Minori

MINORI

Data publicare portal: 08.07.2011

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de reclamanţii MAV, MI şi MV au solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul BI, să le incuviinteze sa aibă legaturi personale cu minora BM, în modalitatea următoare: în primele două săptămâni ale fiecărei luni, în zile de sâmbătă, începând cu data de 10 şi până duminica la ora 16, o săptămână în vacanţa de vară, respectiv prima săptămână din luna iulie, precum şi în zilele de Crăciun, Paşti şi de ziua minorei de naştere în domiciliul său .

In fapt a arătat, în esenţă, că din relaţia de căsătorie a reclamantei MAV  cu pârâtul s-a născut, la data de ., minora BM, căsătoria fiind desfăcută prin s.c nr. .. Totodată că minora a fost încredinţată spre creştere şi educare pârâtului. De asemenea că reclamanţii MI şi MV, bunicii minorei, sunt puternic ataşaţi de aceasta iar în raport de disp. art. 14 din Legea nr. 272/2004 au dreptul de  a păstra legături personale cu minora. Au mai arătat că, au încercat să păstreze legătura cu minora însă pârâtul nu le-a permis. Totodată că dispun de condiţii corespunzătoare pentru îngrijirea minorei pe perioada cât ar locui la  aceştia.

În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 43 C. fam şi art 14 din Legea nr. 272/2004.

În dovedire a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului( f.65) şi proba testimonială cu martorii CC şi CN( f.62). În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse, în fotocopie, următoarele acte: certificat naştere minoră( f.5), s.c nr. 4269/25.06.2008 pron. de Jud. Slatina( f.6), certificate de căsătorie ( f.8,11), acte identitate( f.9), certificate de naştere( f.10,11).

Cererea a fost legal timbrată.

Legal citată pârâta a depus întâmpinare solicitând admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, urmând ca doar reclamanta MAV  să aibă legături personale cu minora. A invocat totodată, pe cale de excepţie, lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor MI şi MV.

În motivarea excepţiei a arătat că, disp. art. 43 C. fam. se referă doar la dreptul părinţilor de avea legături personale cu minorii, iar nu şi la bunici.

În fapt a arătat, în esenţă, că, mama minorei locuieşte în străinătate cea mai mare perioadă a anului, motiv pentru care programul de vizitare solicitata nu poate fi admis. Totodată că, prin stabilirea unei astfel de program, nu mama este cea care va sta cu minora ci rudele acesteia, ceea ce nu este în interesul superior al minorei. A mai arătat că se impune stabilirea unei program de vizitare în domiciliul pârâtului, în oricare zi de sâmbătă ori duminică, între orele 10-22, şi în absenţa acestuia.

A mai arătat că, în situaţia în care cererea este întemeiată pe disp,. art. 14 din Legea nr. 272/2004 nu este de competenţa instanţei judecătoreşti.

În drept, întâmpinarea a fost motivată pe disp. art. 115 C.p.c.

În contraprobă a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamanţilor şi proba testimonială cu martorii PE şi CR( f.68-69). În cadrul probei cu înscrisuri a fost depus extras din Legea nr. 2727/2004( f.36).

La data de 28.01.2010 pârâtul a depus o cerere intitulată cerere reconvenţională prin care a solicitat admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, urmând ca doar reclamanta MA să aibă legături personale cu minora, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat, în esenţă, că între părinţii minorei nu au existat probleme, mama vizitând minora ori de câte ori a dorit, la domiciliul pârâtului, fiind astfel de acord ca între minoră şi mama acesteia să existe legături personale. De asemenea că, întrucât mama minorei locuieşte cea mai mare perioadă a anului în străinătate nu poate fi admis programul solicitat prin cerere, întrucât nu mama ar fi cea care ar sta cu minora ci rudele acesteia, nefiind in interesul minorei. De asemenea că se impune stabilirea unui program de vizitare dar în privinţa mamei, în fiecare zi de sâmbătă sau duminică, între orele 10-22 în domiciliul pârâtului.

În drept, au fost invocate disp. art. 119, art. 120 şi art. 135 C.p.c

Din oficiu instanta a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliile celor doua parti.

