Procedura insolvenţei

Prin Sentinta civila nr.1552/25.06.2009 pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 743/108/2009 s-a respins cererea formulata de creditorul MK sustinuta de intervenientul CR de deschidere a procedurii insolventei debitoarului TP.

Pentru a pronunta aceasta solutie, judecatorul sindic a retinut urmatoarele

Conform art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei un  creditor este îndreptatit sa solicite deschiderea procedurii insolventei daca are împotriva debitorului o creanta certa, lichida si exigibila de mai mult de 30 de zile. Deci în cadrul cererii de deschidere a procedurii bazata pe legea speciala amintita judecatorul sindic trebuie sa analizeze aceste conditii, în conditiile procedurale restrictive prevazute de aceasta lege.

În cazul de fata, prin invocarea de catre debitor a unor neregularitati în ce priveste opozabilitatea fata de acesta a cesiunii de creante intervenite între creditorul titular al actiunii MK si CR, cadrul procesual se extinde si la solutionarea unui litigiu raportat la institutia cesiunii de creanta, ceea ce excede competentelor judecatorului sindic, trecând în sfera dreptului comun.

Conform art. 379 al.3 Cod procedura civila creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din însusi actul de creanta sau din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.

Conform art. 379 al.4 Cod procedura civila creanta este lichida atunci cât timp ea este determinata prin  însusi actul de creanta sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice fie emanând de la un debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza  unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute în actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala.

În prezenta cauza debitorul nu recunoaste extrasele de cont, acte emise de creditor. În aceste conditii pentru stabilirea caracterului cert si lichid al creantei trebuie analizat ansamblul raporturilor comerciale dintre parti, fiind incidente în cauza dispozitii speciale privitoare la dreptul financiar bancar, precum si la dreptul fiscal (fiind invocate si aspecte vizând TVA-ul), fapt ce nu se poate realiza decât prin administrarea unor probe care sa lamureasca aceste aspecte deosebit de complexe, ceea ce nu se poate face decât în conditiile dreptului comun.

În consecinta judecatorul sindic constatând ca nu poate retine, în conditiile procedurale speciale reglementate de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, caracterul cert, lichid si exigibil al creantei si nici cui îi este datorata aceasta pretinsa creanta, urmeaza sa respinga cererea.”

Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr. 1365/R/03.11.2009 a admis recursul formulat de creditoarele MK si. CR a  casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

 Curtea a retinut ca::

Într-adevar, astfel cum în mod corect a retinut instanta de fond, deschiderea procedurii insolventei presupune ca, creanta afirmata sa aiba caracter cert, lichid si exigibil, creditorul fiind tinut a face dovada îndeplinirii cumulative a acestor conditii.

Se observa însa ca, în speta, cererea introductiva s-a întemeiat pe un titlu executoriu – contractul de credit nr.xxx, titlu în temeiul caruia s-a pretins creanta în cuantum de yyy, din care debit principal zzz0 lei si qqq lei dobânzi restante.

În conditiile în care legea prezuma caracterul cert, lichid si exigibil al creantei cuprinse într-un titlu ce, fara a se constitui în hotarâre judecatoreasca, permite executarea silita a debitorului, sarcina probei în contestarea creantei incumba debitorului, caruia art. 399 C.proc.civ. îi permite formularea apararilor de fond, nicidecum creditorului, cum în mod gresit a considerat prima instanta, neputându-se admite o rasturnare a sarcinii probei în consecinta optiunii creditorului pentru executarea debitorului în procedura colectiva si nu în procedura individuala.

Curtea subliniaza ca analiza de temeinicie a unei cereri de declansare a procedurii insolventei formulate de catre creditor, presupune doua directii principale: analiza creantei debitorului din perspectiva conditiilor impuse de art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006 si, în cazul în care aceasta conditie este îndeplinita sub forta prezumtiei de insolventa instituita prin lege, cercetarea apararilor debitorului de natura a infirma puterea acestuia.

În cauza, cercetarile de fapt ale instantei de fond s-au oprit la verificarea creantei creditorului, autor al cererii de deschidere a procedurii, concluzia judecatorului-sindic fiind aceea ca pretentia afirmata de creditor nu are trasaturile unei creante certe, lichide si exigibile, dar si ca potrivit dispozitiilor speciale ale Legii nr. 85/2006, analiza detaliata a probelor cauzei în raport cu apararile debitorului trebuia sa faca obiectul unui proces de drept comun.

Aceste considerente nu sunt justificate. Curtea considera ca analiza în mod temeinic a creantei din perspectiva conditiilor prevazute de lege incumba judecatorului-sindic în cadrul unor verificari de fapt care se circumscriu unui litigiu obisnuit, chiar daca legea care guverneaza procedurile generale ale insolventei este o lege speciala. Nu se poate retine ca necesitatea unui probatoriu complex sau cu valente speciale, nu cade în competenta judecatorului-sindic în masura în care acest tip de analize este edificator pentru lamurirea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei creditorului, cu atât mai mult cu cât, astfel cum mai sus s-a aratat, cererea introductiva de instanta se întemeiaza pe un titlu executoriu.

Curtea constata ca principalele contestatii ale debitoarei au vizat constatarea inopozabilitatii cesiunii de creanta – aspect lipsit de relevanta în conditiile în care atât cedentul, cât si cesionarul au formulat cererea de deschidere a procedurii, precum si infirmarea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei. Fara a contesta contractul de credit, debitoarea a afirmat restituirea integrala a sumelor datorate catre SC MK, considerând ca se impune înfatisarea de catre banca a documentelor primare justificative, care au stat la baza înregistrarilor efectuate în contul liniei de credit. Totodata, debitoarea a invocat nerespectarea termenului de 30 de zile prevazut de art. 3 pct. 6 din Legea insolventei.

În raport de aceste sustineri ale debitoarei, analiza caracterului cert, lichid si exigibil al creantei impunea solicitarea opiniei unui specialist, opinie ce ar fi putut fi opusa opiniei specializate a bancii, nejustificându-se lamurirea unor împrejurari de fapt în fata unei alte instante decât cea sesizata de creditoare, de altfel aceasta instanta neputând fi, astfel cum mai sus s-a aratat, decât instanta de executare, învestita într-o procedura de executare silita individuala începuta în temeiul contractului de credit si al contractului de garantie reala mobiliara – titluri executorii potrivit art. 79 alin. 2 din Legea nr. 58/1998, în vigoare la data încheierii contractului, caracterul executoriu al contractelor de credit, inclusiv al contractelor de garantie reala sau personala, fiind prevazut si de art. 120 din O.U.G. nr.99/2006, ce abroga Legea nr. 58/1998.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 5 C.proc.civ. hotârârea atacata a fost casata urmând în rejudecare a se stabili, analizându-se cesiunea de creanta, care dintre cele doua creditoare este titulara creantei decurgând din contractul de credit si a se pune în discutie, în cadrul procesual astfel precizat, utilitatea administrarii probei cu expertiza tehnica specialitatea contabilitate în dovedirea sustinerilor debitoarei cu privire la restituirea integrala a sumelor datorate catre MK..

Domenii speta

Spete similare