Contestaţie la executare.

Sentinţă civilă 9464 din 30.07.2009


La data de 30.04.2009 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, sub nr.

de dosar 9556/245/2009, contestaţia formulată de contestatoarea S.C. N S.R.L.

în contradictoriu cu intimata DEFPLI, împotriva executării începute în dosarul

de executare nr. 5531/13.04.2007, solicitând anularea tuturor actelor de

executare.

A solicitat totodată suspendarea executării silite până la rămânerea

irevocabilă a hotărârii pronunţate în prezenta contestaţie la executare.

Cu privire la cererea de suspendare a executării silite pornite împotriva sa,

solicită instanţei să dispună suspendarea executării silite începute în dosarul

nr.5531/13.04.2007 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei

contestaţii la executare pentru a evita crearea unui prejudiciu ireparabil.

Astfel, susţine că în condiţiile în care s-ar dispune continuarea executării

silite şi blocarea conturilor societăţii s-ar afla în imposibilitatea onorării plăţilor

către furnizorii societăţii, fapt ce ar duce la încetarea activităţii, nerespectarea

contratelor aflate în derulare şi , inevitabil, acumularea de datorii ce ar fi

imposibili de achitat.

Contestatoarea roagă instanţa să aibă în vedere faptul că ar ajunge în

situaţia imposibilităţii plăţii drepturilor salariale către angajaţii săi, atât prin

prisma blocării conturilor societăţii, dar şi prin faptul că, aflându-se în

imposibilitatea desfăşurării activităţii vor fi puşi în situaţia pierderii clienţilor

societăţii prin imposibilitatea respectării contractelor încheiate, iar un astfel de

prejudiciu creat unităţii ar fi imposibil de recuperat, în condiţiile în care, în

situaţia economică actuală, pierderea clienţilor existenţi ar fi imposibil de

recuperat, găsirea unor noi clienţi fiind foarte greu de realizat, dacă nu

imposibilă.

De asemenea, susţine că s-ar ajunge în situaţia în care ar fi nevoiţi să

suporte penalităţi de întârziere în executarea contractelor sau despăgubiri, fapt

ce ar atrage mărirea pasivului societăţii şi în cele din urmă, intrarea în

incapacitate de plată.

Pe fondul cauzei, susţine că în data de 17.04.2009 au fost comunicate la

sediul societăţii  somaţia de executare şi titlul executoriu ce fac obiectul

prezentei cauze, prin care DEFPLI o somează să achite suma totală de 7309,82

lei reprezentând: majorări de întârziere aferente impozitului pe clădiri juridice

pentru anul 2008 - în sumă de 2740,58 lei (termenul de plată fiind 31.03.2008),

impozit pe clădiri juridice aferente anului 2009 - în sumă de 4512,50 lei şi

majorări de întârziere aferente acestui impozit, în sumă de 4,51 lei (termenul de

plată fiind 31.03.2009), majorări de întârziere taxe echipamente şi utilaje

juridice aferente anului 2008 în sumă de 52,23 lei.

Faţă de aceste sume imputate societăţii contestatoare de către DEFPLI,

solicită instanţei să constate netemeinicia şi nelegalitatea actelor de executare

contestate, având în vedere că impozitul pe clădiri  şi taxa pe utilaje şi

echipamente a fost achitată la termen, neexistând nici un temei legal pentru

perceperea acestor sume sau a unor majorări de întârziere.

Solicită a se observa că potrivit art.255 din Codul fiscal "(1) Impozitul/

Taxa pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie

şi 30 septembrie inclusiv; (2) Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri,

datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a

anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10% stabilită prin hotărâre a

consiliului local".

De asemenea potrivit art.265 alin.1 din codul fiscal. "(1) Impozitul pe

mijlocul de transport se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31

martie şi 30 septembrie inclusiv".

Având în vedere înscrisurile pe care le depune alăturat prezentei

contestaţii la executare, respectiv declaraţiile fiscale pe anii 2008 şi 2009 şi

dovada plăţii tuturor impozitelor şi taxelor locale datorate, solicită a se observa

că societatea a achitat până la termenele scadente  toate obligaţiile fiscale

datorate către bugetul local, iar perceperea de majorări de întârziere este vădit

nelegală şi netemeinică.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.172-174 Cod procedură fiscală şi

art.339-404 Cod procedură civilă.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Contestaţia a fost însoţită de copii după somaţia nr.100042262/2009 şi

titlul executoriu nr.100042261/2009.

Intimata nu a formulat întâmpinare.A depus la dosar copia dosarului de

executare.

La termenul din data de 14.05.2009 s-a dispus suspendarea executării

silite până la soluţionarea irevocabilă a prezentei contestaţii.

S-a încuviinţat la cererea părţilor administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile existente la dosar, instanţa reţine:

În baza titlului executoriu nr.100042261/2009 a fost pornită împotriva

contestatoarei executarea silită în vederea recuperării creanţei în sumă de

7039,82 lei (din care 4512,90 lei reprezentând debit rezultat din neplata

impozitului pe clădiri şi 2797,32 lei reprezentând majorări).

La data de 02.04.2009 a fost emisă somaţia nr.100042262.

Din copiile adeverinţelor de plată depuse la dosar rezultă că societatea

contestatoare a achitat sumele datorate cu titlu de impozit pe clădiri pe anul

2009. Intimata nu a contestat această împrejurare, fapt ce este dovedit şi cu

extrasul de rol depus la dosar, însă susţine că suma achitată a acoperit

cheltuielile mai vechi.

Art. 115 din OG 92/2003, privind ordinea stingerii datoriilor, prevede la

al.1, pct. b, că: Daca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite,

taxe, contribuţii şi alte sume reprezentând creanţe fiscale prevazute la art. 21

alin. (2) lit. a), iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile,

atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanţa fiscala principala pe care

o stabileşte contribuabilul sau care este distribuita, potrivit prevederilor art. 114,

de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuându-se, de drept, în

urmatoarea ordine:

- obligaţiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu

excepţia cazului în care s-a început executarea silita, când se aplica prevederile

art. 169 în mod corespunzator. În cazul stingerii creanţelor fiscale prin dare în

plata se aplica prevederile art. 175 alin. (4^1).

Din cuprinsul extrasului de rol, în ce priveşte impozitul pe clădiri

juridice, rezultă că societatea contestatoare figurează cu cheltuieli vechi, plăţile

făcute fiind insuficiente pentru achitarea întregului debit.

În condiţiile în care  pe ordinile de plată este menţionată datoria pe care

contestatoarea a înţeles să o achite - impozit pe clădiri - imputaţia se face

asupra debitelor mai vechi, astfel încât la momentul emiterii titlului executoriu şi

a somaţiei de plată, contestatoarea figura cu debitele respective.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a respins

contestaţia formulată.