Granituire

Prin sentinta civila nr 6811/20.11.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina in dosarul nr 2284/311/2008 admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C. I şi C.M. invocată de  aceştia.

Admite în parte cererea principală  formulată de reclamanta  S.M. în contradictoriu cu pârâţii  C.I., C.I., C.I. şi C.M.  .

Respinge  acţiunea faţă de pârâţii C.I. şi C.M. ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Stabileşte linia de hotar între proprietatea reclamantei şi cea a pârâţilor C.I. şi C.I. între punctele 1-2-7-3-6, conform raportului de expertiză specialitatea topografie şi cadastru efectuat în cauză.

Respinge restul capetelor de cerere, faţă de pârâţii C.I. şi C.I., ca neîntemeiate.

Respinge cererea pârâţilor C.I. şi C.M. de obligare a reclamantei la plata de daune morale,  astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Respinge cererea pârâţilor C.I. şi C.M. de  amendare a reclamantei, ca neîntemeiată.

 Compensează în parte cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă şi pârâţii C.I. şi C.I. şi în consecinţă dispune obligarea reclamantei la plata către aceştia a sumei de 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Compensează în totalitate cheltuielile de judecată dintre reclamantă şi pârâţii C.I. şi C.M..

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 14.03.2008, sub nr. 2284/311/2008 reclamanta a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe acre o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâţii să stabilească linia de hotar dintre proprietăţi, obligarea  acestora să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 80 mp situată în Slatina, Str. Banului nr. 10 precum şi obligarea pârâţilor C.I. şi C.M. să-şi ridice o baracă din tablă amplasată pe suprafaţa revendicată.

În fapt a învederat că este proprietara unei suprafeţe de 1900 mp,  având ca vecinătăţi : R- Voicu Marin, A- moştenitorii Băloşoiu, Mn- Vîlceanu, MZ- Strada Banului potrivit contractului de vânzare cumpărare nr. 10382/30.11.1992. De  asemenea că în urma unor  acte succesive de înstrăinarea  ajuns să se învecineze cu pârâţii, respectiv în partea de răsărit pe o porţiune cu pârâţii C. iar pe o  altă porţiune cu pârâţii C.. A mai  arătat că prin planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate nr. 3154/16.10.2003 având ca obiect suprafaţa de 1900 mp  a rezultat o lăţime de 18,35 m iar la data de 29.10.2007 de 16,5 m,  având drept consecinţă diminuarea suprafeţei sale cu 80 mp. De  asemenea că această diferenţă este ocupată de pârâţi.

În drept au fost invocate disp.  art. 584,480, 1073 şi 1075 C.civ.

În dovedire a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză specialitatea topografie, cercetare la faţa locului şi proba testimonială cu martorul B.B.( f.105). În cadrul probei cu înscrisuri au  fost depuse, în fotocopie, următoarele acte:  contracte de vânzare cumpărare (f.4-5), contract de schimb( f.6), extras de CF( f.7), plan de  amplasament( f.8), plan de situaţie( f.9-10).

Legal citaţi pârâţii au formulat întâmpinare prin care  au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În fapt  au  arătat, în esenţă, că barca din metal( garaj) a fost amenajată pe suprafaţa lor de teren în  anul 2000, mai înainte de a se efectua măsurătorile privind proprietatea reclamantei. De  asemenea că proprietăţile lor şi cea a reclamantei sunt delimitate prin gard,  gard ce a fost construit  mai înainte de data de 05.11.1999, dată când au devenit proprietari.

Au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de  adune morale.

În drept cererea nu a fost motivată.

În contraprobă  au solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorii L V( f. 70), C M ( f.58), V I( la audierea căruia a renunţat în şedinţa publică din data de 05.06.2008) şi D D M ( f.104). În cadrul probei cu înscrisuri  au fost depuse, în fotocopie, următoarele alte: fişa bunului imobil( f.20), schiţa de  amplasament( f.21),  adrese( f.22,37,56), schiţe şi planşe foto( f.23-26),  chitanţă ( f.38), contract de vânzare cumpărare( f.47), încheiere( f.48), memoriu justificativ( f.49), schiţe( f.50-55), sesizare şi  adresă( f.101-102)

 La data de 28.05.2008 pârâţii C.I. şi C.M. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive solicitând respingerea cererii faţă de  aceştia.

