătoriei Piteşti, în termen legal s-a exercitat apel de către pârâtul C.A. pentru următoarele motive:

1.în mod nelegal nu a fost inclusă în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. V. şi imobilul cu 6 camere deţinut de către pârâtul C. L. M. , întrucât la data edificării acestei construcţii , pârâtul mai sus menţionat avea vârsta de 6 ani, astfel că nu avea cum să devină proprietar al acestui imobil;

2.în mod neîntemeiat nu s-a inclus în masa partajabilă şi celelalte bunuri solicitate de defunctul C. T., respectiv un graşd pentru creşterea vitelor, un garaj şi o cocină pentru creşterea porcilor anexe la imobilul de la pct.1 (f.25).

Deliberând asupra motivelor de apel , tribunalul reţine că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

1.Potrivit art.728 c.civ., obiectul împărţelii îl constituie, în principiu, numai bunurile asupra cărora poartă drepturile reale ale defunctului şi care s-au transmis asupra moştenitorilor.

În cauză atât prin cererea de chemare în judecată, cât şi prin motivele de apel invocate s-a invocat faptul că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. V. a rămas şi cota de ? din dreptul de proprietate casa de locuit cu parter şi etaj, compusă din 6 camere, baie, bucătărie şi hol, situată în comuna M., sat T., judeţul A. Având în vedere că acest imobil a fost edificat pe terenul proprietatea lui N. I., al cărui succesor este pârâtul C.  L. M., fapt necontestat de către părţi, tribunalul reţine că părţile au invocat , în fapt, existenţa unui drept de superficie în favoarea defuncţilor C. V. şi C. T., constând în dreptul de proprietate asupra construcţiei mai sus menţionate şi dreptul de folosinţă asupra terenului pe care se află construcţia mai sus menţionată, a cărui partajare s-a solicitat prin prezenta acţiune.

Potrivit art. 492 C. civ., proprietarul terenului este prezumat a fi şi proprietarul construcţiilor sau plantaţiilor executate pe teren, reglementarea decurgând din dreptul de accesiune ca mijloc originar de dobândire a proprietăţii. Articolul 494 din acelaşi cod reglementează drepturile ce se nasc din ridicarea unor construcţii sau executarea unor plantaţii de către un terţ. În asemenea situaţii, chiar dacă calificarea construcţiei sau executarea plantaţiilor s-a făcut cu bună-credinţă, nu se poate naşte un drept real, ci un drept de creanţă. Există însă posibilitatea, la care se referă art. 492 C. civ. în partea finală, de a fi înlăturată prezumţia dreptului proprietarului terenului asupra construcţiilor de pe teren, dacă se dovedeşte că acestea au fost efectuate de altă persoană pe baza unei convenţii care să justifice dobândirea dreptului de proprietate al constructorului asupra construcţiei respective, precum şi dreptul său de folosinţă asupra terenului, aceste drepturi concretizând dreptul real de superficie. [în  acelaşi sens: C.S.J., secţia civilă, decizia nr. 892/1994, în Dreptul nr. 12/1994, p. 62].În acelaşi sens, în jurisprudenţa drepturilor omului [Hotărârea CEDO în cauza Bock şi Palade c.României din data de 15 februarie 2007] s-a statuat că „în lipsa unei dispoziţii legale, a unui legat sau dacă condiţiile prescripţiei achizitive nu sunt îndeplinite, existenţa unei convenţii între proprietarul terenului şi persoana care a înălţat construcţiile este indispensabilă pentru a obţine dreptul de superficie”, reţinându-se că „simplul fapt de a ridica construcţii, chiar de bună-credinţă, în lipsa unui acord nu conduce la obţinerea unui drept real de superficie, titularul construcţiilor neputând dobândi decât o simplă creanţă împotriva proprietarului terenului”, întrucât în caz contrar s-ar realiza o privare de proprietate, incompatibilă cu art.1 din Protocolul nr.1.

În concluzie, pentru a se dovedi existenţa unui drept de superficie este necesar să se facă dovadă că un asemenea drept a luat naştere în baza unei convenţii, în baza legii sau prin prescripţie achizitivă. În cazul în care se invocă dobândirea dreptului de superficie prin convenţie este necesar, ca în primul rând , potrivit legii în vigoare la data încheierii convenţiei să fi fost posibilă constituirea dreptului de superficie şi în al doilea rând, din convenţia încheiată să se desprinsă, în mod neechivoc, concluzia că s-a constituit un drept de superficie. În acest sens, este de reţinut că în perioada de aplicare a Legilor nr.58/1974 şi nr.59/1974 nu era posibilă constituirea unui drept de superficie, întrucât potrivit art.30 alin 1 din Legea nr.58/1974 dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităţilor urbane şi rurale putea avea loc doar prin moştenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea lor prin acte juridice, iar chiar dacă superficia nu reprezintă operaţiunea juridică a unei înstrăinări în formele prevăzute de lege, are aceleaşi efecte, proprietarul terenului fiind în realitate deposedat, ceea ce echivalează cu o înstrăinare şi deci constituirea superficiei nu era posibilă, având în vedere că dreptul de superficie se constituie şi se consolidează, în principiu, pe măsura ataşării de sol a construcţiei, devenind un drept perpetuu.[în acelaşi sens: Trib. Suprem, s.civ., dec.nr.1951/1984]