În şedinţa publică din data de 28.01.2010, instanţa, în temeiul disp. art. 84 C.p.c. a calificat cererea intitulată reconvenţională a pârâtului ca fiind întâmpinare iar nu cerere reconvenţională, motivat de faptul că pârâtul nu are pretenţii proprii faţă de reclamanţi, motive invocate fiind simple apărări pe fondul cauzei.

În şedinţa publică din data de 17.12.2009 instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesule active  a reclamanţilor MIşi MV, pentru considerentele expuse pe larg în încheierea de şedinţă de la acel termen.

Au fost depuse concluzii scrise de către pârât.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Prin s.c. nr. 4269/25.06.2008 pronuntata de Judecatoria Slatina  în dosarul nr. 694/311/2008, irevocabilă prin neapelare( f.6-7) s-a dispus desfacerea casatoriei incheiata la data de 24.05.2005 intre reclamanta MA si pârâtul BI, minora BM, nascuta la data de 29.07.2005 fiind încredinţată spre crestere si educare pârâtului.

Prin aceeasi sentinta reclamanta MA a fost obligata la plata unei pensii de intretinere in favoarea minorei in cuantum de 125 lei lunar, incepand cu data introducerii cererii si pana la majorat.

Instanţa constată că, potrivit disp. art. 43 alin.3 din C.fam „ părintele divorţat , căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta(…)”. De asemenea, în conformitate cu disp. art. 14 alin.1 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele precum şi cu alte persoane faţă de care a dezvoltat legături de ataşament, iar potrivit dip. Art. 16 alin.1 din acelaşi act normativ, copilul care a fost separat de unul dintre părinţi are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia cazului în care acest lucru contravine interesului său superior. În stabilirea modului de vizitare instanţa nu poate restrânge nejustificat  dreptul părintelui de a avea legături personale cu minorul dacă nu existe motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală morală sau socială a copilului.

În stabilirea modului de vizitare instanţa nu poate restrânge nejustificat  dreptul părintelui şi al bunicilor  de a avea legături personale cu minorul dacă nu existe motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală morală sau socială a copilului.

Mai mult decât atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului este constată în a afirma că pentru respectarea vieţii de familie, atunci când interesele părinţilor sunt în conflict, iar copii nu sunt suficienţi de maturi pentru a-şi exprima ei înşişi în mod clar propriile preferinţe, autorităţile trebuie să promoveze interesele superioare ale copiilor ( cauza Ignaccolo- zenide c. României).

Din probele administrate în cauză instanţa constată că nu existe motive ca prin păstrarea unei legături personale cu minora de către reclamanti să fie periclitată dezvoltarea fizică sau morală a acesteia. Instanţa apreciază totodată că vârsta minorei, respectiv 5 ani nu reprezintă un argument pentru restrângerea dreptului părintelui  şi bunicilor materni de a avea legături personale cu aceasta, în mod nestingherit

Susţinerea reclamanţilor că, în exercitarea dreptului de  avea legături personale cu minora, au fost împiedicaţi de către pârât nu poate fi reţinută de instanţă întrucât nu a făcut nicio dovadă  în acest sens, deşi avea  această obligaţie în condiţiile art. 1169 Cod civil potrivit căruia „ cele ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească” şi art. 129 alin.1 C.p.c. „ părţile au îndatorirea (…) să-şi probeze pretenţiile şi apărările”.

Relativ la depoziţia martorei  CC( f.66), potrivit căreia reclamanţilor nu li s-a permis vizitarea minorei de către pârât dar şi de bunicii paterni, va fi înlăturată de instanţă, întrucât fiind singura proba în acest sens, nu este de natură, singură şi în lipsa unei coroborări cu alte probe, să  facă dovada acestui fapt. În privinţa depoziţiei martorei CN( f.67) potrivit căreia reclamanţii s-au aflat în imposibilitate de a vizita minora, pârâtul împotrivindu-se, nu poate fi reţinută, fiind o probă subiectivă, martora declarând că ştie aceste aspecte de la reclamanţi. Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din depoziţia martorei CR( f.69), vecină cu pârâtul, reclamanta MA, în cursul anului 2009 a vizitat minora, personal văzând-o în domiciliul pârâtului acolo unde minora locuieşte. Astfel cum rezultă din interogatoriul administrat pârâtei MV( f.63) minora a fost vizitată o singură dată de aceasta.

