Contestaţie la executare. Titlu executoriu reprezentat de act de creanţă fiscal, necontestat în termen. Inadmisibilitatea analizării apărărilor de fond îndreptate împotriva actului de creanţă devenit titlu executoriu

Prin cererea inregistrată sub nr pe rolul Tribunalului Olt la 07.04.2009, sub nr. 1520/104/2009, contestatoarea SC C S I SRL a solicitat în contradictoriu cu intimata A F P ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: anularea actelor de executare ce constituie obiectul dosarului de executare nr. 7793, respectiv a somaţiei nr.  28/30/1/2009/1347 şi a titlului executoriu nr. 20370/03.03.2009.

In baza art. 403 alin. 1 C. pr. civilă,  s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, iar în baza art. 93 C. pr. civilă.

In motivarea contestatiei, s-a arătat că în perioada 02.02.2009-20.02.2009, societatea contestatoare a fost supusă unui control fiscal având ca obiectiv verificarea modului de constituire, înregistrare, declarare şi virare a obligaţiilor aferente bugetului de stat, la 31.12.2008;impozit profit dividende;impozit pe venit salarii iunie 2006- decembrie 2008; contribuţii de asigurări sociale datorate de angajator;contribuţia individuală de asigurări sociale reţinute de la asigurat;contribuţii de asigurări sociale pentru accidente şi boli profesionale;contribuţia de asigurări sociale pentru şomaj datorată de angajator;contribuţia individuală de asigurări pt. şomaj reţinută de la asiguraţi; contribuţie  datorată de  angajator pt.  Fond  de  garantare pt.  plata creanţelor sociale;contribuţia pt. asigurări de sănătate datorată de angajator,contribuţia pt. asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi,contribuţia datorată de angajator pt. asigurări sociale de sănătate şi pt.

concedii şi indemnizaţii.impozit pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor.

În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că societatea contestatoare si-a îndeplinit în parte obligaţiile. În ceea ce priveşte unele obligaţii prevăzute de lege, agenţii constatatori au apreciat că acestea nu au fost îndeplinite sau îndeplinite necorespunzător, motiv pentru care s-a emis decizia de impunere nr. 97/25.02.2009 care constituie titlul de creanţă, precum şi celelalte acte care au stat la baza emiterii acestuia şi împotriva cărora s-a făcut contestaţie în baza art. 205, 206 C. pr. fiscală, criticându-se sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei, contestaţie ce s-ar afla în curs de soluţionare.

În ceea ce priveşte impozitul pe profit la cheltuieli cu combustibil şi deplasări, s-a mentionat faptul că titlul de creanţă emis pentru suma de 89191 lei

plus majorări în cuantum de 6096 lei este netemeinic. Astfel, s-a reţinut că în cauză ar fi incidente dispoziţiile art. 21 alin. 4 lit. f). din Legea nr. 571/2003, în sensul că nu sunt deductibile cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, apreciindu-se că societatea contestatoare  nu prezintă documente justificative de natură  să dovedească cheltuielile ocazionate  de  achiziţionarea combustibilului şi cele generate de depIasari.

Dar, în raport de înscrisurile puse la dispoziţia agenţilor constatatori, dar atasate si contestatiei, potrivit sustinerilor contestatoarei, rezultă în mod cert şi fără dubii că, cheltuielile cu pricina se justifică şi fac dovada efectuării operaţiunilor pretinse.

S-a sustinut că bonurile fiscale fac dovada cantităţii de combustibil intrucât ele atestă cantitatea estimată în litri, preţul şi cuprind toate celelalte elemente de identificare de natură să contribuie la valabilitatea fiecărui astfel de înscris, astfel că in mod gresit agentul constatator  le-a inlăturat  pe motiv că nu sunt ştampilate şi nu au înscrise denumirea cumpărătorului şi nr. de înmatriculare a vehiculului, desi ele contin si aceste elemente.

S-a mai sustinut si faptul că potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, respectiv H.G. nr. 44/2004 cu modificările ulterioare atunci când se analizează dispoziţiile art. 21 alin. 4 lit. f, se statuează faptul că, cheltuielile înregistrate în contabilitate se realizează în mod cronologic si sistematic pe baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ.

Prin urmare, legiuitorul atunci când vorbeşte de „document justificativ" are în vedere înscrisuri ce cuprind elemente de natură să facă dovada operaţiunii efectuate, fără să prevadă expres care să fie aceste elemente. Aşadar, din interpretarea dispoziţiilor legale invocate rezultă că dobândeşte calitatea de document justificativ orice înscris care cuprinde suficiente date de natură să evidenţieze operaţiunea pentru care a fost emis.

 În ceea ce priveşte cheltuielile ocazionate de deplasări, acestea sunt justificate de ordine de deplasare, dar si in privinta lor s-a apreciat gresit că acestea nu sunt completate corespunzător.

 În acest context, sustine contestatoarea că se impune să se aprecieze că suma calculată cu titlu de impozit pe profit suplimentar este nelegală şi netemeinică, aceasta fiind stabilită fără a exista o bază legală si reală care să o justifice.

 S-a cerut instantei, să se constate si că este incorect si calculul penalităţilor de întârziere, deoarece în decizia de impunere se „apreciază" că se datorează un impozit pe profit în cuantum de 11.859 lei plus penalităţi de 6096 lei, deşi în raportul de inspecţie fiscală se reţine că din cei 11.859 lei a fost achitată suma de 2.939 lei.

 Mai sustine contestatoarea că, contestând decizia nr.113/19.12.2008, precum şi titlul executoriu emis în baza acestei decizii de impunere, a demonstrat faptul că pentru produsele chimice fabricate nu  datorează accize, iar faţă de această împrejurare în mod implicit nu i se pot pretinde si  calcula TVA şi nici  dobânzi/ penalităţi de întârziere.

 Contestatoarea a invocat si dispoziţiile art. 175 alin. 4 din Codul Fiscal care statuează că : „produsele energetice, altele decât cele de la alin. (3), sunt supuse unei accize daca sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent". Din interpretarea acestui text rezultă per a contrario, în opinia contestatoarei că produsele energetice, altele decât cele expres prevăzute la alin. 3 al textului de lege menţionat, care sunt utilizate în alte scopuri decât combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor,  nu sunt supuse unei accize.

 Mai sustine contestatoarea că având în vedere textele de lege invocate şi situaţia de fapt reală,  consideră că  în mod nelegal şi netemeinic  a fost obligată la plata de accize şi implicit la plata de TVA calculat la accizele pretins datorate, plus penalităţi de întârziere.

A mai arătat contestatoarea privitor la TVA-ul calculat la impozitul pe profit suplimentar,  că nici pe acesta nu îl datorează pentru motivele deja arătate si nici pe veniturile din dividende, precum şi din celelalte debite stabilite prin somaţie şi titlul executoriu contestate,  astfel că se impune admiterea contestaţiei, anularea  actelor de executare ce constituie obiectul dosarului de executare nr. 7793, a somaţiei nr. 28/30/1/2009/1386 şi a titlului executoriu nr. 97/23.03.2009.

 In drept cererea a fost intemeiată pe dispoziţiile art. 172,173 C. pr. fiscală art. 403 alin. 1 C. pr. civilă si s-a timbrat legal

In dovedirea cererii s-au depus un exemplar al contestaţiei pentru comunicare, copii somaţie nr. 28/30/1/2009/1386, titlu executoriu nr. 97/23.03.2009.

La 30.04.2009, intimata AFP Slatina a depus  intâmpinare la contestaţia formulata de către contestatoare.

S-a susţinut că A F P deţine calitatea de organ de executare silita căreia ii sunt aplicabile dispoziţiile O.G 92/2003 - rep. Privind Codul de Procedura Fiscala, lege speciala in materia executării silite fata de oricare alte dispoziţii referitoare la executare.