În cauză, din răspunsul la interogatoriu administrat intimatului C. L.M., la întrebarea nr.7 (f.32-verso) , reiese că imobilul compus din şase camere, deţinut în prezent de intimatul C. L. M., a fost construit în perioada anilor 1982-1984. De asemenea din declaraţiile martorilor B. N. şi C. F. rezultă că imobilul în litigiu a fost construit după 1977,  moment în care erau în vigoare Legea nr.58/1974.Totodată din probele administrate (declaraţia martorului B.N -f.44, coroborat cu extras de pe registrul agricol pe numele lui N. I. –f.69), rezultă că imobilul în litigiu a fost edificat pe terenul proprietate lui N. I., preluat prin cooperativizare şi pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului C.L. M. (în calitate de moştenitor testamentar) potrivit HCJ nr.69/26.08.1991, anexa 3, poziţia 97 (f.68).

În concluzie, având în vedere că la data edificării construcţiei în litigiu defunctul N. I. era decedat la data de 9.05.1977 (f.88) , în patrimoniul său rămânând suprafaţa de 250 mp în pct „Acasă”, suprafaţă pe care membrii cooperatori au aveau în deplină proprietate „ope legis” în baza Constituţiei din 1968 şi a Statului CAP, suprafaţă care a fost dobândită de moştenitorul testamentar C. L.M., care ulterior a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren ce a aparţinut defunctului N. I., astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr.123546/2.10.2003 (f.174-dosar fond). Prin urmare, la data edificării construcţiei proprietar asupra terenului era pârâtul C.L.M., care a acceptat succesiunea de pe urma defunctului N. I.

Chiar dacă s-ar admite că era posibilă constituirea unui drept de superficie şi sub imperiul Legilor nr.58/1974, este de reţinut că în cauză nu s-a făcut dovada neechivocă a faptului că a existat o convenţie între pârâtul C.L.M., pe de o parte, în calitate de proprietar al terenului şi C. V. şi C. T., pe de altă parte, în calitate de constructori, prin care să se recunoască un drept de superficie în favoarea acestora din urmă. Astfel din declaraţia martorului C. M. (dată în dosarul nr.11141/2005), care a lucrat la edificarea construcţiei, a arătat că aceasta a fost construită pentru „băiatul cel mic” (respectiv C.L.. De asemenea martorul P. R. (f.54) a afirmat că imobilul în litigiu a fost construită de către pârâtul C. L., fiind ajutat de către părinţi şi fraţi.

Având în vedere considerentele menţionate, precum şi faptul că nu s-a făcut dovada că defuncţii C. V. şi C.T., au dobândit un drept de superficie asupra imobilului în litigiu, astfel că instanţa de fond , în mod corect a apreciat că în masa succesorală de pe urma defunctei C. V. a rămas doar un drept de creanţă în condiţiile art.494 c.civ. constând în contribuţia la imobilul în litigiu, drept de creanţă ce nu s-a cerut a se partaja.

2.În ce priveşte motivul al doilea de apel tribunalul reţine că şi acesta este neîntemeiat, având în vedere că anexele menţionate au fost edificate pe terenul proprietatea pârâtului C. L., care în baza accesiunii prevăzute de art.492 c.civ. a devenit proprietar şi asupra acestor anexe, având în vedere că nu s-a constituit un drept de superficie cu privire la aceste anexe în favoarea defuncţilor C. V. şi C. T.. În consecinţă, în mod întemeiat a apreciat prima instanţă că nici aceste construcţii nu fac parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei C. V..

Având în vedere că nu s-a schimbat componenţa masei succesorale, reţinută de către prima instanţă, tribunalul a revenit asupra probei cu expertiză apreciind-o că aceasta nu mai era necesară fiind de natură să cauzeze tergiversarea judecăţii, avându-se în vedere că nu a făcut obiectul apelului valoarea stabilită prin prima expertiză.

Pentru aceste considerente în baza art.297 c.proc.civ.va fi respins apelul formula împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 30.05.2007 a Judecătoriei Piteşti şi a sentinţei civile nr.2176/9.04.2008 a Judecătoriei Piteşti ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul  C.A., , împotriva încheierii de admitere în principiu şi a sentinţei civile nr.2176/09.04.2008, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr.2804/280/2006, intimaţi fiind reclamantul C. T. şi pârâţii C.T. şi C.L.M.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi 12 Mai 2009, la Tribunalul Argeş - Secţie Civilă.

Preşedinte,

V. T. Judecător,

E. V. Grefier,

G. G. ?

Domenii speta

Spete similare