Civil - contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 11046/320/2008 din 19.12.2009, contestatoarea Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvică Mureş, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata SE, ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună anularea somaţiei emise în dosar execuţional 314/E/2008, a executorului judecătoresc Giunca Maria Cristina şi a procesului verbal pentru stabilirea cheltuielilor de executare încheiat la data de 10.12.2008, de către acelaşi executor judecătoresc, precum şi suspendarea executării silite.

În motivare, contestatoarea a arătat că, prin somaţia din data de 10.12.2008, i s-a pus în vedere să achite suma de 19300,30 lei, din care, suma de 10000 lei, reprezintă cheltuieli judiciare, stabilite prin Sentinţa penală nr.13/02.06.2008, pronunţată de Curtea de Apel Tg Mureş, şi că, prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, din 10.12.2008, s-au stabilit cheltuieli de judecată, nejustificate, în care este inclusă şi suma de 8000 lei, ce reprezintă onorariul avocaţial, nejustificată în baza vreunei dispoziţii legale, stabilit în baza contractului nr. 100/04.12.2008, şi achitat prin factura nr. 00146717/04.12.2008.

De asemenea, a arătat că, şi celelalte cheltuieli de executare, printre care şi onorariul executorului judecătoresc, în cuantum de 895,50 lei şi a sumei de 297,50 lei, sunt nejustificate.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 399 alin 1 ind. 2, alin.2, art. 401 lit b, art. 403 alin 1, art. 371 ind. 7 alin 1 şi 2 Cod procedură civilă.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, respingerea petitului referitor la suspendarea executării silite, şi obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării intimata a arătat că, deşi contestatoarea a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cuantumul stabilit prin Sentinţa penală nr.13/02.06.2008 a Curţii de Apel Tg Mureş, nu s-au conformat de bună voie, dispoziţiilor titlului executoriu, astfel că, a fost nevoită să iniţieze procedura de executare silită, împotriva acesteia.

De asemenea, a arătat că, cheltuielile de executare stabilite au fost detaliate de executorul judecătoresc, în cuprinsul procesului verbal, încheiat la data de 10.12.2008, în dosarul execuţional 314/E/2008, indicându-se şi individualizându-se numărul chitanţelor şi a facturilor.

Cât priveşte onorariul avocaţial, perceput pentru faza de executare silită, intimata a arătat că, reprezentanţii contestatoarei, nu au lecturat cu atenţie, procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, anterior menţionat, în care sunt menţionate actele care au stat la baza stabilirii lui.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 114-118 Cod procedură civilă.

În probaţiune a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar Notificarea nr.156/N/08/05.06.2008, facturile fiscale seria 19730604 nr. 044/01.11.2007, seria 19730604 nr.43/01.11.2007, extras din dispozitivul Sentinţei penale nr.1025/06.07.2007 a Judecătoriei Tg Mureş, ordinul de plată nr.44 şi a fost ataşat dosarul execuţional nr. 314/E/2008 al BEJ Giunca Maria Cristina.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 13/02.06.2008 a Curţii de Apel Tg Mureş, pronunţată în dosar nr. 160/43/2008, legalizată şi investită cu formulă executorie, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatei Sărăcuţiu Edit, suma de 10000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ulterior, între intimata în calitate de creditoare şi avocatul Albert Eugenia, s-a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 100/04.12.2008 având ca obiect executare silită pentru suma de 10000 lei.

În baza acestui contract, apărătorul ales, avocat Albert Eugenia a emis factura fiscală nr. 00146717/04.12.2008.

Instanţa mai reţine că printr-o cerere, înregistrată la BEJ Giunca Maria Cristina, la data de 04.12.2008, intimata prin avocat, a solicitat acestui executor judecătoresc declanşarea executării silite, împotriva contestatoarei.

Din înscrisul existent la fila 5 din dosar, instanţa constată că la data de 10.12.2008, BEJ Giunca Maria Cristina, a încheiat un proces verbal, prin care, în temeiul dispoziţiilor art. 371 ind. 7 Cod procedură civilă, a stabilit cheltuielile de executare, incluzându-se în cuantumul acestora, onorariul avocaţial în sumă de 8000 lei, stabilit în baza contractului nr.100/04.12.2008 şi pentru care s-a emis factura 00146717/04.12.2008, onorariul de executare de 892,50 lei ( 750 lei + TVA, şi alte cheltuieli de executare, compuse din suma de 297,50 lei (250 lei +TVA), achitată cu chitanţa nr. 340/05.12.2008, onorariu notificare 100 lei, achitat prin chitanţa nr. 251/05.06.2008, timbru judiciar, taxă timbru pentru executare, în sumă de 4 lei şi taxă de legalizare şi investire, în sumă de 6 lei.

La data de 10.12.2008, în baza art.387,388 Cod procedură civilă, BEJ Giunca Maria Cristina, a procedat  la emiterea unei somaţii către contestatoare, prin care i-a solicitat, să achite în termenul stabilit de lege, suma de 19300,30 lei, compusă din cheltuieli judiciare stabilite prin titlul executoriu reprezentat de Sentinţa penală nr. 13/02.06.2008, în cuantum de 10000 lei, actualizate la data plăţii efective, şi suma de 9300,30 lei cheltuieli de executare, indicând totodată şi numărul contului, unde urma să se achite aceste sume, precum şi împrejurarea că, executarea silită se face la cererea creditoarei SE, prin avocat Albert Eugenia.

În cuprinsul somaţiei, nu se indică termenul în care debitoarea urma să achite suma indicată în somaţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 387 alin 1 pct. 5, şi nici tipul executării silite, iniţiate împotriva acesteia, respectiv executarea silită imobiliară, sau prin poprire.

Examinând în acest context, primul motiv invocat de către contestatoare, respectiv cuantumul exagerat al onorariului stabilit pentru apărătorul ales, în faza de executare silită, - instanţa precizează în prealabil că, din moment ce potrivit art. 402 raportat la art.274 şi următoarele Cod procedură civilă, are dreptul de a cenzura onorariul stabilit pentru apărătorii părţilor, în cadrul judecării contestaţiei la executare propriu-zise (deci într-o procedură contencioasă), consideră că are cu atât mai mult această posibilitate, pentru etapele necontencioase ale executării silite.

În plus, în susţinerea acestei opinii, instanţa are în vedere şi faptul că, potrivit art. 339 Cod procedură civilă, contestaţia la executare este mijlocul procedural, prin care, persoana interesată sau vătămată, prin executare, poate deduce judecăţii, orice eventuala nelegalitate comisă pe parcursul executării silite, deci inclusiv un eventual abuz de drept.

Din analizarea contractului de asistenţă juridică nr. 100/04.12.2008, încheiat între intimata şi avocatul ales Albert Eugenia, şi a împuternicirii avocaţiale depuse, la fila 4 din dosarul execuţional, rezultă că, părţile au convenit ca apărătorul ales, să redacteze cererea de executare silită, fără a-i fi conferit dreptul de reprezentare în faţa instanţei, într-o eventuală contestaţie la executare.

De altfel, în prezenta contestaţie la executare, intimata a fost reprezentată de alţi doi avocaţi, respectiv de av.Raluca Cioloboc şi av. stagiar Sărăcuţiu Cristian Ştefan.

În speţă, apărătorul în discuţie, avocat Albert Eugenia, a redactat un singur act procedural în numele creditoarei, şi anume cererea înregistrată la BEJ Giunca Maria Cristina la data de 04.12.2008, pe o singură pagină, şi care cuprinde solicitarea către Bej Giunca Maria Cristina, de a proceda la executarea silită, până la concurenţa sumei de 10000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, care se va reactualiza cu indicele inflaţiei, până la data plăţii efectuate, şi cheltuieli de judecată, fără a preciza, nici măcar forma de executare silită, prin care urmăreşte realizarea creanţei.

În plus, apărătorul a mai reprezentat-o pe creditoare la încheierea procesului verbal de la fila 5 din dosar, prin care, în temeiul art. 371 ind. 7 Cod procedură civilă, s-a stabilit modul de calcul al onorariului de executare, şi a altor cheltuieli de executare.

Cu această ocazie, nu a indicat executorului judecătoresc nici măcar necesitatea indicării în cuprinsul somaţiei a termenului în care, urma să se achite suma arătată în somaţie, conform art. 387 alin 1 pct. 5, sau forma de executare ce urma să se iniţieze împotriva debitoarei.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că suma de 8000 lei, stabilită cu titlu de onorariu pentru apărător, în faza de executare silită, este disproporţional de mare, pe de o parte în raport cu simplitatea extremă a cauzei, - dată fiind şi jurisprudenţa constată a CEDO în această materie şi pe care autorităţile de stat sunt obligate să o respecte”, iar pe de altă parte, faţă de prestaţia concretă.

Ca urmare, instanţa apreciază că situaţia de fapt mai sus expusă, se circumscrie ipotezei reglementate de dispoziţiile art. 274 alin 3 Cod procedură civilă, urmând aşadar, să reducă onorariul avocaţial la plata căruia va fi obligată contestatoarea, până la cuantumul de 700 lei, restul acestui onorariu urmând în mod definitiv, în sarcina intimatei.

În subsidiar, instanţa mai invederează că şi în cazul în care totuşi nu s-ar fi reţinut aplicabilitatea în speţă a dispoziţiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă,  ar fi trebuit să se ţină cont, de faptul că fundamentul acordării cheltuielilor de executare - în care este inclus şi onorariul apărătorului din această fază a procesului civil – îl reprezintă culpa debitorului, care nu a înţeles să-şi execute de bună voie obligaţia stabilită în sarcina sa, prin titlu executoriu (după cum reiese şi din reglementarea cuprinsă în art. 371 ind. 1 Cod procedură civilă.)

Aşadar, contractul încheiat între creditor cu apărătorul său, îşi va produce efecte şi faţă de debitor, acesta din urmă fiind obligat să plătească respectivul onorariu, deşi el personal, nu a participat la negocierea lui, fiind astfel în prezenţa unei excepţii de la principiul conform căreia, actul juridic îşi produce efectele numai între părţi, iar nu şi faţă de terţe persoane.

Această excepţie, se justifică prin prisma principiului reparării integrale a prejudiciului, care guvernează materia răspunderii civile delictuale.

Numai că, dreptul de pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv, este susceptibil de a fi exercitat abuziv. În sistemul nostru de drept, sancţiunea care intervine în cazul abuzului de drept, constă în obligarea autorului acestui abuz la plata de despăgubiri pentru prejudiciul de ordin patrimonial sau moral cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului său,potrivit regulilor din materia răspunderii civile delictuale. Aşadar, în funcţie de situaţia concretă, din speţă, instanţa îl poate obliga pe debitor să suporte doar o parte din suma de o reprezintă onorariul de avocat plătit de creditor în faza executării silite, apreciind că, acesta din urmă, a săvârşit un abuz de drept, atunci când şi-a dat acordul pentru un onorariu exagerat de mare - săvârşind deci o faptă ilicită culpabilă şi prejudiciabilă, care îi angajează răspunderea civilă delictuală.

Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, creditorul are dreptul de a obţine de la debitor în cadrul executării silite, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu avocat - fapta ilicită săvârşită de debitor, constând în neîndeplinirea de bună voie a obligaţiei din titlul executoriu – dar tot pe temeiul răspunderii civile delictuale, creditorul nu poate obţine de la debitor decât o parte din sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu avocat - de această dată fapta ilicită fiind săvârşită de creditor şi constă în exercitarea abuzivă a dreptului de a-şi angaja un apărător.

 Cât priveşte celelalte cheltuieli de executare, arătate în cuprinsul procesului verbal din 10.12.2008, instanţa consideră că acestea sunt temeinic stabilite, fiind justificate cu înscrisurile existente în cuprinsul dosarului execuţional, iar onorariul executorului judecătoresc, se încadrează în dispoziţiile art. 3 din Anexa 1 a Ordinului Ministerului Justiţiei nr. 2550/2006.

În ceea ce priveşte legalitatea actelor de executare atacate, instanţa reţine că, somaţia emisă la data de 10.12.2008, nu cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 387 alin 1 pct. 5 Cod procedură civilă, lipsind indicarea termenului în care contestatoarea urma să-şi achite obligaţiile stabilite în sarcina sa.

Acest viciu al somaţiei, nu este de natură să atragă  anularea actelor de executare silită, în condiţiile în care, nulitatea care intervine într-o asemenea ipoteză este nulitatea relativă, care pentru a opera, este necesar să fie invocată.

Contestatoarea nu a invocat nulitatea relativă, astfel că, instanţa va menţine actele de executare silită, emise în dosarul execuţional 314/E/2008 al Bej Giunca Maria Cristina, atât somaţia, cât şi procesul verbal cuprinzând celelalte menţiuni obligatorii impuse de dispoziţiile 387 şi 388 Cod procedură civilă.

Faţă de considerentele anterior expuse, instanţa urmează a admite în parte contestaţia la executare, apreciind că se impune, nu anularea, ci doar îndreptarea formelor de executare contestate în cauză, în conformitate cu art. 404 alin 1 Cod procedură civilă, în aşa fel încât urmărirea silită, să poarte numai asupra sumelor reduse de instanţă.

Domenii speta

Spete similare