In acest sens, organele de executare fiscale au emis, in baza art.145, alin.1 din O.G 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala–republicata: somaţia nr.28/30/1/2009/1347 însoţita de titlul executoriu nr.20370/03.03.2009. pe care contestatoarea a inteles sa le conteste.

Executarea silita a fost începută in baza Deciziei de impunere nr.113/19.12.2008 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata si a Deciziei de instituire masuri asigurătorii nr.114/19.12.2008 transmisa de către Direcţia Regionala pentru Accize si Operaţiuni Vamale Craiova cu adresa nr.45760/19.12.2008 intimatei in vederea punerii in executare.

Faptul ca contestatoarea a inteles sa conteste Decizia nr.113/19.12.2008 emisa de Direcţia Regionala pentru Accize si Operatiun Vamale Craiova, nu are nici o relevanta in cauza de fata, intrucat conform art.215. alin.1 din O.G 92/2003 - rep.privind Codul de Procedura Fiscala:"(1) Introducerea contestatei pe cale administrativa de atac nu suspenda executarea actului administrativ fiscal.

S-a susţinut şi faptul că se invocă de către contestatoare apărări de fond impotriva Deciziei menţionate anterior, însă acestea nu pot fi analizate în cadrul contestaţiei la executare, având în vedere dispoz. art.399, alin.(3) din Codul de Procedura Civila.

Prin sentinţa civilă nr. 396 pronunţată la 19 mai 2009, Tribunalul Olt a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei investite de contestatoare, excepţie invocată de intimată şi a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Judecătoriei Slatina.

La 14.04.2009 contestatoarea a depus tot pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 1595/104/2009 contestaţie la executare în contradictoriu cu aceeaşi intimată, prin care a solicitat anularea actelor de executare emise în dosarul nr. 7793, a somaţiei de executare nr. 28/30/1/2009/1386 şi a titlului executoriu nr. 97/23.03.2009.

Şi împotriva acestor acte de executare contestatoarea a invocat aceleaşi motive, invocate şi în contestaţia la executare îndreptată împotriva somaţiei nr. 28/30/1/2009/1347 şi a titlului executoriu nr. 20370/03.03.2009, contestate în dosarul nr. 1520/104/2009, cauză declinată spre soluţionare Judecătoriei Slatina prin sentinţa nr. 396/19.05.2009.

Intimata Administraţia Finanţelor Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Olt, întemeiată pe Decizia Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie nr. XIV/2007 dată în interpretarea aplicării art. 172 din Codul de procedură fiscală, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, motivat de faptul că împotriva titlului de creanţă – act fiscal, necontestat nu pot fi invocate apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare, potrivit dispoziţiilor art. 399 pct. 3 C.proc.civ.

Prin sentinţa civilă nr. 432/29.05.2009 Tribunalul Olt a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de intimată şi a declinat competenţa de soluţionare şi a acestei contestaţii în favoarea Judecătoriei Slatina.

Contestatoarea a invocat în dosarul nr. 5862/311/2009 în care s-a înregistrat contestaţia la executare declinată prin sentinţa civilă 432/29.05.2009, excepţia de conexitate întemeiată pe dispoz. art. 163 C.proc.civ.

Urmare a admiterii excepţiei invocate de contestatoare, cauza a fost conexată la aceea care formează obiectul dosarului nr. 4938/311/2009 şi în care a fost înregistrată contestaţia la executare declinată aspre soluţionare prin sentinţa Tribunalului Olt nr. 396/19.05.2009.

Analizind contestatiile, in raport  de  sustinerile  reciproce  ale partilor,  de actele  si  lucrarile  dosarelor  si  de  dispozitiile  legale  incidente  in speta  dedusa  judecatii, art.399-401, art 409 alin 4 c  pr civ si art.140  alin 1, art 116, 137  art 21 coroborat cu 168 (3) din OG92/2003 cu modificarile ulterioare si pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004,  instanta  le-a considerat neîntemeiate  si  au fost  respinse prin sentinţa civilă nr. 6316 pronunţată la 03.12.2009 în dosarul nr. 4938/311/2009.

Pentru a  aprecia  astfel, instanta  a  avut in vedere  ca potrivit  dispoz.art.399  c  pr.civ. impotriva  executarii silite , precum si impotriva  oricarui act de  executare  se  poate face  contestatie  de  catre  cei  interesati  sau vatamati prin executare, insa potrivit  alin..(3) din acelasi  articol  sus mentionat, numai in cazul in care  executarea  silita  se face  in temeiul unui  titlu  executoriu care  nu este  emis de  o instanta  judecatoreasca, se  pot  invoca in contestatia la executare  aparari de  fond impotriva  titlului  executoriu, daca  legea  nu prevede  in acest  scop  o alta  cale de  atac.

Pornind de la dispoziţiile cu caracter explicativ cuprinse în pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004,  sunt  titluri de creanţă fiscală:

"a) decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii;

b) declaraţia fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligaţiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii;

c) decizia prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată, pentru creanţele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere, stabilite de organele competente;

d) declaraţia vamală, pentru obligaţiile de plată în vamă;

e) documentul prin care se stabileşte şi se individualizează datoria vamală, inclusiv accesorii, potrivit legii;

f) procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligaţiile privind plata amenzilor contravenţionale;

g) ordonanţa procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanţei judecătoreşti ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare şi al altor creanţe fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanţa judecătorească."

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi faptul că titlul de creanţă fiscală necontestat în termen devine titlu executoriu şi în baza sa se poate proceda la executarea silită atunci când debitorul nu-şi execută de bună voie obligaţiile de plată instituite în sarcina sa şi cuprinse în titlul de creanţă şi titlul executoriu.

Pe de altă parte, prin art. 41 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este definit ca fiind "actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale".

În ceea ce priveşte titlul executoriu fiscal, prin art. 137 alin. (2) din Codul de procedură fiscală se prevede că "Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege".

Titlul executoriu fiscal trebuie să cuprindă, potrivit art. 137 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, pe lângă elementele precizate la art. 43 alin. (2) din acelaşi cod, necesare pentru actul administrativ fiscal, următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal, precum şi orice alte date de identificare, cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.

În art. 169 din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, prin care este reglementată contestaţia la executare silită, se prevede, la alin. (1), că "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii", iar la alin. (3) se adaugă precizarea potrivit căreia "Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege".

În ceea ce o priveşte pe contestatoare, în contestaţia înregistrată sub nr. 1520/104/2009 la Tribunalul Olt contestă titlul executoriu nr. 20370/03.03.2009, iar în cel înregistrat sub nr. 1595/104/2009 titlul executoriu nr. 97/23.03.2009, invocând apărări de fond împotriva titlurilor de creanţă devenite titluri executorii prin necontestarea lor sau mai precis urmare a procedurii contestaţiei administrative, aşa încât ele nu pot face obiectul analizei în procedura contestaţiei la executare propriu-zisă, aleasă de contestatoare.

Altfel spus, la baza celor două titluri executorii stau două titluri de creanţă fiscală, respectiv decizia de impunere nr. 113/26.12.2008 sumele având termen de plată la 20.01.2009 (dată după care aceasta a devenit titlu executoriu) şi respectiv decizia de impunere nr. 97/27.02.2009 cu termen de plată la 20.03.2009 (dată după care şi acest titlu de creanţă fiscală a devenit titlu executoriu).

Aşadar cele două titluri de creanţă –devenite titluri executorii prin necontestarea lor în procedura specială prevăzută de art 108 din OG 92/2003, au fost puse în executare silită de către intimată ca organ de executare a creanţelor bugetare cu respectarea dispoz. art. 141 şi urm. C.proc.fisc., prin emiterea somaţiilor de executare nr. 28/30/1/2009/1386 şi nr. 28/30/1/2009/1347, acte de executare legale şi temeinice ce au fost menţinute prin respingerea contestaţiilor îndreptate împotriva lor.

Domenii speta

Spete similare