Modificare decizie pensionare

Prin sentinta civila nr. 574 din 23 martie 2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosar nr. 6129/108/2009, s-a respins actiunea formulata de reclamant împotriva pârâtilor, având ca obiect obligarea pârâtului – angajator sa comunice pârâtei – casa de pensii o noua adeverinta de venituri în care sa fie inclus si sporul de confidentialitate de 15% în termen de 5 zile de la ramânerea definitiva a sentintei, obligarea pârâtei sa modifice decizia de pensionare conform acestei adeverinte si obligarea aceleasi pârâte de a-i plati sporul de confidentialitate începând cu data de 26.11.2006 si pâna la data de 12.11.2009, când a intrat în vigoare Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitara a personalului din sistemul bugetar.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, actiunea reclamantului este nefondata în ceea ce priveste demersul judiciar initiat împotriva pârâtului – angajator, respectiv prematura fata de pârâta – casa de pensii, fata de aceasta din urma evidentiindu-se si lipsa calitatii sale procesuale pasive referitor la petitul 3 din cererea introductiva de instanta.

Astfel, în ceea ce priveste actiunea exercitata împotriva pârâtului – angajator, într-adevar prin decizia în interesul legii pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, nr. 46/15.12.2008, s-a statuat, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) si (2) din Codul deontologic al magistratilor, si ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, modificata si completata, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidentialitate de 15%, calculat la indemnizatia bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar.

Pe de alta parte, este adevarat ca din interpretarea art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicata, asa cum a fost modificata si completata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului  nr. 100/2007, rezulta ca pensiile magistratilor se actualizeaza ori de câte ori se majoreaza indemnizatia bruta lunara a unui magistrat în activitate, cu luarea în calcul, în procent, a sporurilor.

În speta însa, reclamantul nu a facut nici o dovada referitoare la faptul ca s-ar fi adresat angajatorului pentru a-i fi eliberata o noua adeverinta cu veniturile brute, în care sa fie inclus în indemnizatia bruta lunara si sporul de 15% pentru confidentialitate, de care s-a prevalat prin actiunea sa, dupa cum nu a facut nici o dovada privitoare la faptul ca s-ar afla în posesia unui titlu executor, ca urmare a promovarii unei actiuni judecatoresti, care sa-i confirme acest spor, si desi, în virtutea rolului sau activ, conform art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, instanta a citat reclamantul cu mentiunea ca acesta sa comunice daca detine o hotarâre judecatoreasca cu privire la sporul de confidentialitate, respectiv daca s-a adresat angajatorului pentru eliberarea adeverintei în discutie, iar în caz afirmativ, daca respectiva adeverinta a depus-o si la pârâta casa de pensii, acesta nu s-a conformat dispozitiilor enuntate si nu a furnizat instantei de judecata relatiile solicitate.

Or, chiar daca decizia în interesul legii, de care s-a prevalat prin cererea sa introductiva, a fost data în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 16 alin. (1) si (2) din Codul deontologic al magistratilor, si ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si al parchetelor de pe lânga acestea, modificata si completata, raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, tocmai ca urmare a interpretarii diferite date de instantele judecatoresti acestor dispozitii si a existentei unei practici neunitare în aceasta materie, decizia mentionata nu poate substitui existenta unei legi care sa reglementeze acest spor la indemnizatia de baza a magistratilor, pentru perioada ce face obiectul actiunii reclamantului, astfel ca, atâta timp cât acesta nu a facut dovada ca acest drept i-a fost recunoscut printr-o hotarâre judecatoreasca, nu se poate prevala de drepturile banesti de care beneficiaza un magistrat în activitate, prin includerea acestui spor, acordat ca urmare a promovarii unei actiuni judecatoresti.

