Şantaj. Circumstanţe atenuante în mod nejustificat reţinute.

I. Prezentarea sesizării:

Prin cererile înregistrate pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, partea civilă Xx şi inculpatul Xx, au declarat apel împotriva sentinţei penale nr.867 din 24.06.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, în dosarul nr.74/320/2008.

I.Prin memoriul depus Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş a solicitata admiterea apelului şi agravarea pedepsei aplicate inculpatului în legătură cu săvârşirea infracţiunii de şantaj, prin înlăturarea circumstanţei atenuante reţinute de instanţa de fond.

În susţinerea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, prin memoriul depus (fila 4dosar) a arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât, în mod greşit s-a reţinut ca circumstanţă atenuantă prevederile art.74 alin.1 lit.c  cod penal în legătură cu săvârşirea infracţiunii de şantaj pe motiv că inculpatul a recunoscut şi regretat această faptă.

În susţinerea acestui punct de vedere s-a invocat următoarele elemente legate de atitudinea inculpatului şi de împrejurările reţinute în starea de fapt:

1. În ceea ce priveşte comportamentul inculpatului parchetul a considerat că sunt de remarcat mai multe aspecte care pun în evidenţă o conduită mai degrabă obstrucţionistă decât cooperantă care pot fi considerate mai mult ca circumstanţe agravante, astfel:

- inculpatul a recunoscut existenţa unor înregistrări cu partea vătămată, de natură erotică, însă nu a arătat locul unde se află şi a refuzat să le pună la dispoziţia organelor de urmărire penale sau a instanţei de judecată;

- inculpatul a mai fost implicat în săvârşirea unor astfel de infracţiuni aşa după cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, însă a refuzat să ofere relaţii, de exemplu în cazul numitei Xx;

- inculpatul a urmărit să câştige încrederea victimelor sale prin prezentarea sub altă identitate şi a unei calităţi false, de exemplu procuror în cazul părţii vătămate Xx;

- inculpatul a dovedit o perseverenţă infracţională continuă în vederea asigurării unor venituri ilicite, iar pe de altă parte, nu a făcut niciun demers în vederea despăgubirii părţii civile pentru prejudiciul produs.

S-a apreciat că aceste împrejurări conferă faptei săvârşite şi persoanei inculpatului un pericol social accentuat, care a fost ignorat de instanţă.

2.În ceea ce priveşte poziţia de recunoaştere de către inculpat a vinovăţiei sale în legătură cu săvârşirea infracţiunii de şantaj în cursul procesului penal, dat fiind faptul că infracţiunea era flagrantă, s-a arătat că  recunoaşterea faptei este lipsită de semnificaţia sincerităţii, astfel că nu poate fi reţinută de drept circumstanţă atenuantă.

În acest sens, s-a invocat Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr.2673 din 4 iunie 2003.

II.Prin apelul promovat de partea civilă Xx-Xx, aceasta a solicitat admiterea apelului, în temeiul art.378 Cod procedură penală, raportat la dispoziţiile art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală şi rejudecând cauza a se pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.

În susţinerea apelului, prin memoriul depus (fila 15-21) partea civilă a solicitat în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de şantaj, prevăzut de art.194 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal şi abuz de încredere, prevăzut de art.213 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în şantaj, prevăzut de art.194 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal şi înşelăciune, prevăzut de art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, având în vedere că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, aşa cum reiese din întreg materialul probator administrat în cauză, cât şi din motivarea sentinţei penale atacate.

În opinia părţii civile, modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, respectiv prin prezentarea inculpatului sub o identitate falsă, respectiv Xx, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, denotă un caracter premeditat al comiterii acestuia.

Această premeditare a faptei conduce la două concluzii, şi anume:

- inculpatul nu a vrut să-şi divulge adevărata identitate întrucât faptele sale anterioare au ţinut ocupată pagina ziarelor, fapt care ar fi condus la identificarea lui imediată;

- crearea unui climat de linişte, de siguranţă al viitoarelor victime, care s-ar putea considera protejate de o persoană cu funcţia de procuror care se ocupă exclusiv de apărarea victimelor infracţiunilor.

Faptul că inculpatul s-a prezentat cu numele de Xx, declinându-şi funcţia de procuror, este confirmat de declaraţiile martorei Xx(o viitoare victimă a inculpatului), precum şi de înregistrările audio ale convorbirilor telefonice, a căror transcriere a fost anexată prezentei cauze.

De asemenea, s-a stabilit că inculpatul avea un mod de operare similar, prestabilit, şi că se prezenta tuturor persoanelor de sex feminin pe care le ademenea prin intermediul internetului, cu numele de Xx şi cu funcţia de procuror, şi cu povestioare identice despre pierderea soţiei şi copilului într-un accident rutier, pretinzând că este de provenienţă din Cluj.

Astfel, elementul material al infracţiunii comise de inculpat se referă la un climat de minciună, de inducere în eroare a viitoarelor victime, prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii false, respectiv identităţii şi a profesiei acestuia, cu scopul de a obţine un folos material.