Din analiza coroborată a depoziţiilor martorilor CC( f.66) şi CR( f.69) instanţa reţine că reclamanta MA, mama minorei, este plecată din ţară de aproximativ 2 ani, iar de la data plecării a vizitat minora doar de două ori în cursul anului 2009, potrivit depoziţiei martorei CR.

 Astfel cum rezultă din analiza coroborată a depoziţiilor martorilor  PE( f.68) şi CR( f.69) instanţa reţine că de aproximativ 4 ani minora locuieşte în domiciliul pârâtului, fiind în îngrijirea şi creşterea acestuia.

Raportat la probele anterior analizate instanţa constată  că între minoră şi reclamanţi, ca urmare a nepăstrării unei legături permanente, a intervenit o anumită distanţă, nemaiputând vorbi de o relaţie afectivă normală şi caracteristică oricărei relaţii fireşti dintre părinte şi copil, ori dintre bunici şi copil. Susţinerea reclamantei MA că este puternic ataşată de minoră nu poate fi reţinută de instanţă în lipsa unor probe  care să-i confirme susţinerile.

În privinţa modalităţilor prin care se poate realiza dreptul reclamantului de a  avea legături personale cu minora, din cuprinsul disp. art.  15 din Legea nr. 272/2004 constată că  se pot realiza prin:

„ a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul;

b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;

c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit;

d) corespondenţă ori altă formă de comunicare cu copilul;

e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul;

f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul.( …).

În situaţia în care părinţii copilului locuiesc în state diferite, conform art. 17 alin.1 din acelaşi act normativ „ copilul ( …) are dreptul de a întreţine relaţii personale şi contacte directe cu aceştia, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului”.

Susţinerea pârâtului că bunicii materni nu au dreptul de a vizita minora nu poate fi reţinută în raport de disp. art.14 alin.1 din Legea nr. 272/2004.

Avand in vedere aceasta situatie de fapt, raportata la considerentele expuse mai sus, urmeaza ca realizarea dreptului pe care il au reclamanţii de a pastra legaturi personale cu minora – care implica totodata si indeplinirea obligatiei legale de a veghea si el la cresterea si educarea copilului, la invatatura si pregatirea lui profesionala – sa fie asigurata prin stabilirea unui program de vizitare corespunzator.

Sub acest aspect, al programului ce urmeaza a se stabili, instanta considera adecvat interesului superior al minorei, in prezent in varsta de 5 ani, ca legăturile personale ale reclamanţilor să se realizeze, cel puţin până la restabilirea unei legături afective între aceştia, doar prin vizitarea minorei în domiciliul pârâtului, în  prima şi a treia săptămână din fiecare lună, sâmbăta şi duminica, între orele 10-16. Instanţa constată că se impune vizitarea minorei în domiciliul acesteia iar nu plecarea minorei din propriul domiciliul pe de o parte datorită faptului că mama minorei se află plecată din ţară, iar pe de alată parte, aşa cum s-a reţinut anterior între reclamanţi şi minoră nu se mai poate vorbi de o legătură afectivă normală şi caracteristică oricărei relaţii fireşti dintre părinte şi copil, ori dintre bunici şi copil. Mai mult decât atât, potrivit depoziţiilor martorilor audiaţi, minora a locuit  permanent cu pârâtul iar absenţa  acestuia, în zilele în care s-ar afla în domiciliul reclamanţilor, ar fi de natură să-i afecteze dezvoltarea psihică şi emoţională.

În privinţa cererii pârâtului dec obligarea a reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată, instanţa, reţinând culpa procesuală a acestora în promovarea cererii ca urmare a admiterii doar în parte a cererii va admite în parte cererea şi va dispune obligarea  reclamanţilor la plata către pârât a sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare