Pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui spaţiu cu destinaţia de cabinet medical. Efectele declarării neconstituţionalităţii oug nr.110/2005

Prin decizia civila nr.892/3.06.2009 a Tribunalului Prahova a fost respins recursul declarat de recurentul-reclamant CABINET  MEDICAL INDIVIDUAL "DR.B.R.I.", împotriva sentintei civile nr. 11961/9.12.2008, pronuntata de Judecatoria Ploiesti, în contradictoriu cu  intimatii-pârâti CONSILIUL  JUDETEAN  PRAHOVA, AUTORITATEA  DE  SANATATE PUBLICA PRAHOVA, si D.M.A., ca fiind nefondat, cu obligarea recurentului la plata sumei de 4760 lei catre intimatul persoana fizica, cu titlul de cheltuieli de judecata.

La pronuntarea acestei solutii, instanta de control judiciar a considerat, referitor la primul dintre motivele de nelegalitate a hotarârii Judecatoriei Ploiesti, ca exercitarea oricarei actiuni civile este supusa îndeplnirii cumulative a urmatoarelor conditii: afirmarea unui drept sau a unui interes legitim care nu poate fi realizat decât pe calea justitiei; interesul ce reprezinta folosul practic pe care partea îl urmareste prin punerea în miscare a procedurii judiciare; capacitatea procesuala si calitatea procesuala activa si pasiva.

Pârâtul-reclamant este titularul dreptului de folosinta, în contratura, a spatiului cu destinatia de cabinet medical, situat in imobilul din str. Marasesti nr.18, jud.Prahova, respectiv cota-parte din cabinetul nr.2 si spatiile comune aferente acestuia, pe care l-a dobândit prin contractul de atribuire în folosinta (comodat) încheiat cu intimatul-pârât Consiliul Judetean Prahova la data de 12.03.2008 (filele 71-72 dosar conex), între parti semnându-se si doua procese-verbale la datele de 26.03.2008 si 03.04.2008 (filele 75 si 78 din acelasi dosar) prin care s-a constatat imposibilitatea predarii efective a spatiului obiect al acestui act juridic datorita refuzului reprezentantului reclamantului.

De aceea, tribunalul apreciaza ca îndeplinirea conditiilor constând în afirmarea unui drept si existenta interesului este de domeniul evidentei, atât timp cât pârâtul Dinu Marius Andrei pretinde tocmai intrarea efectiva în folosinta spatiului pe care l-a câstigat prin concurs, drept consfintit prin contractul identificat mai sus.

Sustinerea recurentului potrivit careia acest contract stipuleaza, prin dispozitiile art.9, ca intra în vigoare la data încheierii procesului-verbal de predare primire este corecta, dar nu poate fi luata în considerare la verificarea îndeplinirii conditiilor de exercitiu al cererii reconventionale a pârâtului D.M.A. pentru ca reprezinta o încalcare flagranta a principiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" potrivit caruia nimanui nu-i este îngaduit sa se prevaleze de propria sa imoralitate pentru a obtine în justitie ocrotirea unui drept, în conditiile în care neîntocmirea respectivul proces-verbal este rezultatul atitudinii reclamantului care, prin diferite mijloace, mai mult sau mai putin legale, l-a împiedicat pe acesta sa-si exercite dreptul dobândit prin contract.

În ceea ce priveste nepronuntarea primei instante asupra capatului cererii reconventionale prin care D.M.A. a solicitat obligarea reclamantului la plata de daune cominatorii, pe lânga faptul ca la termenul de judecata din 18.11.2008, când au avut loc dezbaterile asupra fondului, acesta a renuntat în mod expres la judecarea respectivei pretentii, trebuie mentionat ca o asemenea pretinsa omisiune a judecatorului fondului nu poate fi invocata de catre partea care atât teoretic, cât si practic, nu este prejudiciata în niciun fel, lipsind interesul procesual, în întelesul prezentat anterior.

Referitor la solutia data cererii reconventionale a pârâtului Consiliul Judetean Prahova, instanta de control judiciar constata ca hotarârea primei instante este conforma dispozitiilor art.260 Cod procedura civila, cuprinzând motivele de fapt si de drept care au format convingerea judecatorului de la fond, chiar daca prin raportare la considerentele ce au justificat admiterea cererii reconventionale a pârâtului Dinu Marius  Andrei, expuse anterior, atât timp cât sunt aplicabile, mutatis mutandis, si celeilalte cereri.

În acest sens, se impune precizarea ca, din perspectiva art.6 par.1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului, dreptul la un proces echitabil presupune motivarea hotarârii, în asa fel încât justitiabilul sa se convinga ca s-a facut dreptate si ca au fost examinate probele administrate, permitându-i sa aprecieze sansele de succes ale unui recurs (Hotarârea Hadjianastassiou c.Greciei).

În jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat si faptul ca acest drept nu este unul absolut, astfel încât judecatorul nu trebuie sa raspunda tuturor argumentelor invocate de parti, esential fiind ca argumentele decisive sa se regaseasca în sentinta (Hotarârea data în cauza Ruiz Torija contra Spaniei), ceea ce, în litigiul dedus spre solutionare, s-a realizat în mod cert.

De altfel, însusi reclamantul a facut referire la punerea în executare a Deciziei civile nr.167/2008 a Curtii de Apel Ploiesti, iar, în cursul primului motiv de nelegalitate, a precizat ca acel contract de comodat încheiat în baza hotarârii amintite va intra în vigoare la momentul încheierii procesului-verbal de predare primire.

În conditiie în care, asa cum s-a aratat în precedent, operatiunea de predare-primire nu s-a putut realiza din motive care exclud culpa pârâtilor-reclamanti, este evident ca cererea reconventionala a Consiliului Judetean Prahova are un obiect licit, posibil si determinat, predarea/primirea spatiului în litigiu presupunând posibilitatea proprietarului de acces în incinta respectivului imobil, o solutie contrara încalcând puterea de lucru judecat a celor statuate prin decizia amintita si dreptul creditorului la un proces echitabil, pentru ca  sfera de protectie a art.6 par.1 din CEDO include si dreptul de a obtine executarea întocmai a prestatiei stabilite printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila, aceasta conventie ocrotind drepturi concrete si efective, iar nu teoretice si iluzorii.

În ceea ce priveste solutia data actiunii principale prin care s-a solicitat pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de act autentic de vânzare-cumparare, tribunalul constata ca manifestarea de vointa a recurentului, exprimata prin cererea de cumparare a spatiului cu destinatia de cabinet medical, coroborata cu manifestarea de vointa a intimatului Consiliul Judetean Prahova cuprinsa în adresa nr. 50/24.10.2006(fila 11 dosar fond), ulterior reluata prin adresa nr.14981/dosarI/A/10 din 14.11.2006 (fila 12 din acelasi dosar) au semnificatia juridica a încheierii unui antecontract de vânzare-cumparare, constituind o promisiune bilaterala prin care acestea s-au obligat sa încheie în viitor contractul de vânzare-cumparare, în conditiile stabilite prin OUG nr.110/2005.

Actul juridic analizat a generat pentru parti doar obligatii de a face, fara a opera transferul dreptului de proprietate catre recurentul-reclamant.

Asa cum s-a statuat în mod constant în literatura juridica, dar si în jurisprudenta, în cazul în care promitentul-vânzator refuza încheierea conventiei, iar bunul se mai gaseste în patrimoniul sau, cealalta parte-beneficiarul promisiunii- care si-a îndeplinit toate obligatiile asumate, poate solicita instante de judecata ca, în lumina principiilor executarii în natura a obligatiilor si repararii în natura a pagubelor, sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumparare ce va avea caracter constitutiv de drepturi.

Practic, interventia instantei se limiteaza la suplinirea consimtamântului partii care refuza, în mod nejustificat, încheierea actului, ceea ce presupune, prin ipoteza, îndeplinirea tuturor conditiilor de validitate generale si speciale a unui asemenea contract de vânzare-cumparare: capacitatea, consimtamântul, obiectul (reprezentat de lucrul vândut din perspectiva vânzatorului, respectiv în pretul convenit în prvinta cumparatorului) si cauza.