Totodată, se poate observa că inculpatul a avut un plan de acţiune bine pus la punct, pe care îl aplicau cu regularitate şi în alte situaţii cu scopul de a obţine suma importante de pe urma acţiunilor sale.

În procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice la pagina 31, reiese neîndoielnic prezentarea inculpatului sub o identitate falsă, probă care emană exclusiv de la inculpat.

Din acelaşi proces-verbal, la pagina 10, din înregistrarea audio a convorbirii telefonice cu partea vătămată, se poate observa că aceasta i se adresează cu apelativul Darius, nume pe care ea îl cunoştea, iar la aceeaşi pagină, în ultimele rânduri, inculpatul face referire la profesia pe care pretinde că o exercită.

Într-una din înregistrările audio a convorbirilor telefonice inculpatul afirmă că a pus la cale tot acest demers infracţional pentru a obţine în mod injust foloase necuvenite. (procesul-verbal de transcriere a înregistrării audio a convorbirilor telefonice fila 35).

Consideră că nu este necesar ca inculpatul să recunoască această atitudine premeditată a comiterii faptelor şi inducerea în eroare a victimelor, fiind suficientă recunoaşterea cu ocazia înregistrării audio a convorbirilor telefonice.

Este evident că în cauză nu poate fi vorba de infracţiunea de abuz de încredere întrucât elementul material al acestei infracţiuni aceasta presupune un caracter spontan, un refuz spontan de restituire a unui bun încredinţat cu orice titlu.

Partea vătămată arată că a încredinţat laptop-ul marca Acer ASPI, lui Xx, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi nu lui Xx, recidivist din Giurgiu, pe baza unor relatări mincinoase, în urma insistenţelor persuasive ale acestuia care pretindea că are de învăţat. Toate aceste aspecte s-au dovedit în mod neîndoielnic a fi nereale, inculpatul fiind persoana care pretindea a fi şi nici intenţiile sale nu erau unele oneste.

Instanţele anterioare care au condamnat faptele inculpatului, respectiv sentinţa penală nr.336/2207 a Judecătoriei Petroşani, stabileşte pentru acelaşi mod de operare, că faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în concurs cu infracţiunea de furt.

Lucrurile pot fi interpretate şi din alt punct de vedere: Atitudinea inculpatului, ca prin folosirea unei calităţi mincinoase şi a unei identităţi false, precum şi prin crearea unei false impresii de prietenie şi a unor sentimente de dragoste în scopul de a o atrage pe partea vătămată şi a o filma în posturi intime şi compromiţătoare, în vederea obţinerii unor sume de bani din şantajarea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul nu a negat că a filmat-o pe ea într-o postură intimă, ci a precizat că a distrus înregistrarea. Tocmai din această afirmaţie se poate deduce din nou caracterul premeditat, precum şi o pregătire anterioară săvârşirii faptei, prin procurarea de aparatură necesară punerii în practică a demersului infracţional.

În acelaşi sens, s-a arătat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, a început urmărirea penală, împotriva inculpatului –în dosarul nr.11990/P/2007- pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în concurs cu alte infracţiuni, având în vedere că la data de 16.10.2007, folosind acelaşi mod de operare, acelaşi nume şi pretinzând că este procuror inspector la CSM, a sustras din casa părţii vătămate, o mare cantitate de bijuterii şi alte bunuri, pe care le-a folosit în interes personal.

Având în vedere deciziile CEDO, care recomandă aplicarea unei practici unitare pe întreg teritoriul ţării, precum şi împrejurarea că Statul Român a fost sancţionat în repetate rânduri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru neaplicarea unor practici unitare, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul arătat anterior.

De asemenea, partea vătămată a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului încalcă Decizia – Cadul a Consiliului Europei, nr.2001/220/JAI din 15 martie 2001 publicată în Jurnalul Oficial L82/22.03.2001, în care art.1 defineşte noţiunea de victimă, iar la art.8 arată că fiecare stat membru garantează un nivel corespunzător de protecţie a victimelor şi, după caz, a familiilor acestora sau persoanelor asimilate membrilor familiilor acestora, în special ceea ce priveşte siguranţa şi protecţia vieţii private a acestora, în cazul în care autorităţile competente consideră că există un risc grav de acte de represalii sau indicii de perturbare serioasă şi în mod intenţionat a vieţii private a acestora”.

S-a menţionat că toate deciziile Consiliului Europei adoptate în spiritul aplicării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, au fost adoptate şi de Statul Român odată cu aderarea acestuia la Uniunea Europeană, precum şi adoptarea lor în mod expres prin Legea 302/2004 completată prin Legea 543/2006.

Astfel, în lumina celor invocate, s-a arătat că pedeapsa simbolică aplicată inculpatului, nu este de natură să asigure protecţia victimei infracţiunii, având în vedere că acesta îşi poate continua agresiunile fizice şi psihice asupra părţii vătămate după numai 10 luni de zile de la comiterea faptei.

