Minori

MINORI

Data publicare portal: 08.07.2011

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 07.11.2009 sub nr. 10226/311/2009 reclamanta MSC a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul MC, să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 02.09.2006 din vina exclusivă a acestuia, revenirea la numele avut anterior căsătoriei, să-i fie încredinţată spre creştere şi educare minora MJI, obligarea pârâtului la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreţinere, cu cheltuieli de judecată.

In fapt a arătat, în esenţă că s-a casatorit cu paratul  în anul 2006, din relaţie de căsătorie rezultând minora MJI. A mai arătat că, din perioada în care a rămas însărcinată relaţia dintre părţi s-a răcit motivat de faptul că pârâtul îşi petrecea cea mai mare parte din timp departe de familie, culminând cu o acută lipsă de comunicare şi cu un total dezinteres din partea acestuia faţă de viaţa în comun. De asemenea că nu mai există afecţiune între părţi din cauza comportamentului pârâtului. A concluzionat reclamanta că relaţia de căsătorie este grav şi iremediabil vătămată.

În drept au fost invocate disp. art. 2, 37 , 38 şi 40 C.fam.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, şi proba testimonială cu martora MD, declaraţia acesteia fiind consemnată în scris şi ataşate la dosarul cauzei ( f. 32). În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, următoarele acte: certificatul de casatorie( f.7) certificatul de nastere al minorei( f. 8) iar în original adeverinţă( f.29) şi diagnostic medic ( f.30).

 Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Pârâtul - reclamant a formulat, în subsidiar, cerere reconvenţională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a reclamantei-pârâte, încredinţarea spre creştere şi educare a minorei MJI.

În fapt a arătat, în esenţă că s-a căsătorit cu reclamanta pârâtă  la data de 02.09.2006 iar din relaţia de căsătorie a rezultat minora MJI. A mai arătat că relaţia dintre părţi este una armonioasă, nefiind adevărat că a neglijat-o pe reclamanta pârâtă. De asemenea că, întârzierea acasă s-a datorat exclusiv serviciului, însă, niciodată, nu a manifestat dezinteres faţă de familie. Totodată că relaţia de căsătorie nu este grav şi iremediabil vătămată. A mai arătat că nu au existat certuri în familie, iar la un moment dat, fără motiv, reclamanta pârâtă a părăsit domiciliul, plecând la mama sa. De asemenea că minora a rămas în îngrijirea sa şi a părinţilor săi.

În drept cererea a fost motivată pe disp. art. 115-120 C.p.c..

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

În contraprobă pârâtul - reclamant a solicitat iar instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei pârâte( f.28) şi proba testimonială cu martorii MC şi SE, declaraţiile acestora fiind consemnate în scris şi ataşate la dosarul cauzei ( f. 33-34). În cadrul probei cu înscrisuri a depus, în original, adeverinţă( f.31).

 Din oficiu instanţa, în temeiul rolului activ, a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile celor două părţi.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :

Părţile s-au căsătorit la data de 02.09.2006, fiind înregistrată căsătoria acestora  la nr.  .n Registrul Stării Civile al Primăriei ., judeţul Olt. Astfel cum rezultă din certificatul depus la dosar (f.8), din căsătorie a  rezultat la data de 02.06.2008 minora  MJI.

Relaţiile personale dintre soţi cuprind un domeniu foarte vast, normele dreptului familiei  reglementând numai o parte din aceste relaţii, care dobândesc, astfel, un caracter juridic,  restul relaţiilor personale ce nu sunt reglementate de dispozitiile codului familiei având un caracter moral.

Potrivit disp. art. 1 alin.3 din C Fam „ familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi”, relaţiile de familie bazându-se potrivit disp. art. 2 din acelaşi act normativ „ pe prietenie şi afecţiune reciprocă între membrii ei”.

Chiar dacă dispoziţiile codului familiei nu reglementează, în mod expres, îndatoririle intime dintre soţi, ele există fără putinţă de tăgadă, putând spune că sunt de finalitatea relaţiei dintre soţi. Mai mult decât atât existenţa unor nepotriviri de ordin fiziologic este de natură a afecta, iremediabil, raporturile conjugale

Deşi, codul familiei nu reglementează expres obligaţia soţilor de a locui împreună,  această există, fiind impusă chiar de finalitatea relaţiilor dintre soţi.

Din depoziţia martorei MD( f.32) instanţa constată că viaţa intimă a părţilor a  început să fie afectată după momentul rămânerii însărcinate a reclamantei pârâte,  între părţi existând raporturi intime din ce în ce mai rar, pârâtul reclamanta nemaisimsind aceeaşi atracţie faţă de reclamantă pârâtă. După cum rezultă din depoziţia aceleiaşi martore viaţa de cuplu a părţilor a avut de suferit de când pârâtul reclamant şi-a înfiinţat o firmă, în urmă cu aproximativ un an şi jumătate, dedicându-şi mai tot timpul afacerilor.

Astfel cum rezultă din declaraţia martorei MC( f.33) din luna noiembrie 2009 părţile sunt despărţite în fapt, reclamanta pârâtă, după externarea din spital refuzând să mai locuiască cu pârâtul reclamant, încălcându-şi astfel obligaţia soţilor de a locui împreună.

Faţă de cele expuse instanţa constată că relaţia de căsătorie este grav şi iremediabil vătămătă, continuarea căsătoriei fiind imposibilă din culpa  ambilor soţi.

Susţinerea pârâtului reclamant că reclamanta pârâtă se află într-un moment de rătăcire datorită afecţiunii de care suferă nu poate fi reţinută de instanţă întrucât nu a făcut nicio dovadă în acest sen, deşi avea  această obligaţie în condiţiile art. 1169 C.civ. şi art. 129 alin.1 teza finală C.p.c.

Referitor la capătul de cerere privind revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei în baza art.40 al. 3 C.fam. aceasta va reveni la numele purtat anterior căsătoriei acela de „ M”.

Referitor  la încredinţarea minorei MJI nascută la data de 02.06.2008, instanţa din cuprinsul disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului reţine că „ principiul interesului superior al copilului va prevala în toate (…) cauzele soluţionate de către instanţele de judecată” privind printre altele, conform disp. alin.1” (…) drepturile şi obligaţiile ce le revin părinţilor copiilor”.

Potrivit legii, copilul are dreptul sa creasca alaturi de părintii sai, ambii părinti  fiind responsabili pentru cresterea si educarea copiilor lor. In masura in care insa exista neintelegeri intre părinti, care afecteaza in mod  direct  si pe copil,  iar instanta judecatoreasca este chemata sa se pronunte cu privire la exercitarea drepturilor si  indeplinirea obligatiilor părintesti, este necesar sa fie  considerat in primul rând  interesul superior la copilului, astfel incât masura dispusa sa asigure bunastarea materiala si  spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestora, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale.

Interesul superior al copilului urmeaza a fi stabilit prin  examinarea tuturor criteriilor  consacrate in acest  scop de doctrina  si jurisprudenta, respectiv: vârsta copilului, posibilitatile părintelui de a-i  asigura o buna dezvoltare fizica, intelectuala si morala, atasamentul fata de minor, precum si al minorului fata de părinte, grija manifestata de părinti in timpul convietuirii si după despărtirea lor si altele asemenea.

Criteriile de apreciere a interesului superior  al minorului  formeaza un  ansamblu guvernat de principiul egalitatii, ceea ce inseamna ca nu se poate retine  caracterul primordial sau determinant al unuia sau altuia dintre  criteriile respective. Altfel spus, in aprecierea interesului superior al minorului, nu se poate  absolutiza vreunul dintre criteriile enuntate, instanta urmând a le evalua in ansamblul lor,  prin analizarea fiecarui criteriu in  contextul celorlalte.

 Din analiza coroborată a declaraţiilor martorilor  MD( f.32) şi  MC( f. 33) instanţa constată că ambii soţi s-au ocupat de creşterea minorei ajutaţi fiind şi de bunici, fiind deopotrivă  ataşaţi faţă de aceasta. Astfel cum rezultă din depoziţia celei dintâi martore, de la jumătate lunii martie 2010( martora declarând la data de 18.03.2010- f. 32- că „ de aproximativ o săptămână minora se află în domiciliul meu unde de altfel locuieşte şi reclamanta”) minora  locuieşte cu reclamanta pârâtă, până atunci locuind cu tatăl ori la bunicii paterni.

După cum rezultă din analiza coroborată a declaraţiile aceloraşi martori cu referatul de anchetă socială efectuat în domiciliile părţilor( f.19) dar şi cu adeverinţele de salariat( f. 29, 31) ambii soţi dispun de condiţii materiale şi locative bune, fiecare fiind încadrat în muncă şi locuind în imobile dotate şi utilate corespunzător.

Instanţa  constată că  minora, fiind la o vârstă fragedă, un an şi 9 luni, este în interesul superior al acesteia să-i fie încredinţată mamei,  a cărei prezentă  permanentă îi este indispensabilă,  acesta ocupându-se îndeaproape de creşterea şi educarea minorei.

Deşi pârâtul reclamant  dispune de condiţii materiale dar şi locative, deşi constituie un criteriu ce se impune a fi analizat în încredinţarea unui minor, nu este suficient pentru ca minora să-i fie încredinţată.

Având în vedere cele expuse precum şi dispozitiile alineatului 42 alin.1 C.fam., va încredinţat minora MJI nascută la data de 02.06.2008 spre creştere şi educare reclamantei - pârâte.

Referitor la capătul de cerere privind contribuţia părinţilor la creşterea şi educarea minorei instanţa având în vedere faptul că minora a fost încredinţat spre creştere şi educare reclamantei- pârâte în temeiul art.42 al.3 raportat la art.86 al.1 si 3 si art.94 al.1 C.fam., va dispune obligarea pârâtului reclamant la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestuia. Veniturile în funcţie de care se va stabili pensia de întreţinere sunt cele realizate de pârâtul reclamant  în  cadrul RAR, astfel cum rezultă din adeverinţa  de la fila 31. Pe cale de consecinţă instanţa va dispune obligarea  pârâtului-reclamant la plata în favoarea minorei a unei pensii de întreţinere în cuantum de 516 lei lunar începând cu data introducerii cererii, 07.11.2009 şi până la majoratul copilului( 2067 lei lunar pe ultimele 6 luni împărţit la 4, întreţinerea stabilindu-se până la 1 pentru un copil, conform art. 94 C. fam.)

Se va lua  act că părţile nu solicită cheltuieli de judecată.

SENTINŢA A RAMAS IREVOCABILA

Domenii speta

Spete similare