Revizuire

REVIZUIRE

Data publicare portal: 08.07.2011

Prin sentinţa civila nr. 855/01.02.2011 pronunţata in cauza nr. 11945/311/2010 Judecătoria Slatina a respins cererea de revizuire formulată de revizuienţii D.I., D.V. şi D.M. în contradictoriu cu intimata R.D., în ceea ce priveşte sentinţa civilă cu nr. 508/27.01.2010 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul cu nr. 2105.3 /311/2006 rămasă definitivă prin decizia civilă cu nr. 353/29.03.2010 pronunţată de Tribunalul Olt, ca fiind neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată la data de 09.11.2010 şi înregistrată sub nr. dosar nr. 11945/311/2010, revizuienţii D.I., D.V. şi D.M. în contradictoriu cu intimata R.D. au solicitat instantei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună revizuirea sentinţei civile nr.  508/27.01.2010 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 2105.3/311/2006 definitivă prin Decizia civilă nr. 353/29.03.2010 pronunţată de Tribunalul Olt (în care se găseşte şi dosarul nr. 1516/104/2010) solicitând să se dispună admiterea cererii de revizuire şi pronunţarea unei hotărâri de retractare a Sentinţei civile nr. 508/2010 iar pe fond respingerea acţiunii de partaj a reclamantei R.D. ca netemeinică şi nefondată.

In motivare s-a arătat că revizuientii, pârâţi în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 2105.3/311/2006 au fost chemaţi în judecată de către R.D., solicitându-le despăgubiri pentru anumite îmbunătăţiri pe care pretinde că le-a făcut la casa proprietatea acestora în timpul căsătoriei cu fiul acestora D.M..

Iniţial aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti dosarul a fost strămutat ulterior la Judecătoria Slatina, unde după nenumărate tergiversări şi probabil nenumărate intervenţii s-a dat o soluţie favorabilă reclamantei.

Au înţeles să formuleze recurs la Tribunalul Olt, însă din nefericire nici aici nu s-a făcut dreptate.

Astfel, instanţa de recurs a pronunţat Decizia civilă nr. 353/29.03.2010 prin care a respins ca nefondat recursul declarat de revizuienti întrucât, a considerat că, au fost respectate condiţiile impuse prin decizia pronunţată de Tribunalul Olt la data de 21.02.2008.

Revizuientii consideră că prin hotărârile pronunţate a fost favorizată reclamanta, intimata întrucât au fost respinse obiecţiunile formulate privind rapoartele de expertiză întocmite în cauză stabilindu-se o valoare a bunurilor mai mare decât cea dovedită cu facturi de cumpărare (ex.: mobila de hol "Valahia" atribuită de expert pârâtului D.M. a avut o valoare de achiziţie de 392,37 lei, iar 10 ani mai târziu aceeaşi mobilă o găsim evaluată la incredibila sumă de 840 lei).

Instanţa de asemenea a reţinut eronat faptul că s-a introdus apă după anul 2000 la imobilul proprietatea acestora cu toate că există dovezi din care rezultă că aceasta a fost introdusă în anul 1996.

Nu s-a ţinut cont nici în faza de fond nici în cea de recurs de faptul că terenul vândut de reclamantă pentru care s-au încasat 20.000 lei a reprezentat o creanţă a recurentului D.I. datorată de S.V. aşa cum acesta a declarat în instanţă şi, în acest sens, înţeleg să critice proporţia stabilită privind contribuţia părţilor de 60-40% atâta timp cât în partaj contribuţia este de regulă egală şi din probele de la dosar nu reiese acest aspect al contribuţiei mai mari a părţii adverse la masa partajabilă, în condiţiile în care contestatorul D.M. a fost primar al comunei Bradu şi subinginer la Dacia-Renault.

De asemenea nu au fost luate în considerare sumele plătite pentru utilităţile de la imobil dovedite cu adresele depuse.

Sub aspectul împrumuturilor făcute de reclamantă la diferite bănci, revizuientii nu pot să îl recunoască decât pe cel de care au avut cunoştinţă, şi anume, cel de la Banca Transilvania, urmând să se observe că intimata nu avea posibilitatea de achitare a tuturor acelor datorii numai din salariul obţinut în urma funcţiei pe care o deţine.

S-a reţinut că intimata-reclamantă a construit o încăpere cu destinaţia de baie, fapt din nou neadevărat, mai mult, nici măcar nu a fost probat această afirmaţie de-a lungul procesului dar a fost luată ca adevărată de către instanţă, faptul nefiind dovedit cu vreun mijloc de probă.

Revizuientul D.I. a depus pentru termenul din data de 28.01.2009 obiecţiuni asupra încheierii de admitere în principiu la care nu i s-au răspuns nici la judecarea fondului şi nici la judecarea recursului.