În cazul în care instanţa de control judiciar va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a solicitat să se dispună asupra individualizării pedepsei şi asupra criteriilor avute în vedere.

Astfel, instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art.74 lit.c Cod penal, cu referire la infracţiunea de şantaj. Acest articol se referă la atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii ş.a.

Probabil, instanţa de fond a considerat că inculpatul a avut o poziţie procesuală sinceră deoarece a recunoscut săvârşirea infracţiunii de şantaj.

Textul de lege menţionat se referă la atitudinea infractorului pe întreg cursul procesului penal, respectiv urmărirea penală şi cercetarea judecătorească. Este lesne de observat că inculpatul a avut o poziţie procesuală oscilantă, iniţial recunoscând prezentarea sub o identitate falsă, iar ulterior a negat acest lucru.

Inculpatul a recunoscut numai acele aspecte pentru care existau probe zdrobitoare, şi suficient cât poziţia sa procesuală să pară a fi una reală.

În declaraţia sa, inculpatul a negat aspectele privitoare la inducerea în eroare a părţii vătămate sub o identitate falsă şi faptul că a pretins că exercită profesia de magistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Aceste aspecte odată confirmate de inculpat, ar fi atras o altă încadrare juridică a faptelor, respectiv una mult mai gravă. Cu toate acestea, nu este necesară recunoaşterea inculpatului, deoarece există probe ce nu pot fi puse la îndoială.

În opinia apelantei, în mod greşit instanţa de fond a fracţionat poziţia procesuală faţă de fiecare infracţiune în parte, respectiv de recunoaştere faţă de şantaj şi o poziţie de nerecunoaştere faţă de abuz de încredere.

Poziţia procesuală a inculpatului este unitară, ea întinzându-se pe tot parcursul procesului penal, de la primul act de urmărire penală până la recus, şi pentru toate faptele.

Pedeapsa aplicată inculpatului este una foarte blândă, de fapt sinonimă cu achitarea, întrucât deşi acesta a săvârşit o infracţiune de mare cruzime, îndemnând-o partea vătămată şi pe familia acesteia să se spânzure.

De asemenea, în mod nelegal instanţa de fond a reţinut ca circumstanţe atenuante dispoziţiile art.74 pct.1 lit.c.

Având în vedere modul în care au fost comise infracţiunile, gravitatea ameninţărilor proferate, precum şi scopul comiterii acestora, respectiv realizarea unor mijloace materiale injuste, ar fi trebuit să conducă instanţa de fond la aprecierea şi reţinerea unor circumstanţe agravante, prevăzute de art.75 alin.1 lit.d Cod penal.

Totodată, instanţa ar fi putut reţine, în temeiul dispoziţiilor art.75 alin.2 Cod penal ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav, cum ar fi: ameninţarea cu tulburarea climatului psiho-social şi emoţional al unui minor; ameninţarea distrugerii carierei profesionale a părţii vătămate prin divulgarea unor imagini compromiţătoare către partenerii de afaceri şi instigarea la sinucidere a întregii familii.

De asemenea, având în vedere împrejurarea că inculpatului i s-au contopit nu mai puţin de 3 pedepse, acestuia trebuia să i se aplice măcar un spor de pedeapsă conform art.38 lit.b Cod procedură penală.

III. Inculpatul Xx prin apelul promovat a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală.

2.Prezentarea hotărârii atacate:

Prin sentinţa penală nr.867 din 24 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, în dosarul nr.74/320/2008, s-a dispus următoarele:

- în baza art. 194 alin. 1 şi 2 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 37 litera a din Codul penal, a art. 74 alin. 1 litera c şi art. 76 alin. 1 litera d din Codul penal, a fost condamnat inculpatul XX, la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată.

- în temeiul art. 61 din Codul penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 744/2005 a Judecătoriei Petroşani şi s-a contopit restul neexecutat de 439 zile închisoare cu pedeapsa nou aplicată în pedeapsa cea mai grea, aceea de 439 zile închisoare.

- în baza art. 213 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 litera a din Codul penal a fost condamnat acelaşi inculpat XX la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere.

- în temeiul art. 61 din Codul penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 744/2005 a Judecătoriei Petroşani şi s-a contopit restul neexecutat de 439 zile închisoare cu pedeapsa nou aplicată în pedeapsa cea mai grea, aceea de 439 zile închisoare.

- în baza art. 33 litera a şi a art. 34 litera b din Codul penal s-au contopit cele două pedepse rezultante menţionate mai sus, inculpatul XX urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 439 zile închisoare.

- în temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 12.11.2007 până la zi.

 - în temeiul art.350 din Codul de procedură penală s-a menţinut arestarea preventivă dispusă faţă de inculpat.

- în temeiul şi condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 literele a şi b ca pedeapsă accesorie.

