Procedura civila si penala.Cai de atac.
Plângere impotriva solutiei dispusa de procuror. Principiul disponibilitatii.
Prin sentinta penala nr. 286/2007 instanta a luat act ca petentul nu a formulat plângere impotriva solutiei dispusa de Parchet prin rezolutie si a facut aplicarea art. 192 al. 2 c.p.p. cu privire a cheltuielile judiciare avansate de stat.
Instanta a retinut ca Parchetul de pe lânga Tribunal a inaintat plângerea petentului spre competenta solutionare, potrivit art. 278/1 al. 1 si 13 c.p.p. impreuna cu dosarul de urmarire penala al Parchetului de pe lânga Judecatorie dar si cu rezolutia primului procuror al acestui parchet dispusa conform art. 278/1 c.p.p.
S-a mentionat totodata ca impotriva solutiei Parchetului de pe lânga Judecatorie petentul a formulat mai multe plângeri asupra carora s-au pronuntat Prim Procurorul adjunct dar si Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunal.
Pe parcursul judecatii petentul a depus la dosar mai multe inscrisuri prin care a invederat in mod expres ca nu intelege sa formuleze plângere la instanta de judecata conforma art. 278/1 c.p.p.
Instanta de fond a luat act de manifestarea de vointa a acestuia constatând ca nu a inteles sa o investeasca cu exercitarea controlului legalitatii si temeiniciei solutiei data de procuror.
Petentul a formulat recurs solicitând inaintarea plângerii sale Procurorului General al Parchetului de pe lânga Curtea de Apel , aratând totodata ca el nu a inteles sa formuleze plângere la instanta de judecata.
Recursul este nefondat.
In mod legal si temeinic prima instanta a constatat, in raport de manifestarea expresa de vointa a petentului ca acesta nu a inteles sa formuleze plângere la instanta de judecata. Si aceasta intrucât dispozitiile art. 278/1 c.p.p. nu au caracter imperativ ci permisiv, legiuitorul prevazând ca o garantie a respectarii legalitatii procesului penal, posibilitatea ca orice persoana nemultumita de actele si masurile efectuate de procuror sa se adreseze instantei de judecata, plângerea având natura juridica a unei cai de atac ce vizeaza controlul judecatoresc al rezolutiilor ori ordonantelor de netrimitere in judecata.
In acest sens s-a statuat ca plângerea reglementata de dispozitiile art 278/1 c.p.p. reprezinta un raspuns la necesitatea consacrarii legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instantei de judecata competente atunci când este nemultumita de solutia data plângerii sale contra actelor procurorului, asadar o concretizare a dispozitiilor art 21 din legea fundamentala care consacra dreptul de acces liber la justitie.
Tribunalul retine ca prin interpretarea analogica a dispoz. art. 368 al. 1 c.p.p. si 385/4 al. 2 c.p.p. partile au dreptul de a renunta la calea de atac exercitata conform art. 278/1 c.p.p. daca au inteles sa uzeze de o asemenea facultate.
Pe de alta parte cauza nu poate fi inaintata Parchetului de pe lânga Curtea de Apel câta vreme solutia contestata a fost dispusa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Slatina , respectiv de un procuror din cadrul acestui parchet iar potrivit dispozitiilor legal amintite in aceasta situatie partea nemultumita poate face
plângere la prim procurorul unitatii ce a pronuntat solutia contestata, respectiv la Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Slatina.
Fata de aceste considerente prin decizia penala nr. 264/27.04.2007 pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 911/311/2007 recursul petentului a fost respins, ca nefondat.
Tribunalul Dolj
Contestaţie la executare. Deducerea greşită a arestului. Cazul de contestaţie prev. de art.461 alin1 lit.c Cpp
Curtea de Apel Alba Iulia
Recurs. Admisibilitate.
Curtea de Apel Bacău
EXCEPŢIA LIPSEI DE INTERES. PRINCIPIUL CONTRADICŢIONALITĂŢII. INTERES LEGITIM.
Curtea de Apel Oradea
Încheiere întemeiată pe dispoziţiile art.195 -196 Cod procedură penală prin care se reformează hotărârea pe fondul cauzei. Nelegalitate. Incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 385/3 pct.17/1 Cod procedură penală.
Curtea de Apel Oradea
PROCEDURA INSOLVENTEI. Apel. Contestatie la tabelul preliminar. Obligatia judecatorului-sindic de a determina cuantumul creantei contestate, neputând lasa în sarcina administratorului judiciar determinarea cuantumului, câta vreme acesta si-a spus parerea