Dovada calităţii de reprezentant a unui membru pentru comisia locală de fond funciar

Decizie 200 din 04.02.2009


Prin decizia civila nr. 200 din data de 4 februarie 2009 Tribunalul Prahova, în baza art. art 312 alin.1 si art.316 cu aplicarea art.137 alin.1 coroborate cu art. 68, art.161 alin.2 Cod procdura civila si cu art.52 din Legea nr.18/1991 rep., modificata si completata, a fost admisa  exceptia lipsei dovezii calitatii recurentului E.M. de reprezentant, invocata de intimatii Comisia locala a com.C. de fond funciar si Primarul com.C., fiind respins recursul declarat de acesta împotriva sentintei civile nr. 1261/24.09.2008, pronuntata de Judecatoria Mizil, ca fiind formulat de o persoana fara calitatea de reprezentant al intimatei Comisia locala a com.C. de fond funciar.

Pentru a adopta  aceasta solutie, instanta de recurs a retinut ca, potrivit art.52 din Legea nr.18/1991, cu modificarile si completarile ulterioare, comisia locala este o autoritate publica cu activitate administrativa, iar comisia judeteana o autoritate publica cu activitate administrativ-jurisdictionala.

Comisia judeteana si comisia locala au, în limitele competentei lor si prin derogare de la dispozitiile Codului de procedura civila, calitate procesuala pasiva si, când este cazul, activa, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar, sau, pe baza unui mandat conventional, de catre unii dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.

În lipsa unor dispozitii speciale referitoare la forma si conditiie pe care trebuie sa le îndeplineasca mandatul primit de un membru al comisiei locale pentru a o putea reprezenta în justitie, este evident ca devin incidente prevederile de drept comun care guverneaza reprezentarea conventionala a partilor în procesul civil.

Astfel, reprezentarea în procesul civil este acea situatie în care o persoana, numita reprezentant, îndeplineste acte de procedura în numele si în interesul altei persoane, care este parte în proces.

În aplicarea dispozitiilor art.68 alin.1 si 2 Cod procedura civila, membrul comisiei locale abilitat sa reprezinte aceasta autoritate în fata instantei de judecata trebuie sa primeasca o procura/ mandat care sa fie, în mod obligatoriu, materializata într-un înscris sub semnatura legalizata  sau prin declaratie verbala, facuta în instanta si trecuta în încheierea de sedinta.

Sub aspectul continutului, mandatul judiciar trebuie sa fie o procura ad litem, adica o procura data pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata sau pentru reprezentare în judecata.

În cauza, tribunalul a constatat ca E.M.(care nu a avut calitatea de parte în cadrul pretentiilor solutionare prin hotarârea atacata) nu a probat în vreun fel, nici pâna la termenul ce i-a fost acordat în aceste sens, ca a fost abilitat de Comisia locala a com.C. de fond funciar sa declare calea de atac a recursului împotriva sentintei instantei de fond prin care, de altfel, s-a luat act de tranzactia intervenita între reclamante si aceasta pârâta, prin reprezentantul sau legal, conform art.52 alin.2 din Legea nr.18/1991 rep., modificata si completata.

Practic, acea "Împuternicire" depusa în dosarul de recurs nu poate constitui o proba a existentei mandatului conventional primit de acesta de la ceilalti membri ai intimatei Comisia legala a com.C. de fond funciar, în conditiile în care nu a fost consemnata în cuprinsul unui înscris sub semnatura legalizata, provenind de la patru persoane ale caror identitati si calitati nu au fost demonstrate în niciun fel.

În realitate, este indubitabil ca înscrisul analizat a fost întocmit pro causa, foarte probabil ulterior depunerii caii de atac, nefiind nici macar certificat de catre avocatul ales al recurentului, în conditiile stabilite de Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat.

1