- în temeiul art. 14 şi art. 346 din Codul de procedură penală raportate la art. 998 şi următoarele din Codul civil s-a admis acţiunea civilă a părţii civile Xx Xx şi a fost obligat inculpatul la restituirea către partea civilă Xx Xx, reprezentant legal al S.C. FLORADIS COMPANY S.R.L. Tg-Mureş, a laptop-ului marca ACER ASPI, iar în caz contrar, la plata către aceeaşi parte civilă a contravalorii laptop-ului în sumă de 1.764,26 lei, sumă ce va fi actualizată potrivit dispoziţiilor legale în domeniu.

- restituirea către partea civilă Xx Xx a telefonului mobil marca Nokia N 95 Silver cu seria IMEI 356962018565581 şi a încărcătorului aferent (aflate la grefa instanţei).

- restituirea către partea civilă Xx Xx a sumei de 2.000 euro (sumă aflată la grefa instanţei).

- restituirea către inculpatul Xx a telefonului mobil marca SAMSUNG fără clapetă, cu cartela cu nr. 0743319664, ridicat de la acesta cu ocazia realizării flagrantului, precum şi a cartelei SIM cu seria 707256646677, ridicată în aceleaşi condiţii (aflate la grefa instanţei).

- celelalte bunuri, la care s-a făcut referire în adresa de înaintare a dosarului către instanţă, respectiv CD-urile conţinând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpat şi partea vătămată precum şi înregistrarea imaginilor filmate cu ocazia flagrantului din data de 12.11.2007, mini DVD-ul predat de inculpat părţii vătămate la data de 12.11.2007 şi notele cuprinzând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpat şi partea vătămată au rămas ataşate la dosarul de fond, făcând parte din acesta. 

- în temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 470 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 170 lei provine din faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim grad a reţinut în esenţă că, la sfârşitul lunii septembrie 2007, în urma unui anunţ postat pe un site de matrimoniale de pe Internet, partea vătămată Xx Xx a cunoscut un cetăţean care s-a recomandat sub numele de Xx.

În realitate era vorba de inculpatul Xx, domiciliat în municipiul xx, care s-a recomandat sub numele menţionat mai sus.

Iniţial partea vătămată a corespondat cu acesta prin intermediul serviciului „messenger”, având posibilitatea să se şi vadă, cu ajutorul camerelor web.

În urma conversaţiilor purtate, cei doi au hotărât să se întâlnească.

Pentru aceasta, la data de 19.10.2007, inculpatul Xx s-a deplasat la Tg-Mureş şi a închiriat o cameră la hotelul VOIAJOR, pe numele său real, în condiţiile în care nu era de faţă partea vătămată.

Ulterior s-a întâlnit direct cu partea vătămată Xx Xx  recomandându-se din nou sub numele de Xx şi spunând că este procuror în Bucureşti.

În perioada de circa o săptămână ce a urmat, perioadă în care inculpatul a rămas cazat la hotelul Voiajor din Tg-Mureş, a fost vizitat la hotel în repetate rânduri de partea vătămată Xx Xx, întreţinând cu aceasta raporturi sexuale şi petrecând mult timp împreună.

În aceeaşi perioadă, inculpatul a susţinut că are nevoie de un laptop pentru a se conecta la Internet, manifestându-şi chiar intenţia de a se deplasa la Cluj, unde susţinea că locuiesc părinţii săi, pentru a-şi aduce laptop-ul.

În această situaţie, partea vătămată Xx Xx, care avea calitatea de administrator al S.C. FLORADIS COMPANY S.R.L. Tg-Mureş, s-a oferit să-l ajute pe inculpat şi, astfel, a achiziţionat în numele firmei menţionate un laptop marca Acer-Aspi, aparat pe care l-a încredinţat spre folosire inculpatului.

Tot în perioada respectivă, în urma discuţiilor purtate, inculpatul s-a oferit să ducă la reparat un telefon mobil marca NOKIA N95, aparţinând fiului părţii vătămate, motiv pentru care partea vătămată a predat inculpatului şi telefonul mobil indicat.

În cursul cercetărilor efectuate, partea vătămată Xx Xx a mai afirmat că, cu prilejul unei deplasări efectuate împreună cu inculpatul Xx la Bazna, jud. Sibiu, acesta din urmă şi-ar fi însuşit suma de 5.000 RON, bani pe care inculpatul i-ar fi solicitat de la partea vătămată pentru a achitat o rată de leasing, urmând să îi restituie ulterior.

La data de 26.10.2007, partea vătămată Xx Xx l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpat însă acesta nu a răspuns.

Pentru aceasta, partea vătămată s-a deplasat la hotelul VOIAJOR din Tg-Mureş şi acolo a aflat, de la recepţie, că inculpatul a părăsit hotelul.

Mai mult, partea vătămată a aflat atunci că inculpatul închiriase camera pe numele său real, adică Xx.

În continuare, partea vătămată l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpat, însă acesta nu i-a răspuns.