Acesta a susţinut şi dovedit prin probele de la dosar că intimata R.D. şi-a însuşit din casă bunurile comune, venind în momentul în care contestatorii erau la muncă şi sustrăgând numeroase obiecte.

Depoziţiile martorilor nu au fost luate în seamă de către instanţă (se menţionează cu titlu de exemplu, depoziţia martorului S.V., fila 70 dosar fond, care relatează cu lux de amănunte tot ceea ce s-a întâmplat şi demontează afirmaţiile intimatei-reclamante).

Cu privire la raportul de expertiză, există mai multe afirmaţii ale expertului cu care nu pot fi de acord. Astfel, se susţine că: a fost construită o baie, turnat pardoseală din beton în bucătărie, achiziţionat şi montat gresie şi faianţă în bucătărie, executat instalaţie alimentare cu apă, desfăcut pardoseală de scândură în dormitor, turnat strat de suport din beton în dormitor, remontat pardoseală din scândură în dormitor, vopsitorie. Toate aceste susţineri nu sunt însă şi dovedite pe bază de acte, fiind nişte simple afirmaţii ale părţii adverse pe care expertul le-a însuşit. De asemenea expertul nu a făcut vorbire despre distingerea instalaţiei electrice de către reclamantă odată cu părăsirea domiciliului conjugal.

Cu privire la bunurile însuşite acestea au fost ascunse nu la domiciliul declarat în acţiune care este fals ci într-o altă locaţie; în acţiunea introdusă de aceasta a arătat că domiciliază în str. Nicolae Bălcescu, bl. M5C scara A ap. 10, în realitate lucrurile furate au fost duse la adresa bulevardul Nicolae Bălcescu blocul LI, apartament 37 etaj 9, dar niciuna din expertize nu au ţinut cont de împuternicitul blocului care a confirmat realitatea şi nici de confirmarea Direcţiei Finanţelor din Piteşti serviciul Inspecţie fiscală, adresa nr. 6/3227953/29.01.2008.

Nu în ultimul rând, poate cel mai important aspect, este faptul că a plătit în anul 2005 rate la bănci în cuantum de 15.000 lei în condiţiile în care venitul acesteia nu a depăşit 5.000 lei.

Se cuvine menţionat în acest sens faptul că, revizuientul D.I. a fost purtat pe drumuri mai bine de 5 ani cu rea-intenţie de către intimata R.D., aceasta ştiind că este în etate de 77 de ani şi bolnav şi cu rea-credinţă a abuzat de drepturile conferite de lege.

In conformitate cu dispoziţiile art. 274 Cod proc. civ. revizuientii solicită, în măsura admiterii cererii de revizuire, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

In drept, au fost invocate dispoz. art. 322 pct. 5 Cod proc. civ.

In dovedire revizuientii au depus la dosar următoarele înscrisuri: adresă nr. 24934/01.10.2010, emisă de Tribunalul Olt; adresă nr. 24934 către Tribunalul Olt, înregistrată în data 27.09.2010; petiţie către înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrată în data de 21.10.2010, cu nr. 31624; adresă nr. 31624/01.11.2010 emisă de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Contestaţie în anulare, înregistrată la data de 05.05.2010, cu nr. 12247; încheiere de Şedinţă din data de 15 iunie 2010; Concluzii scrise, înregistrate la data de 17.06.2010, cu nr. 17068, încheiere de Şedinţă din data de 22 iunie 2010; Decizie civilă nr. 834 din data de 31.08.2010; Plicuri reprezentând corespondenţă între revizuientul D.I. şi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

La data de 01.02.2011 revizuientii au depus la dosar un memoriu.

S-a dispus de câtre instanţa ataşarea dosarului de fond.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.508/27.01.2010, pronunţată în dosar nr. 2105.3/311/2006, instanţa a admis in parte cererea principala formulata de reclamanta-pârâta R.D., domiciliată în Pitesti, str. Teilor, nr.2, Bl.1, sc.B, apt.5, jud.Argeş împotriva pârâţilor D.M., domiciliat în comuna Bradu, sat Bradu de Jos, nr.704, jud. Argeş, D.I. si D.V., domiciliati în comuna Bradu, sat Bradu de Jos, nr.40, jud. Argeş.

S-a admis in parte cererea reconvenţională formulată de paratul-reclamant D.M..

S-a admis in parte cererea reconvenţională formulată de paraţii-reclamanţi D.I. si D.V..

S-a constatat că reclamanta-pârâtă R.D. si pârâtul-reclamant D.M. au dobândit in timpul casatoriei urmatoarele bunuri comune: un televizor color Philips, un frigider Arctic, o centrală  termică montată în imobil, o maşină automată de spălat Indesit, un calculator Pentium 4, un aparat foto Canon, o mobilă de hol  Valahia, o mobilă de bucătărie, 2 telefoane mobile Triumf, 2 perdele Paşcani, o hotă de bucătărie BRAWN, o mască de chiuvetă, casete video şi fotografii de la nuntă, un drept de creanţă asupra  pârâţilor – reclamanţi D.I. şi D.V. constând în  c/valoarea  sporului de valoare adus imobilului proprietatea acestora situat în com. Bradu, jud. Argeş, reprezentat prin îmbunătăţirile şi dotările următoare: construit baie din bolţari, cu fundaţie, cumpărat şi montat gresie şi faianţă în baie, cumpărat şi montat cadă, cabină de duş şi set baie compus din WC şi chiuvetă cu picior, turnat ciment în bucătărie, cumpărat şi montat chiuvetă din inox şi mască pentru chiuvetă, cumpărat si montat gresie si faianţă in bucatarie, construit  fosă septică, confecţionat instalaţie de alimentare cu apă şi de deversare ape menajere, demontat pardoseală în dormitor, turnat beton şi remontat pardoseala existentă, zugrăvit cu lavabil cele două dormitoare, living-ul precum şi tavanele din baie şi bucătărie, introdus şi  confecţionat instalaţie  gaze naturale ( total valoare îmbunătăţiri 13535,3 lei).

S-a constatat un drept de creanţă al  pârâţilor-reclamanţi D.I. şi D.V.  asupra  comunităţii, în valoare de 1.500 lei.

S-a constatat achitarea de către reclamanta-pârâtă R.D., după despărţirea în fapt a soţilor, a sumei  de 11017,67 lei reprezentând datorii comune.

 S-a dispus sistarea starii de devalmasie prin formarea si atribuirea de loturi.

Analizând motivele invocate de revizuienti, instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente

În baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea hotărârii rămase definitivă presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată; el să nu fi fost cunoscut de instanţă şi să fi fost determinant pentru soluţionarea litigiului; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive mai presus de voinţa ei sau pentru că a fost reţinut de partea potrivnică.

Prin  Decizia civilă nr. 353/29.03.2010 pronunţata de Tribunalul Olt  a fost respins ca nefondat recursul declarat de revizuienti întrucât, s-a considerat că, au fost respectate condiţiile impuse prin decizia pronunţată de Tribunalul Olt la data de 21.02.2008.

Revizuientii şi-au fundamentat cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text de lege potrivit căruia, revizuirea unei hotărâri pronunţată de o instanţa  care evoca fondul poate fi cerută dacă după darea hotărârii s-au descoperit  înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În speţă, revizuientii nu au precizat care sunt acele înscrisuri, noi descoperite după darea hotărârii .

Conform textului de lege invocat, pentru admiterea cererii sale, revizuienţii trebuiau să mai dovedească, pe de o parte fie existenţa unei împrejurări insurmontabile pentru procurarea actelor, fie că acestea ar fi fost reţinute de parte potrivnică, iar pe de altă parte, caracterul doveditor al înscrisurilor invocate.

Se impune a se preciza, în acest context, că în cauză nu există nici o dovadă cu privire la existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa revizuientilor de a-şi procura aceste acte pe parcursul procesului, susţinerile acestora neputând fi echivalată unei situaţii mai presus de voinţa lor, de natură să-i împiedice să le procure, excedând în mod evident voinţa legiuitorului.

Pe de altă parte, actele invocate de revizuientii nu întrunesc condiţiile de „înscrisuri doveditoare”, în sensul dispoziţiei din art. 322 pct. 5 C. proc. civ. nedeterminând o altă soluţie decât cea pronunţată de instanţa de fond, ele fiind infirmate de concluziile expertizelor efectuată în cauză, la care revizuientii au formulat obiecţiuni si au fost respinse obiecţiunile formulate privind rapoartele de expertiză întocmite în cauză, atât în primă instanţă, cât şi cu ocazia judecării recursului declarat împotriva sentinţei instanţei de fond.

Astfel, instanţa constată că se reiterează motive pe care revizuientii le-au invocat şi în cursul judecăţii în fond a cauzei.

Fiind o cale extraordinară de atac şi o cale de retractare a unei hotărâri definitive, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind permisă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia soluţionării litigiului.

În considerarea celor ce preced, constatând că în cauză revizuientii nu au dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text de lege pe care şi-a întemeiat calea extraordinară de atac exercitată, instanţa  în baza art. 326 C. proc. civ. va respinge cererea de revizuire ca neîntemeiata.

Domenii speta

Spete similare