Examinarea conventiei intervenite între reclamant si Consiliul Judetean Prahova demonstreaza inexistenta unui element al contractului de vânzare-cumparare, respectiv pretul lucrului vândut, în legatura cu care partile nu au purtat discutii sau negocieri.

Asa cum în mod corect a retinut si prima instanta, în lipsa acestui element  care este de esenta contractului de vânzare-cumparare, cererea beneficiarului promisiunii de pronuntare a unei hotarâri care sa tina loc de contract este neîntemeiata, în caz contrat încalcându-se principiul libertatii contractuale.

În alta ordine de idei, acest acord de vointa a intervenit în baza OUG nr.110/2005, ce a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr.871/2007 Curtea Constitutionala, astfel încât dupa momentul publicarii deciziei în Monitorul Oficial aplicarea sa a fost suspendata, ulterior fiind abrogata implicit prin intrarea în vigoare a OUG nr.68/2008.

Chiar daca actul normativ nou reia, în linii mari, procedura instituita prin ordonanta anterioara, este evident faptul ca recurentul nu se poate prevala de demersurile efectuate în baza OUG nr.110/2005, care au devenit lipsite de orice efect de la data abrogarii dispozitiei legale ce a stat la baza acestora, fiind necesar sa parcurga toate etapele stabilite prin OUG nr.68/2008.

De altfel, în motivele de recurs recurentul se prevaleaza concomitent de dispozitiile celor doua acte normative, ceea ce nu poate fi acceptat, în conditiile în care a sustinut ca nu era necesar sa se fi stabilit un pret ce se determina potrivit OUG nr.68/2008.

În realitate, stabilirea pretului de vânzare a unui astfel de cabinet medical se realizeaza tot în baza acordului de vointa al partilor, prin negocieri directe si nu poate fi mai mic decat pretul de vanzare din raportul de evaluare, potrivit art.7 alin. 1 din OUG nr.68/2008.

De asemenea, trebuie mentionat ca prevederile art.1295 si ale art.948 Cod civil nu pot constitui, singure, temeiul obligarii intimatului la încheierea unui contract de vânzare-cumparare cu reclamantul, un astfel de temei constituindu-l, de exemplu, ordonanta indicata care, însa, nu  guverneaza relatiile dintre partile litigante.

În ceea ce priveste actiunea conexa, tribunalul constata ca reclamantul nu si-a justificat legitimarea procesuala activa în promovarea acestei cereri, fiind tert fata de contractul a carui nulitate relativa a invocat-o, fara însa a indica în mod explicit cauzele care afecteaza validitatea actului.

Practic, sustinerea recurentului din cuprinsul motivelor caii de atac declarate potrivit, în realitate, a invocat nulitatea absoluta a respectivului contract pentru frauda la lege, nu poate fi luata în considerare, fata de împrejurarea ca analiza motivelor de fapt si de drept nu conduc la o astfel de concluzie.

De fapt, frauda la lege  a fost invocata pemtru prima oara în calea de atac, ceea ce nu poate fi admisibil, conform art.318 cu aplicarea art.294 Cod procedura civila pentru ca se schimba atât obiectul, cât si cauza actiunii conexe.

În plus, pretextul folosirii unei exprimari deficitare nu poate fi avut în vedere întrucât recurentul a beneficiat de asistenta juridica de specialitate a avocatului ales pe toata durata judecarii în fond a pricinii.

Fata de toate considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 cu aplicarea art.304 pc.6, 7 si 9 coroborate cu art.3041 si art.260 Cod procedura civila, raportate la art.948, 969, 1073 si 1077 Cod civil, tribunalul a respins recursul declarat de reclamant împotriva sentintei civile nr.11961/2008 a Judecatoriei Ploiesti, ca fiind nefondat.

Domenii speta

Spete similare