La un moment dat, inculpatul i-a trimis părţii vătămate un mesaj prin care a anunţat-o că a filmat-o şi o va face vedetă porno, urmând să ia mulţi bani. Inculpatul a precizat în mesaj că a filmat-o pe partea vătămată în timp ce întreţineau raporturi sexuale, la solicitarea unei persoane, urmând ca imaginile respective să fie vândute. Apoi i-a comunicat părţii vătămate că ar prefera să-i vândă acesteia imaginile respective.

Ulterior, prin intermediul unor mesaje transmise pe telefonul mobil sau cu ocazia convorbirilor telefonice purtate, inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată, în mod repetat, că va posta acele imagini pe Internet, că va prezenta imaginile respective fiului părţii vătămate şi mamei acesteia, precum şi că va afişa fotografii compromiţătoare la adresa părţii vătămate, fie la locuinţa acesteia, fie la şcoala unde învăţa fiul părţii vătămate, toate acestea dacă partea vătămată nu-i plătea o sumă de bani.

La solicitarea părţii vătămate Xx Xx, prin ordonanţa din data de 30.10.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş s-a dispus interceptarea tuturor convorbirilor telefonice ale părţii vătămate, măsură confirmată prin încheierea penală nr. 53 din data de 01.11.2007 a Judecătoriei Tg-Mureş.

S-a procedat la fotografierea mesajelor scrise expediate de inculpat către partea vătămată, pe telefonul mobil, fiind întocmit proces verbal în acest sens.

Din conţinutul unor convorbiri telefonice purtate de inculpat cu partea vătămată Xx Xx sau cu alte femei, rezultă că inculpatul se recomanda cu numele de Xx şi se prezenta ca având funcţie de procuror.

La data de 12.11.2007, în urma unor convorbiri purtate cu partea vătămată, care s-a declarat de acord să-i înmâneze o sumă de bani inculpatului pentru ca acesta să nu posteze imaginile compromiţătoare pe Internet sau în alte locuri, inculpatul s-a deplasat la Tg-Mureş şi s-a cazat, în baza unei rezervări efectuate de partea vătămată, la pensiunea „ANA”, din apropierea Spitalului Judeţean Mureş.

După alte convorbiri telefonice, interceptate, inculpatul a acceptat să se întâlnească cu partea vătămată la pensiunea „Ana”, iar cu ocazia întâlnirii, în restaurantul pensiunii, inculpatul i-a predat părţii vătămate un mini DVD, iar aceasta i-a predat inculpatului, conform înţelegerilor telefonice anterioare, suma de 2.000 euro.

La ieşirea din restaurant, inculpat a fost abordat de organele de cercetare penală care au supravegheat operativ şi interceptat întreaga operaţiune şi convorbirile purtate.

Cu ocazia percheziţiei efectuate asupra inculpatului au fost identificate mai multe bunuri, printre care şi suma de 2.000 euro, compusă din 5 bancnote de 100 euro şi 30 de bancnote de 50 euro, pe care au fost aplicate anterior începerii acţiunii capcane criminalistice, cu praf galben fluorescent.

Pe mâinile inculpatului au fost descoperit acelaşi praf galben fluorescent.

Cu ocazia prinderii în flagrant inculpatul a declarat că nu ştie de ce i-a înmânat partea vătămată Xx Xx suma de 2.000 euro, însă, ulterior, a recunoscut că, la hotelul Voiajor, a filmat, cu ajutorul unei camere foto personale, unele acte sexuale întreţinute cu partea vătămată, iar după copierea acelor imagini pe un CD, i-a trimis părţii vătămate mai multe mesaje prin care îi cerea o anumită sumă de bani în schimbul imaginilor. Şi în cadrul convorbirilor telefonice pe care le-a purtat ulterior cu partea vătămată i-a solicitat acesteia acelaşi lucru. Inculpatul a mai precizat că i-a comunicat părţii vătămate despre faptul că urma să plece din Tg-Mureş, iar ideea şantajării acesteia i-a venit după ce însăşi partea vătămată i-a spus că a mai fost astfel şantajată de un bărbat care a filmat-o în timpul întreţinerii unor raporturi sexuale.

Referitor la laptop şi telefonul mobil marca NOKIA N 95, inculpatul a afirmat că le-a primit sub formă de cadou de la partea vătămată, aşa cum a primit şi un trening şi un tricou marca „Lotto” precum şi o pereche de adidaşi  marca „Nike”.

A recunoscut că s-a prezentat părţii vătămate sub numele de „Darius”, nu însă şi sub acela de Xx sau că ar avea calitatea de procuror ori magistrat.

Din declaraţia martorei Xxrezultă că şi aceasta l-a cunoscut pe inculpat, tot prin intermediul Internet-ului, aproximativ în aceeaşi perioadă, şi în faţa acesteia inculpatul s-a recomandat tot sub numele de Xx, având calitatea de procuror la Parchetul Bucureşti.

Din analiza înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată cu inculpatul Xx în opinia instanţei de fond rezultă că acesta i-a solicitat în schimbul imaginilor diferite sume de bani, respectiv 20.000 RON, 15.000 RON, 3.000 euro, iar despre laptop şi telefon mobil i-a comunicat părţii vătămate că i-l va restitui doar pe ultimul, laptop-ul considerând că l-a primit cadou.

În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul a amanetat telefonul mobil marca NOKIA N 95, primit, în condiţiile arătate, de la partea vătămată, la o casă de amanet din Cluj Napoca, încă din data de 03.11.2007, deşi susţinea, telefonic, şi la data de 12.11.2007 că are acel telefon mobil asupra sa şi-l va restitui persoanei vătămate.

Analizând probele administrate, instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpatului cu privire la comiterea faptei de şantaj este dovedită cu certitudine, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului coroborându-se cu toate celelalte probe.

În schimb, în privinţa infracţiunii de abuz de încredere, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul nu a recunoscut comiterea acestei fapte nici în cursul urmăririi penale şi nici al judecăţii.

Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat că din probele administrate rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului şi cu privire la această faptă.

În acest sens, declaraţiile părţii vătămate sunt întărite de concluzia logică ce se  poate trage din faptul că laptop-ul a fost cumpărat în numele firmei administrate de partea vătămată şi este de notorietate că donarea unui bun al unei societăţi comerciale în anumite condiţii constituie infracţiune potrivit Legii nr. 31/1990, aspect care nu avea cum să nu fie cunoscut de partea vătămată. Şi cu privire la telefonul mobil se poate trage concluzia că, fiind al fiului părţii vătămate şi fiind defect, este mai plauzibilă varianta prezentată de partea vătămată în sensul că a încredinţat telefonul inculpatului pentru a-l duce la reparat decât cea a deposedării fiului său de telefon şi donarea acestui telefon inculpatului.

Concluziile de mai sus nu pot fi combătute cu justificarea că partea vătămată a făcut cadou inculpatului şi alte bunuri, precum un trening, adidaşi etc., dat fiind caracterul de bunuri personale al acestora din urmă.

Referitor la suma de bani aparţinând părţii vătămate pretins însuşită de către inculpat, s-a precizat că acest aspect nu face obiectul al acuzării.

3.Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel:

Inculpatul, iniţial, a fost asistat de apărător ales, av.Xx, iar ulterior având în vedere înscrisul depus la fila 108 dosar de către dl.av.Xx, prin care a adus la cunoştinţa instanţei că şi-a reziliat contractul de asistenţă juridică cu inculpatul, s-a dispus desemnarea unui apărător din oficiu pe seama inculpatului, în persoana d-nei av.Grinea Rodica.

Inculpatul Xx a fost  prezent la termenul de judecată din 21.11.2008, termen la care  unul  din membrii  completului a formulat declaraţie de abţinere, situaţie  în care  apărătorul  inculpatului  s-a opus  ca  acesta  să fie  chestionat  asupra  poziţiei sale  relativ  la  drepturile  prevăzute  de art.  70 Cod procedură penală, şi  a  precizat totodată că  inculpatul  se  va  prezenta  la  următoarele  termene  de  judecată.

Ulterior însă, inculpatul  (care avea termen în cunoştinţă) nu s-a  mai  prezentat, astfel că pe numele  său au fost  emise  mandate  de aducere, fiind  încunoştinţat din nou, şi pe  această cale, despre  posibilitatea  de a da  declaraţii  în faţa  instanţei  de  control judiciar.

Din procesul -  verbal  întocmit  (fila 94), a  rezultat  că inculpatul  a plecat  de  la  domiciliul  de  o lună  de zile  fără a se  cunoaşte  noua  adresă (fila 94),  situaţie  în care  s-a  dispus citarea  sa  şi prin afişare  la consiliul  local  şi la  sediul  instanţei  (fila 103).

Instanţa  a verificat şi dacă  inculpatul  nu  a fost între  timp  încarcerat, emiţând  în acest  sens  o adresă  şi  ANP-ului, însă  răspunsul  a fost  negativ (fila 117).

Faţă de cele anterior expuse, este  evident  că  inculpatul  apelant  Vrabie  Viorel, fie  nu doreşte  să  participe  la  judecarea cauzei  sale  în apel, fie  se sustrage  de la  judecată.

4. Opinia instanţei de control judiciar:

Analizând  apelurile declarate prin  prisma  motivelor  invocate a actelor  şi lucrărilor dosarului nr.  74/320/2008, a susţinerilor  părţilor  şi ale  reprezentantului Ministerului Public, dar şi  din oficiu, în limitele  efectului devolutiv, instanţa  reţine  următoarele:

Criticile  aduse  atât  de  parchet cât  şi de  partea  civilă  cu  privire  la modalitatea  de  individualizare  a pedepselor  aplicate  inculpatului  sunt  fondate.