În şedinţa publică din data de 05.06.2008 instanţa a unit excepţia lipsei calităţii procesuale  pasive a pârâţilor C.I. şi C.M. cu fondul cauzei. în aceeaşi şedinţă instanţa a admis excepţia lipsei timbrajului pentru cererea având ca obiect obligarea reclamantei la plata dunelor morale, anulând  această cerere ca netimbrată.

 La data de 25.06.2008 pârâţii  C.I. şi C.M. au solicitat amendarea cu  amendă judiciară a reclamantei în temeiul disp. art. 1081 C.p.c. ca urmare a introducerii cu rea credinţă a unei cererii vădit neîntemeiată precum şi obligarea acesteia la plata sumei de 10 000 lei cu titlu de daune morale. În fapt a arătat că prin promovarea acestei cererii le-au fost cauzate prejudicii morale, constând în  afectarea prestigiului şi reputaţiei atât faţă de vecini cât şi la serviciu.

A fost efectuată expertiză specialitatea topografie- exp. Marinescu Eugenia.

Analizând  actele şi lucrările dosarului instanţe reţine următoarele:

La data de  30.11.1992 s-a încheiat între reclamantă, în calitate de cumpărătoare şi numiţii V.I. şi V.N., în calitate de vânzători, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10382, având ca obiect suprafaţa de 1 900 mp teren, loc de casă,  având ca vecinătăţi: R- Voicu Marin, A- moştenitorii Băloşoiu, Mn- Vîlceanu, MZ- Strada Banului, reclamanta devenind  astfel proprietara suprafeţei mai sus menţionată.

Astfel cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 1496/17.03.2000 pârâţii C.I. şi C.M. au devenit proprietarii unei suprafeţe de 504 mp teren situată în Slatina, Str. Banului nr. 8, jud. Olt, având ca vecinătăţi :  R-Mihăilescu Mircea, Firfirică Mircea şi Mezdrea M, A- C.I. şi C.I., MZ- Str.  Banului, MN- V.A..

 Din cuprinsul contractului de schimb( f.6) constată că pârâţii C.I. şi C.I. ocupă suprafaţa de  1048 mp situată în Slatina, Str. Banului nr. 8, jud. Olt,  având ca vecinătăţi:  R – rest proprietate V.I. şi Voicu Emilia, A- V.I., MZ- Str. Banului, MN- V.A..

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.I. şi C.M. instanţa constată că, calitatea procesuală se analizează în cerinţa existenţei unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana celui care este titularul dreptului subiectiv dedus în justiţie, precum şi în condiţia unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana celui obligat în raportul de drept substanţial.

Dreptul de propritate este un drept subiectiv care, ca  orice  alt drep subiectiv, poate fi  apărat prin difetite mijloace, printre  acestea regăsindu-se  şi  acţiune a în revendicare. Potrivit art 480 c.civ., proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut  însă in limitele determinate de lege. Astfel, literatura juridică de specialitate  a definit  acţiunea în revendicare ca fiind  acea  acţiune reală prin care proprietarul, care  a pierdut posesia bunului său, cere restituirea  acestui bun, de la posesorul neporprietar, cu  alte cuvinte este  acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar

 În consecinţă pentru apararea drepturilor sale, proprietarul are la indemana calea actiunii in revendicare prin care tinde să stabilească direct existenţa dreptului său de proprietate, redobândirea posesiei, ca urmare  a revendicării, fiind numai un efect accesoriu al  acesteia  acţiuni.

 Astfel cum rezultă din analiza coroborată a  contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10382( f.4), a contractului autentificat sub nr. 1496/17.03.2000( f. 46), a raportului de expertiză especialitaea topografie( f.72-79) şi a procesului verbal întocmit cu ocazia cercetării la faţa locului( f.108) pârâţii C.I. şi C.M. nu se învecineză cu reclamanta.

În privinţa capătului de cerere privind grăniţuirea proprietăţii reclamantei şi cea  a pârâţilor C., instanţa reţine că potriit  art. 584 din C.civ. „orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa”. În consecinţă o condiţie esenţială pentru stabilirea liniei de hotar dintre două proprietăţi este ca acestea să se învecineze pe una dintre laturi.

În speţă constată că reclamanta nu se învecinează cu pârâţii C. pentru considerentele mai sus menţionate.

Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea  aceloraşi pârâţi la ridicarea unei construcţii metalice ( garaj), din cuprinsul raportului de expertiză constată că  aceasta este amplasată pe terenul proprietatea pârâţilor C..

Faţă de cele expuse instanţa va  admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C.I. şi C.M. şi va respinge  acţiunea faţă de  aceştia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

În privinţa pârâţilor C.I. şi C.I. reţine că terenul reclamantei în suprafaţă de  1900 mp situat în Slatina, Str. Banului nr. 10, jud. Olt se învecinează în partea de Est cu terenul deţinut de  aceştia în suprafaţă de  1048 mp situat în Slatina, Str. Banului nr. 8, jud. Olt

Relativ la capătul de cerere privind obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 80 mp instanţa, din cuprinsul raportului de epertiză( f.72-79) constată că, deşi reclamanta deţine în fapt  doar suprafaţa de 1820 mp faţă de cea de 1900 mp menţionată în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 10382/30.11.1992 această diferenţă nu este ocupată de pârâţii C., care împreună cu pârâţii C. deţin  împreună suprafaţa totală de 1552 mp( 1048 pârâţii C. şi 504 pârâţii C.). De reţinut că experta a procedat la măsurarea celor două suprafeţe ale pârâţilor mpreună întrucât între  acestea nu există o linie de hotar.

Faţă de cele expuse,  având în vedere şi faptul că acţiunea în revendicare a fost definită ca fiind  acea  acţiune reală prin care proprietarul, care  a pierdut posesia bunului său, cere restituirea  acestui bun, de la posesorul neporprietar instanţa va respinge  acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

În ceea ce priveşte grăniţuirea celor două proprietăţi învecinate pe latura de Est expertul concluzioneaza ca, in raport de actele de proprietate, linia de hotar ce desparte pe latura de Est terenul curte de 1820 mp al reclamantei situat in Slatina, str. Banului, de terenul pârâţilor C. este linia dreaptă 1-2-7-3 cu lungimea de 58,93 m ce porneşte de la str. Banului( pct.1) pe lungimea de 10,10 m şi unde se  află gardul din plasă de sârmă al pârâţilor, continuându-se, pe lungimea de 26,06 mp până la punctul 7 cu gard din ulucă şi ţevi metalice pe temelie din beton, punctul 7 fiind unde începe gardul despărţitor din plasă de  sârmă pe bondoci din lemn şi stâlpi beton, continuându-se pe lungimea de 22,7 m cu gard din plasă de sârmă pe bondoci din lemn şi stâlpi beton până la punctul 3 situat la limita de vecinătate dintre pârâţi şi vecinul din partea de nord V.A..

 In aceste conditii, instanta va stabili ca linie de hotar intre terenurile partilor amplasamentul propus de expert, conform raportului de experiza nr.1018/01.09.2008, parte integranta din prezenta hotarare (f. 72-79).

Pentru a stabili aceasta delimitare, instanta a avut in vedere dispozitiile art. 584 din C.civ. potrivit caruia „orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa”, precum si concluziile raportului de expertiza şi procesul verbal întocmit cu prilejul cercetării la faţa locului.

Instanţa reţine că reclamanta a solicitat doar obligarea pârâţilor C. să-şi ridice o baracă din tablă amplasată pe terenul proprietatea sa, nu şi a pârâţilor C.. De reţinut totodată că  astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză această construcţie se  află pe terenul pârâţilor C. iar nu pe terenul reclamantei.

În privinţa cererii pârâţilor C. de obligare a reclamantei la plata  sumei de 5 000 lei cu titlu de daune morale constată că potrivit disp. art. 998 C.civ. „ orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara”, omul fiind responsabil, potrivit disp. 999 C.civ. „ nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa „.

Pe cale de consecinţă, în persoana reclamantei, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, vinovăţia acesteia şi existenţa unei legături de cauzalitate între fapta săvârşită şi prejudiciul cauzat.

În privinţa primei condiţii, impusă cumulativ de disp.  art. 998 -999 C.cvi,. – fapta ilicită - a fost definită de literatura juridică de specialitate ca fiind orice faptă a omului prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv  aparţinând  altei persoane, faptă ilicită ce poate îmbrăcă atât forma unei  acţiuni cât şi a unei  inacţiuni. În litigiul dedus judecăţii instanţa constată că pârâţii C. nu au făcut dovada săvârşirii de către reclamantă a vreunei fapte ilicite, deşi aveau  această obligaţie in conditiile art.1169 Cod civil potrivit căruia „ cele ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească” şi art. 129 alin.1 C.p.c. „ părţile au îndatorirea (…) să-şi probeze pretenţiile şi apărările”.