Dintr-un alt punct de vedere, fata de pretinsa discriminare pe care reclamantul o invoca în actiunea sa, este de precizat ca în conformitate cu dispozitiile în materie ale O.G. nr. 137/2000, republicata, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care solutioneaza sesizarea prin hotarâre a Colegiului director, care dispune masurile specifice constatarii existentei discriminarii, iar hotarârea acestuia poate fi atacata, în conditiile legii, la instanta de contencios administrativ (art. 20),  dispozitiile mentionate fiind declarate neconstitutionale  numai în masura în care  sunt interpretate în sensul ca  acorda C.N.C.D. competenta ca, în cadrul activitatii sale jurisdictionale, sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii,  si sa le înlocuiasca cu norme create pe cale judiciara  sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative,  ori este lesne de observat ca reclamantul din cauza de fata  nu s-a adresat institutiei deja mentionate  pentru a-i solicita sa ia masurile care se impun  pentru înlaturarea consecintelor  faptelor pretins  discriminatorii si respectiv restabilirea situatiei anterioare discriminarii.

Pe de alta parte, în ceea ce priveste actiunea exercitata de reclamant împotriva pârâtei casa de pensii, apar ca fiind fondate exceptiile invocate de pârâta prin întâmpinare, retinute de catre instanta cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, în conformitate cu care instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În acest sens, potrivit  prevederilor exprese si neechivoce  ale art.82 alin.2  din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile ulterioare, cererea de pensionare, împreuna cu actele care dovedesc  îndeplinirea conditiilor prevazute de lege se depun la casa teritoriala de pensii  în raza  careia se afla domiciliul asiguratului, text care, indeniabil, trebuie raportat si la dispozitiile art.89 din aceeasi lege asezat de asemenea, în sectiunea  a 7-a  „Stabilirea si plata pensiilor” care reglementeaza  revizuirile  si modificarile ulterioare privitoare la  stabilirea si plata drepturilor de pensie, cu consecinta fireasca  pentru acestea din urma a necesitatii depunerii cererii aferente  la aceeasi casa teritoriala de pensii.

Or, sustinerile pârâtei din întâmpinare si reiterate oral în fata instantei  prin reprezentant, referitoare la  aceea ca la dosarul de  pensie  nu a fost  depusa  de catre reclamant adeverinta de care s-a prevalat  direct în fata instantei  de judecata, solicitând obligarea pârâtului – angajator la a o comunica pârâtei –casa de pensii, nu numai ca nu au fost contestate de catre reclamant, dar chiar recunoscute implicit de catre acesta, concluzie ce se desprinde din chiar continutul actiunii sale.

Just a evidentiat, sub acest aspect, pârâta prin întâmpinare ca recalcularea pensiei de serviciu a reclamantului este conditionata de existenta unei cereri prealabile catre aceasta institutie, la care sa fie anexate înscrisurile doveditoare, cum rezulta inclusiv din prevederile art. 23 din Anexa la HG nr. 1275/2005, pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr. 303/2004, privind Statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile ulterioare, în conformitate cu care recalcularea pensiilor de serviciu în conditiile art. 95 si 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se face la cererea persoanei îndreptatite, nu în ultimul rând si art. 169 alin. 2 si 3 din legea mai înainte mentionata prevede ca cererea de recalculare a pensiei urmeaza aceleasi reguli procedurale privind solutionarea si contestarea prevazute pentru cererea de pensionare, impunându-se asadar singura concluzie judicioasa aceea ca actiunea reclamantului este prematur introdusa fata de pârâta casa de pensii.

Pe de alta parte, apare ca fiind fondata si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acestei pârâte în ceea ce priveste petitul 3 din actiune, deoarece solicitarea reclamantului ca aceasta pârâta sa-i plateasca sporul de confidentialitate reprezinta pretentii asupra drepturilor de natura salariala, ori asa cum judicios s-a aparat pârâta prin întâmpinare, raporturile juridice de munca nu au fost stabilite între reclamant si aceasta pârâta, ci între reclamant si pârâtul angajator asa încât corect s-a concluzionat în întâmpinare ca pârâta casa de pensii nu poate fi în nici un fel obligata la despagubiri de natura salariala izvorâte în urma raporturilor juridice de munca.

Domenii speta

Spete similare