Şi  în opinia  instanţei  de  control, nu se  justifică reţinerea  în favoarea  inculpatului  a circumstanţelor  atenuante  prevăzute  de  art. 74 alin.  1 lit. c Cod penal (în ceea  ce priveşte  infracţiunea  de şantaj) şi  cu atât  mai puţin  a reducerii  pedepsei sub minimul special  prevăzut  de lege, în condiţiile  în care  acestea  veneau în concurs  şi cu  o  săvârşire  a faptei  în forma continuată, ceea  ce  reprezintă  o cauză  de agravare.

Cu privire  la  circumstanţe  atenuante  prevăzute  de art.  74 alin. 1  lit. a, aceasta  nu poate  fi  reţinută, urmând  a  fi  înlăturată de  instanţa de apel, fiind  evident  că inculpatul  nu  a avut  o „conduită  bună” anterior săvârşirii faptei  pentru  care este  cercetat înm prezenta  cauză.

Acest  lucru  rezultă  din  fişa  de  cazier judiciar  a acestuia, condamnările  anterioare, inclusiv cea  care a  determinat  şi starea  de  recidivă post- condamnatorie, demonstrând  cu  prisosinţă că inculpatul  nu  are  o  atitudine  de  respect  faţă  de  normele  şi  relaţiile  sociale ocrotite de legea  penală, conduita sa fiind  reproprabilă din toate  punctele  de vedere.

De asemenea, apreciem că  este  nejustificată şi reţinerea  circumstanţei  atenuante  prevăzută de art.  74  alin. 1 lit. c Cod penal,  deoarece inculpatul nu a avut  o poziţie  sinceră, de  recunoaştere a  întregii  sale  activităţi infracţionale  şi de  colaborare  cu  organele de  anchetă şi instanţele  judecătoreşti, ci a  recunoscut  doar  infracţiunea  cu privire  la care a  fost prins în flagrant.

Pus  în faţa  evidenţei, fiind  prins  în  flagrant cu  suma  de 2000 de Euro pe care era inscripţionat cuvântul „şantaj”, inculpatul nu a avut  practic  altă  opţiune, a fost constrâns de  împrejurări  să recunoască, însă acest  lucru  nu  echivalează cu o atitudine  de reală sinceritate, de  recunoaştere din  proprie iniţiativă a faptelor  comise.

Astfel cum am arătat această poziţie  de  recunoaştere  doar a  infracţiunii de  şantaj nu  trebuie  ruptă  din  context, nu trebuie separată artificial şi tratată ca atare, ci trebuie avută în vedere poziţia  şi  declaraţiile  inculpatului  în legătură  cu  ansamblul  acuzelor  care i s-au  adus.

Din această  perspectivă, în opinia  instanţei  de control,  atitudinea  inculpatului s-a  caracterizat  chiar prin nesinceritate,  comportarea sa  în cursul  procesului penal  fiind  de  nerecunoaştere a faptelor  pentru  care a  fost  cercetat  şi trimis  în judecată.

De asemenea, instanţa  apreciază  că,  nu doar că nu este justificată reţinerea  circumstanţelor  atenuante, ci,  dimpotrivă exista în  cauză şi alte  împrejurări  care  imprimă  faptei un caracter  grav  şi anume:

-forma continuată (pentru  infracţiunea  de santaj).

-refuzul de a indica  locul  unde  se afla înregistrările (de natură erotică) cu partea  civilă, deşi  a recunoscut  existenţa  acestora;

-îndemnarea  părţii vătămate către  sinucidere;

-caracterul premeditat al faptei, dovedit  şi de procurarea  aparaturii  necesare  efectuării  înregistrărilor  cu  partea civilă.

-caracterul josnic al  ameninţărilor  formulate, care  vizau  prezentarea  imaginilor  compromiţătoare atât  fiului  părţii vătămate (ceea ce a  reprezentat  în sine  o  traumă  pentru  partea civilă şi  ar fi  putut  afecta  psihic  şi  emoţional copilului acesteia) cât şi  partenerilor de afaceri (cu  scopul discreditării părţii  civile şi a  distrugerii  carierei  profesionale  a acestuia).

Toate  aceste  elemente  conduc  la  ideea  ca  aplicarea  unor  pedepse orientate  către  minimul  special  nu se  justifică, în condiţiile  în care  atât  persoana  inculpatului  cât şi  împrejurările  concrete  în care  s-au  săvârşit  faptele reclamă o  nouă individualizare a pedepselor, în sensul  agravării  acestora.

Doar  în acest  fel  sunt  respectate  exigenţele  art. 52 Cod penal, referitoare  la scopul pedepsei, acest  scop  fiind  un mijloc  de  prevenţie  în  calea  săvârşirii de noi  infracţiuni.

Raportul  la  cele  ce preced, instanţa  va  admite  apelurile  declarate de Parchetul  de pe lângă Judecătoria Tg.  Mureş şi  partea  civilă Xx împotriva sentinţei penale  867/24.06.2008 a  Judecătoriei  Tg. Mureş şi va  desfiinţa  parţial  hotărârea  atacată.

În  rejudecare, va  condamna inculpatul  Xx  la pedeapsa  de 2 ani  şi 6 luni  închisoare  pentru săvârşirea  infracţiunii de şantaj în forma  continuată, prev de  art.  194 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu  aplicarea art.  41 alin. 2 Cod penal şi  reţinerea art. 37  lit. a  Cod penal.

În baza art. 61 Cod penal,  instanţa va  revoca  beneficiul  liberării  condiţionate  din executarea  pedepsei  de  3 ani şi 6 luni  şi închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.744/2005 a Judecătoriei Petroşani şi va contopi restul neexecutat de 439 zile închisoare cu pedeapsa nou aplicată în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi  6 luni închisoare.

De asemenea, va  condamna  inculpatul Vrabie la pedeapsa de 1 an  închisoare  pentru  săvârşirea  infracţiunii de  abuz  de  încredere  prev. de art.  213 Cod penal, cu reţinerea  art. 37 lit.  c Cod penal.

În temeiul art.  61 Cod penal, va revoca  beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.744/2005 a Judecătoriei Petroşani şi va contopi restul neexecutat de 439 zile închisoare cu pedeapsa nou aplicată în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Faptele  fiind  comise  în  condiţiile  concursului real  de  infracţiuni, instanţa, în  baza art.  33  lit. a şi 34  lit. b Cod penal, va contopi  cele  două  pedepse  rezultante, de  2 ani şi 6  luni  şi respectiv 439 de zile, inculpatul  urmând a executa  pedeapsa  cea mai  grea  aceea de  2 ani şi 6 luni închisoare (în  regim  de detenţie).

Din  această pedeapsă  se va deduce, în  conformitate  cu dispoziţiile  art.  88 Cod penal, durata  reţinerii  şi  arestării  preventive, din  12.11.2007 până  la 15 august 2008.

În temeiul  şi condiţiile  prev. de  art. 71 alin. 2 Cod penal, se  va aplica inculpatului  pedeapsa  accesorie  a  interzicerii  drepturilor  prevăzute  de art.  64  alin. 1 lit. a şi b Cod penal.

Cu privire  la  cererea  de schimbare a  încadrării  juridice, în sensul reţinerii, în locul  infracţiunilor de şantaj şi abuz de  încredere, a  infracţiunilor de  şantaj  şi înşelăciune (215 alin. 1 şi 2 Cod penal), instanţa o găseşte  nefondată,  pentru  următoarele  considerente:

Declararea  unei false  identităţi, respectiv prezentarea  sub un  alt  nume  decât  cel  real şi folosirea  calităţii  de  procuror a avut  ca  scop  câştigarea încrederii părţii  vătămate  pentru întreţinerea unei relaţii intime şi nu pentru  obţinerea  unui folos  material.

A treia după  ce  această  relaţie  s-a concretizat, după  ce au  avut  mai  multe  întâlniri, adică  după  trecerea  unei perioade  de timp, inculpatul  a intrat  în posesia laptop-ului  şi a unui  telefon mobil care i-au  fost  predate de bună-voie de partea  vătămată.

În condiţiile în care  folosirea  unui nume şi a unei calităţi  (funcţii false) nu a fost  făcută  pentru  a convinge  partea  vătămată să îi remită anumite  bunuri, instanţa  apreciază  că nu  suntem  în prezenţa infracţiunii de  înşelăciune, prev.  de art. 215 alin.  1 şi 2 Cod penal, motiv pentru  care va respinge  cererea  de schimbare a  încadrării  juridice.

Restul dispoziţiilor sentinţei penale  apelante privind  soluţionarea  acţiunii  civile, restituirea  către  partea  civilă a bunurilor aflate la grefa instanţei şi a sumei de 2000 de EURO, restituirea către inculpat a telefonului mobil şi a cartelei, ridicat cu ocazia flagrantului, obligarea la cheltuieli judiciare, urmează a fi menţinute.

Apelul  declarat  de inculpat  nu a fost  motivat, iar  în afara  celor  mai  sus  menţionate, instanţa  nu a  identificat  vreun  alt motiv  de  reformare a  hotărârii  atacate, care  să  poată fi reţinut din oficiu. În  consecinţă, apelul  declarat  de  inculpatul Xx împotriva  sentinţei penale  867/24.06.2008 a Judecătoriei  Tg. Mureş va fi respins  ca nefondat.

5. Cheltuielile judiciare:

Faţă de  soluţia  ce urmează a fi  pronunţată  sunt incidente  prevederile art. 192 alin. (2) Cod procedură penală,  astfel  încât  inculpatul  apelant  va  fi  obligat  să plătească  în favoarea statului suma  de 680 lei Ron, reprezentând  cheltuieli  judiciare  avansate  de stat  în apel, din  care  200  lei Ron reprezentând  onorariul avocaţial  numit din  oficiu, ce se va plăti  din  fondurile  Ministerului Justiţiei şi Libertăţii Cetăţeneşti, iar  restul  de 400 lei Ron.

Domenii speta

Spete similare