Simpla promovare a unei cererii de chemare în judecată ca  fost respinsă de către instanţă nu poate fi considerată o faptă ilicită. A considera altfel ar echivala cu o încălcare a dreptului de  acces la justiţie, drept garantat de disp. Art.6 din  Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. De  asemenea nici formularea unei petiţii către conducerea instituţiei în cadrul căreia pârâtul C.I. lucrează( f.101) şi prin care i se aduce la cunoştinţă conducerii acesteia  că acesta îi ocupă o suprafaţă de teren nu poate fi considerată o faptă ilicită în sensul  art. 998 c.civ. Nici faptul că pârâta C.M. a fost nevoită să-şi suplimenteze doza de medicamente, în urma promovării prezentei acţiuni, nu poate fi considerată o faptă ilicită.

Întrucât  pentru a atrage răspunderea civilă delictuală cele patru condiţii sus menţionate sunt cerute cumulativ de disp. art. 998-999 C.civ , lipsa uneia dintre acestea face inutilă cercetarea celorlalte.

Faţă de cele expuse instanţa va respinge această cerere, ca neîntemeiată.

În privinţa cererii pârâţilor C. de aplicarea a unei amenzii judiciare reclamantei în temeiul disp. art.  1081 C.p.c. întrucât  a promovat cu rea credinţă o  astfel de cerere de chemare în judecată în care ei sunt pârâţi instanţa, din cuprinsul art. 1081 alin.1 pct. 1 C.p.c. reţine că poate fi  amendat cu  amenda judiciară cel care introduce cu rea credinţă, o cerere vădit neîntemeiată.

Simpla promovare a unei cererii de chemare în judecată de către reclamanta care se consideră vătămată în drepturile sale nu reprezintă o dovadă de rea credinţă. Mai mult decât atât aceasta nu a mai promovat nicio altă  acţiune  având  acelaşi obiect şi împotriva  aceloraşi pârâţi pentru a conduce la o eventuală rea credinţă din partea acesteia.

Faţă de cele expuse instanţa va respinge  această cerere, ca neîntemeiată.

Referitor la capătul de cerere priind cheltuielile de judecată instanţa apreciază că se impune a fi analizate distinct, respectiv pentru pârâţii C.I. şi C.M. şi C.I. şi C.I..

În privinţa pârâţilor C. ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocate de  aceştia şi în consecinţă a respingerii cererii de chemare în judecată, faţă de aceştia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, pe de o parte, iar pe de  altă parte a respingerii, ca neîntemeiată a cererii acestora de obligarea  a reclamantei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale, în temeiul disp.  art. 276 C.p.c va dispune compensarea în totalitate  acestora.

Relativ la pârâţii C.I. şi C.I. instanţa constată că  acţiune a fost admisă numai în parte faţă de  aceştia, respectiv capătul de cerere privind grăniţuirea proprietăţii reclamantei de cea  a pârâţilor, reţinând  astfel culpa procesuală a ambelor părţi în promovarea cererii de chemare în judecată. De  asemenea instanţa reţine că potrivit dip.  Art. 584 teza a II-a C .civ. „ cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate”, ceea e duce la concluzia că vor  fi suportate în proporţie de 1 de fiecare parte. Totodată onorariul de expert( 600 lei, respectiv 200 lei pentru capătul de cerere privind grăniţuirea) ca şi taxa judiciară de timbru( 19 lei) şi timbrul judiciar( 0,3 lei) pentru acest capăt de cerere ce a fost admis au fost suportate  integral de către reclamantă. Întrucât dintre cele trei capete ale cererii de chemare în judecată a fost  admis doar cel privind grăniţuirea având în vedere şi faptul că  atât expertiza efectuată  cât şi onorariul de  avocat atât al apărătorului reclamantei cât şi al pârâţilor C. a vizat toate cele trei capete de cerere instanţa va compensa în parte cheltuielile de judecată şi va dispune obligarea reclamantei la plata în favoarea pârâţilor C.I. şi C.I. a sumei de 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare